11,771 matches
-
pe de altă parte, postura histrionică a jurnalistului care refuză la nivel declarativ "artificiile retorice", fără ca acest lucru să conducă la dispariția acestora din texte. Punându-și scrisul în slujba adevărului, Eminescu face următoarea profesiune de credință: "Noi nu ne speriem de-a supăra pe cetitor cu aceste cuvinte. Nu lingușim pe nimenea, pentru că nu suntem în stare de-a spune neadevărul, iar adevărul este singura rațiune de-a fi a unei dări de samă de orice natură"458. Pornind de la
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
un discurs polemic onest, Eminescu recurge el însuși în focul dezbaterilor la atacuri dure, care îi vor atrage numeroase acuze în epocă. Pamfletul, ironia și satira devin armele celui care își subordonează scrisul unui unic principiu adevărul: "Noi nu ne speriem de-a supăra pe cetitor cu aceste cuvinte. Nu lingușim pe nimenea, pentru că nu suntem în stare de-a spune neadevărul, iar adevărul este singura rațiune de-a fi a unei dări de samă de orice natură"524. Istoricul este
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Mi-am amintit de acest fapt pentru ca să se știe câtă venerație aveau persoanele înțelepte pentru simplitatea inițială a primilor frați. După ce a mâncat la masa arhiepiscopului, s-au întors la Canterbury desculți, deși era o zăpadă foarte mare ce te speria doar când o vedeai. Apoi a fost lovit de gută la un picior, din cauza căreia a zăcut bolnav timp de doi ani la Londra, astfel că nu se mai putea mișca fără să fie dus [de altcineva]. În timpul infirmității sale
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
iar multe lucruri i-au fost revelate în acea apariție, pe care el nu le-a spus niciodată nimănui. Sfântul Francisc, însă, i-a destăinuit fratelui Rufino, însoțitorul său, că, atunci când l-a văzut pe înger în depărtare, s-a speriat foarte tare și că îngerul l-a impresionat puternic. Mai mult, i-a spus că Ordinul său va dăinui până la sfârșitul lumii; că nu putea să stea prea mult în Ordin niciun frate de rea credință; că nu avea să
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
să dispară pe măsură ce Înaintam În curtea de mărimea câtorva stadioane de fotbal. Între mine și clădirea de beton În care se afla și clasa mea nu erau decât câțiva deținuți care culegeau gunoaiele de pe jos. Totuși, traversând curtea, m-am speriat de un cor de fluierături, râsete batjocoritoare și „invitații” din partea deținuților plictisiți, aflați În clădirile din jur. Toate Închipuirile pe care le aveam mai devreme În legătură cu Îmbunătățirea sistemului penal dispăreau cu repeziciune. În primăvara petrecută În Kentucky am Învățat multe
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
l-a prins de lanț și l-a tras. Rezultatul Ă un clinchet anemic. „Nu așa se sună clopotul”, am spus. L-am prins de lanț și l-am tras. Sunetul clopotului a fost atât de puternic, Încât m-a speriat și pe mine. Biata Renee se făcuse de toate culorile. Ceilalți din departament se Înroșiseră și ei de rușinea lui Renee. „Ce păcat de săraca Renee”, păreau să spună. Ei, de acolo a Început totul. A doua oară când au
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
pe un mire luminos „voiosul soare”. Din ochiuri de apă se Înalță cîrduri de rațe, șerpii se Încolăcesc sub florile de nufăr, nagîții țipă, lișițele „dau În fund”... VÎnătorul trece cu luntrea prin acest paradis natural, Însă viețuitoarele nu se sperie: vînătorul e poet... CÎmpia este un teritoriu mai vast și mai arid. Alecsandri nu l-a ocolit, versurile sale se deschid În chip frecvent spre „dulcea liniște” a șesului. Însă șesul fără hotare precise nu mai este un spațiu atît
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cuvinte: o biografie lirică Într-un număr fără capăt de experiențe erotice. Culmea e că reușesc. Zulnia este Isolda unui Don Juan pe care scriitura (voința de mitizare) Îl transformă Într-un Tristan, Carnavalul de nume feminine nu ne mai sperie. Poezia l-a purificat și l-a fixat pe insațiabilul Don Conachi... Mai dificilă este situația lui Anton Pann care, Într-o adiată dorea să călugărească pe „Ecaterina de Pann”, ultima soție. Ecaterina n-a acceptat Însă, se pare, schimnicia
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
vrea efectiv s-o scrie, "de cum începea, se izbea de refuzul aproape organic de a continua" și asta pentru că nu reușește să-și "privească" obiectiv viața, detașându-se de propriile trăiri/ amintiri. Inutil să mai precizăm că visul lui Bizu (speriat de carte "ca de propria umbră" e vorba de "dublul" său!) constituie însăși materia romanului lovinescian, prezentat ca o compoziție "statică", asemeni unui "cristal cu lumina egală, unic și monoton" o carte "elementară", "primară", care "nu trebuia să fie aplicarea
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de fapt un țăran, al cărui suflet "fără complicații sentimentale" vibra doar la "poezia bălegarului, a scroafelor monstruoase de grăsime, a vițeilor cu botul umed, cărora le întindea mâna să i-o lingă, a iepurilor încărcați de stogul lânii mătăsoase". Speriată de forța animalică a pasiunii brute ("nici pentru Poslușnicu nu exista suflet, cum nu existase nici pentru Lică"), Mili (ca și Bizu, ca și Eminescu) începe iar să viseze, cu gândul la altfel de amoruri, mai blânde, mai puțin triviale
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și e intimidat de dimensiunea ei colosală, de femeie dominatoare. Pe Mite și-o imaginează, de asemeni, "păpușă", dar când o ridică în brațe și vrea să se "joace" cu ea, își dă seama de "greutatea" femeii și dă înapoi speriat ("Ce forță inaccesibilă, în fața căreia mă prostern", exclamă cu uimire poetul). "Nemțoicuța" intră și ea în rolul de mamă dispusă la jertfa de sine ("ai nevoie de mine, cum n-are nimeni altul din câți cunosc eu"), înclinată fiind mai
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
mașinilor și clopotele bisericilor măresc și mai mult panica populației, care devine de nedescris... Peste tot se aud țipete sfâșietoare, urlete de durere și strigăte de ajutor, gemete îngrozitoare de oameni amestecați cu grămezi de betoane și cărămizi. Oamenii sunt speriați și îngroziți, aleargă de colo-colo, făcându-și semnul crucii și rugându-se de Dumnezeu să scape cu viață. în unele spitale este beznă și s-au defectat generatoarele de curent electric de rezervă, deși mulți oameni se află în sălile
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
mai afla zăpadă; șoarecii și șobolanii erau foarte agitați și fugeau de colo-colo în panică, neglijând prezența oamenilor; vacile (în special vițeii) mugeau și băteau din copite, “de parcă aveau streche”; găinile erau neliniștite și cotcodăceau, iar cocoșii cântau și erau speriați. Cu 10-20 de minute înainte de seism, deși era noapte, porumbeii și vrăbiile își părăsiseră culcușurile și se avântau mereu în sus; toate animalele și păsările din curțile oamenilor se comportau anormal. Un timp, am crezut că previziunile (predicțiile) prezentate de
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
început să mugească puternic, oile și caprele să behăie, câinii urlau îngrozitor, caii sforăiau straniu; pisicile păreau speriate, având părul zbârlit; iepurii și cârtițele au părăsit ascunzișurile, gâștele și celelalte păsări domestic au început să țipe alarmant; păsările sălbatice zburau speriate de la cuiburile lor.” Iar în alte localități rurale, “caii din ham se agitau speriați, voind să fugă; alții, dimpotrivă, se opreau și nechezau în două picioare în grajduri, nu se atingeau de nutreț; câinii erau speriați, urlau, fugeau, se ascundeau
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
alarmant; păsările sălbatice zburau speriate de la cuiburile lor.” Iar în alte localități rurale, “caii din ham se agitau speriați, voind să fugă; alții, dimpotrivă, se opreau și nechezau în două picioare în grajduri, nu se atingeau de nutreț; câinii erau speriați, urlau, fugeau, se ascundeau; mulți câini își părăseau cuștile sau culcușurile, refuzând hrana; pisicile își zbârleau puternic părul, ascunzându-se în diferite colțuri; multe și au mutat puii în alte locuri. Găinile fugeau spre cotețe, desfăcându-și aripile și cotcodăcind
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
sau un dihor, zboară chiar în copaci. Pe timp de noapte, găinile fac mare gălăgie: cotcodăcesc, cârâie, încearcă să iasă din cotețe. Tot așa de neobișnuit se manifestă rațele și gâștele, care își întind gâtul, înclină capul spre pământ, sunt speriate, țipă fără motiv, își desfac aripile și încearcă să zboare, dorm în locuri neobișnuite. Berzele sunt neliniștite și își iau zborul spre înălțimi, vrăbiile se strâng în stoluri, ciripesc neliniștite, pătrund chiar în casele oamenilor. Rândunelele își părăsesc cuiburile, intră
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
țipă fără motiv, își desfac aripile și încearcă să zboare, dorm în locuri neobișnuite. Berzele sunt neliniștite și își iau zborul spre înălțimi, vrăbiile se strâng în stoluri, ciripesc neliniștite, pătrund chiar în casele oamenilor. Rândunelele își părăsesc cuiburile, intră speriate în locuințe, sunt neliniștite, zboară departe, fără a reveni mult timp la cuiburi. Foarte agitate sunt și păsările din colivii, în special papagalii, care cântă într-una, cu penele înfoiate, bat din aripi, țipă tare. * Caii. Devin neliniștiți, fricoși, refuză
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
lor. Au fost multe cazuri când, înainte de cutremur, câinii și-au trezit stăpânii care dormeau, intrând în case, trăgându-i de haine și salvându-i, astfel, de pericol. Prevestind cutremurul, câinii refuză să intre sau să iasă din cuști, privesc speriați în jur, schiaună, latră sau urlă prelung și tare, au o stare agresivă, nu mănâncă, iar dacă au pui, îi duc în locuri ferite, nepericuloase. * Pisicile. înainte de cutremur, sunt agitate, au părul zbârlit, urechile lipite de cap, miorlăie tare și
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
tare”. * 8 octombrie 1827: “cutremur de pământ”. * 14 decembrie 1827: “Miercuri spre joi seara, la 3 ceasuri și jumătate ale nopții, s-au cutremurat pământul; în acea vreme se mai alinaseră vorbele pentru năprasnica frică despre turci, iar ciuma se speria” (cronică manuscris Tărtășescu). * 23 aprilie 1829, în ziua de Sf. Mare mucenic Gheorghe, în vremea Vecerniei, s-au cutremurat pământul de 2 ori, dar mai tare decât cel pomenit în luna martie 30. * 5 mai 1829: zguduiri puternice în București
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
Consultați un specialist în structuri de rezistență, cu privire la starea locuinței în care domiciliați. Ce trebuie să faceți în timpul unui cutremur puternic * Păstrați-vă calmul, nu intrați în panică, liniștiți-i și pe ceilalți, protejați copiii, bătrânii și femeile. Nu vă speriați de zgomotele din jur. * Preveniți tendințele de a părăsi sala de clasă, curs, laboratorul etc., deoarece durata redusă a fazei seismice inițiale va face ca faza puternică a mișcării să surprindă grupurile de persoane pe scări în aglomerație și panică
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
să vadă miracolul poetic și să accepte să facă parte din el: „nu te împotrivi/ lasă-te absorbită/ de visul în care trăiesc/ aici e o liniște simplă/ e o carte nescrisă/ un spațiu limpede/ o viață clară” (iubito îmi sperii visul). Preocupările din volumul Tatuaje (2003) legate de scrierea poemului („textul scrie poemul pe foaia pe care-o înghite/ și plânge cu litere negre” - autobiografie) se îmbină cu teme noi în peisajul liricii românești actuale: copilăria și adolescența petrecute în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290411_a_291740]
-
al doilea război mondial, a câștigat războiul rece etc. etc. Ce să mai spunem atunci de înfierarea bombei atomice care a fost folosită în neștire (deci ea nu trebuia folosită împotriva Japoniei !). În plus, Occidentul, respectiv Statele Unite, a voit să sperie și pe alții cu ea. Deci pe ruși! Constantin Noica avocat al sovietelor ! Cine s-ar fi așteptat? Teză bine cunoscută, în orice caz, a propagandei sovietice... Este, oricum întoarcem lucrurile, un text destul de trist, ca să nu spunem penibil, care
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
într-o sinteză superioară. Ceea ce înseamnă, în primul rând, a rămâne și a produce cultură în România. Sau, în primul rând, în România. Dar fără complexe. De nici un fel. În mod natural, organic. Cine circulă prin Europa și nu se sperie de nimic, nu este nici umil, dar nici arogant, nici foarte admirativ, nici mereu îmbufnat, nici facil cosmopolit, nici șovin, acela face parte dintr-o categorie superioară de la care se poate aștepta un mare salt calitativ. Nu avem nici un fel
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
nedumeriți LA GURA SOBEI Înserarea coboară peste sat. Pe cer au apărut stele strălucitoare. Bunica stă cu nepoata lângă sobă. Ea împletește. Pisica toarce: -Bunico, îmi spui o poveste? -Da! Știu o poveste cu un balaur uriaș. Să nu te sperii. Balaurul va dispărea răpus de un voinic. Ce bine! se bucură nepoata. Ești cea mai bună bunică din lume! 1. Formulează propoziții cu cuvintele: balaur, bunica 2. Ce basm ai citit? 3. Scrie care erau personajele din basmul citit? ÎNTÂLNIRE
Caietul primei vacante by MARIA BOZ [Corola-publishinghouse/Science/484_a_776]
-
saulei. Repet că-l trăgeam adesea pe bietul Queequeg din spațiul dintre balenă și vas, în care cădea din cînd în cînd, ca urmare a necontenitului lor ruliu. Dar acesta nu era singurul pericol ce-l păștea. Cîtuși de puțin speriați de masacrul ce dăduse iama printre ei în cursul nopții, rechinii, atrași parcă și mai mult acum de sîngele ce începuse să curgă șuvoi din carcasa balenei, se strîngeau în jurul ei ca roiurile de albine la urdiniș. Drept în mijlocul rechinilor
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]