12,817 matches
-
dea opt oca de ceară pă fiecare anu la sfânta mănăstire Bistrița”. Iar în anul 1740 venitul de pe moșia Stroești este de 20 de taleri (echivalentul unei clăi de fân). La 28 ianuarie 1745 se arată ca moșia Stroești „"o stăpânea moșteni săteni și avea obiceiul cu legătură dă da pe an la mânăstirea Bistrița ughi 12, adică taleri 20"” (Leonăchescu - Năndrașu, 1971). Damaschin, arhimandrit al Argeșului și Ștefan, egumenul mânăstirii Bistrița, anunță la 1 februarie 1775, pe domnitorul Alexandru Ipsilanti
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
au depus o plângere la domnitor în care arată cum s-au desfășurat lucrurile. La 2 iulie 1775, domnitorul Alexandru Ioan Ipsilanti hotărăște anularea schimbului și obligația ca stroeștenii să plătească 80 de taleri pe an, urmând ca ei să stăpânească nestingherit moșia pe care stau. Cu acest document, întărit ulterior și de alți domnitori, stroeștenii s-au considerat stăpânii moșiei și au acționat ca atare (Leonăchescu, 2001). După intrarea în vigoare a Regulamentului Organic, egumenii de la Bistrița au declanșat ofensiva
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
împotriva cuceritorilor pentru a-și păstra pământurile. Terenurile celor înfrânți erau date celor care au ajutat stăpânirea în luptele contra turcilor. Prezența familiilor de cneji (a Cândeștilor la Râu de Mori sau a unei familii nenominalizate la Râu Bărbat) care stăpâneau zeci de sate sau jumătăți de sate, persistă până la sfârșitul secolului XV, familiile de cneji existente înainte de venirea ungurilor (5g). Prin participarea lor cu trupe în oastea lui Iancu de Hunedoara în luptele împotriva repetatelor invazii otomane (1420,1438 și
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
satului Ruși-Ciutea din 1867, imediat după reforma domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Ruși-Ciutea, așezare situată pe malul stâng al Bistriței, actualmente cu o populație de 2.390 locuitori are o vechime mai mare decât satul Letea-Veche. Pământurile din acest sat erau stăpânite de o boieroaica, pe nume Ciuta. Această a adus să-i lucreze terenurile niște ruși rămași în țara de la războiul din 1828-1830, cu timpul așezarea nou înființată a fost denumită Ruși-Ciutea. Până în 1830 a fost comună cu primărie proprie, aparținând
Comuna Letea Veche, Bacău () [Corola-website/Science/300679_a_302008]
-
comună Letea-Veche. Radomirești, sat mai mic cu o populație de 226 locuitori, situat în estul comunei Letea-Veche, la sud de satul Holt, pe malul drept al Șiretului este atestat că localitate din 1867. O familie de boieri pe nume Radu stăpânea terenurile arabile. Satul s-a numit Radomirești după denumirea boierilor. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Letea", făcea parte din plasa Bistrița de Jos a județului Bacău și era formată din satele Arămești, Șerbănești, Radomireștii de
Comuna Letea Veche, Bacău () [Corola-website/Science/300679_a_302008]
-
satul doi priviligeți, doi mazili, cinci nevolnici, una vădană, pe lângă moșiile Solonții, Cucueții și altele, cu un număr de 25 de locuitori"” . Document, din 18 martie 1848, de la Mihail Grigorie Sturza, prin care se stinge neînțelerea ivită între moștenitorii pamânturilor stăpânite la 1810 de Dumitru-Dumitrașcu Mariș (din "Valea Arinilor") și soția sa Maria (fiica preotesei din Brătila), respectiv moșiile "Borzești, Prăjești, Măzănăești, Sârbi, Brătila". Nepoții și strănepoții, căpitanul Constantin Mariș, Constantin Ene, se judecă pentru pământurile amintite, respectiv cele schimbate de
Valea Șoșii, Bacău () [Corola-website/Science/300711_a_302040]
-
l, S.C. Caribic s.r.l. . Iarmarocul de la Cașin care se ținea altădată de la 1 la 20 August a fiecărui an, la Sânta Maria Mare, are o vechime de peste 300 de ani, fiind înființat din timpul când moșia Cașinului era stăpânită de călugări greci ai Mănăstirii Cașin. O organizare mai elaborată a iarmarocului este infăptuită de către arendașul grec Asemache pe la 1848. Taxele ce se încasau erau socotite în galbeni, icusari și huseși. La 1864 iarmarocul a trecut în stăpânirea statului. Prin
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
lor după sfârșitul războiului. Campania din 1913 de peste Dunăre, își are originea în învrăjbirea popoarelor balcanice: Bulgaria, Serbia și Grecia. După ce ele au adus un crâncen război în alianță pentru a înfrânge Turcia și a smulge cele din urmă ținuturi stăpânite pe nedrept, Bulgaria a trădat alianța cu Serbia și Grecia, intrând în luptă cu acestea. Bulgaria a atacat fără milă foștii aliați pentru a lua partea întreagă de război. Oastea Română a intrat în Bulgaria pentru a opri această nelegiuire
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
până când mongolii, după bătălia de la Kalka (1223) au silit populația cumană care a supraviețuit să se transmute spre apus. În acel moment cumanii s-au așezat (1239-1240) în număr mai mare, la vest de Nipru până la Dunăre (Cumania Neagră), părți stăpânite de ei încă din a doua jumătate a secolului al XI-lea. Cu această ocazie unii dintre cumani s-au integrat printre români, alții au fost acceptați în Ungaria sub șeful lor Kuten (Kuthen sau Kotian) cu condiția convertirii la
Cumani () [Corola-website/Science/300737_a_302066]
-
Franța deloc. A devenit rege al Angliei după o perioadă de lupte pentru tron (1135-1154), în timpul căreia autoritatea centrală a slăbit; a pus capăt acestei situații și a acționat pentru întărirea puterii monarhice. Pe lângă faptul că era rege al Angliei, stăpânea și provinciile Anjou, Mâine, Touraine, Aquitania și Poitou, astfel că autoritatea să se întindea și asupra a mai mult de jumătate din teritoriul de atunci al regatului Franței. Domnia lui Henric al II-lea este una dintre cele mai însemnate
Henric al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/300750_a_302079]
-
benzilor desenate și a desenelor animate tradiționale. Este folosită și pentru realizarea decorurilor în teatru. Aparenta sa simplitate o face atractivă pentru începători, însă în realitate spontaneitatea și foarte puținele posibilități de corectare necesită măiestrie, ceea ce o face greu de stăpânit. Acuarela poate fi făcută în manieră tradițională, "ud pe ud" (), în care hârtia este umezită în prealabil, iar culoarea diluată este așternută în straturi suprapuse, întărind treptat concentrația colorilor. Această tehnică, de origine anglo-saxonă este încă mult folosită, însă, datorită
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
spre Brașov. Satele din zonă erau inițial sate de moșneni, care se ocupau cu vânatul și prelucrarea lemnului. Moșia a fost atribuită în 1672 de domnitorul Radu Leon moșnenilor sibiceni (din Sibiciu de Sus și Sibiciu de Jos) care au stăpânit-o în devălmășie, folosind-o pentru pășunat, întrucât zona Sibiciului nu avea terenuri suficiente. În timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu s-a stabilit dreptul de proprietate asupra munților Buzăului, acesta revenind unui număr de cinci persoane, proprietatea întinzându-se până la granița
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
de autoritățile în materie deoarece ar fi însemnat că podul a fost construit după anul 105 e.n. de către legiunea română a XIII Gemina, cantonata în castrul de la Apulum-Alba Iulia, ceea ce ar infirmă teoria conform căreia românii nu au ajuns să stăpânească și valea Crisului Negru. ( Vesa Aurel) Față de comentariul din paranteză (de mai sus), îmi pun legitimă întrebare, oare românii au păzit numai drumul de-a lungul Mureșului, sau au extins pază și pe Crisul Alb și Crisul Negru. Nu de
Sânmartin de Beiuș, Bihor () [Corola-website/Science/300864_a_302193]
-
așezat pe bulgari și pe slavi între Dunăre și Tisa cu mult înainte de venirea ungurilor și un Kean sau Kaien peceneg din Moldova, care s-a aliat cu Gila-Iula, voivodul Transilvaniei, împotriva lui Ștefan, regele Ungariei. Urmașii acestui Caian au stăpânit moșii pe Someș și au fost încadrați în rândul feudalității maghiare. Exista de asemenea o localitate cu numele Caian- Vama între Gherla și Cluj, cu o deviere în stânga, la 17 km de șoseaua naționala și ar fi util a cunoaște
Căianu Mic, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300868_a_302197]
-
prefeudală. În anul 1256 într-un ordin al regelui Bela al IV-lea către Capitlul bisericii din Oradea sunt amintite moșiile din Birtin, Șuncuiuș, Tileagd și Săbolciu, cu ocazia procesului dintre Ladislau și Toma, cu comitele Paul pentru stabilirea hotarelor stăpânite de aceștia și a privilegiilor lor asupra vămii de la Birtin. Cu această ocazie se vede întinderea mare a celor două moșii, Crișul Repede fiind graniță comună . Sunt amintite granițele de nord ale pământurilor stăpânite de același feudal, care mergeau până la
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
cu comitele Paul pentru stabilirea hotarelor stăpânite de aceștia și a privilegiilor lor asupra vămii de la Birtin. Cu această ocazie se vede întinderea mare a celor două moșii, Crișul Repede fiind graniță comună . Sunt amintite granițele de nord ale pământurilor stăpânite de același feudal, care mergeau până la Ocnele de sare ale Dejului:"iar de aici merge de-a lungul albiei Crișului în sus la zisul pământ Birtin și trece astfel mai sus de-a lungul aceleiași albii a Crișului în munții
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
locul acela unde pârâul ce se cheamă Medlespataka se varsă în Criș... merge în sus până la muntele care se cheamă Vama Rez.. până la capătul unei câmpii care se cheamă Vamus " Documentele consemnează faptul că, aceste locuri, până la Vama Rez erau stăpânite de ducele Menumorut , cel care a opus o dârză rezistență incursiunulor regatului maghiar în părțile Bihorului. In prima jumătate a secolului al XlII-lea, în partea de est a comitatului Bihor se constituie domeniul Șinteului, construindu-se lângă Aleșd o
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
Repede, Piatra Craiului și Valea Gepișului Istoria deosebit de frămîntată a domeniului cuprinde aproape cinci secole de existență, din a doua jumătate a secolului al XlII-lea pînă în al doilea deceniu al secolului al XVIII-lea. In această perioadă este stăpînit de mai multe familii nobiliare maghiare, de unii principi ai Transilvaniei sau administrat direct de coroana regală. In secolul al XVII-lea stăpâni ai domeniului cu intermitențe, sânt foștii domni ai Țării Românești Gavrilaș Movilă și Constantin Șerban, Gheorghe Ștefan
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
Repede trec de la o stăpânire la alta. Politica de investiții în bunuri imobile funcționa și în acest timp. Unii domnitori ai Țării Românești, își asigură averile cumpărând domenii în Transilvania. Bunăoară, la sfârșitul secolului al XIV-lea, Mircea Cel Bătrân stăpânea domeniul cetății Bologa de lângă Huedin, cu 18 sate conduse de cnezi și voievozi cu centre de cultură ca Aștileul, etc. Mai târziu, Constantin Vodă Basarab a cumpărat prin intermediul lui Gheorghe Stefan, Domnul pribeag, de la Gheorghe Rákóczi al II-lea, cetatea
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
o strămute de la sfânta biserică de la Bălnaca să fie afutisit și procletit de cei 318 sfinți părinți ce au fost în sobor la Nikeia. Dat-am la Bălnaca, 10 zile, iunie 1837. Întru stăpânirea mea la al 3-lea an stăpânind preoție, Nicolae paroh în Bălnaca în 4 noiembrie, anul 1793, prin protopopul Vadului Teodor Borșan. » 2.) Sfânta și Dumnezeiasca Evanghelie - tipărită în vremea lui Francisc al II-lea în tipografia lui Ioan Bart. « -Anul 1825 eu preot Coste Flore m-
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
peste măsură și nu se făcea nimic de care să ferească Dumnezeu să nu mai fie. Dat în Bălnaca 5 zile ianuarie 1818. Smeritul între preoți Mihail Lascovici paroh.” - „În anul 1836 diacul Gavril Popovici lăcuitor fiind în Beznea au stăpânit diecie cu mine preot Nicolae Lascovici întru care foarte cu vrednicie au fost la toate slujbele, sîrguitor împlinitor-Dat-am în Bălnaca 2 zile februarie 1839 Nicolae Lascovici paroh în Bălnaca și administrator paroh în Bratca de lege greacă neunită” (ortodoxă). 3
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
piuă necesare măcinării cerelalelor și prelucrării materialelor din lână. Relieful este variat, de la munți, dealuri și lunci. Munții Țibleșului din partea sudică, proprietate a locuitorilor din Zagra, în partea vestică munții sunt ale poenarilor, în partea estică al găurenilor, iar plăienii stăpânesc Dealurile Suplaiului. Munții Țibleșului sunt o prelungire a Munților Rodnei din Carpații Orientali, apoi Obcinile Țibleșului și Dealurile Suplaiului situate la nord și vest a râului Țibleș. Se detașează ca înălțimi vârful Arcer, apoi Țibleș, Păltiniș, cu o înălțime de
Poienile Zagrei, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300887_a_302216]
-
scrisă din Transilvania. În documentul de referință scrie: "capitlul din Oradea adeverește dăruirea prin testament a satelor Ocnița, Comlod și Milaș, de către Comitele Renold, fiul lui Ioan din neamul Kukenesrenold, capitlului de Albă Iulia. Donatorul își rezervă dreptul de a stăpâni până moartea să satele amintite. Actul acesta a fost întocmit la cererea Comitelui Renold pe de o parte și a canonicilor și a magiștrilor arhidiaconi Ioan de Albă și Benedict de Ozd, împuterniciți ai Capitlului de Albă Iulia, pe de
Ocnița, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300886_a_302215]
-
Deși reduse ca număr, cele câteva izvoare istorice descoperite atestă continuitatea locuirii acestui teritoriu în perioada secolelor IX-XIV. Ca și în alte locuri din Moldova apare în lunca Siretului la locul numit astăzi „La Siliște“ prima așezare răzășească, care a stăpânit pământul în devălmășie. Această așezare, după toate probabilitățile, s-a întemeiat anterior perioadei lui Alexandru cel Bun. Din povestirile bătrânilor se spune că în acest loc era amplasat vechiul sat „Săliște“, avea o biserică de lemn, cimitir, case și o
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
voievodale sau chiar prevoievodale, cum ar fi: Ungureni, Epureni, Durnești, Borzești, Plopeni, Dumeni și Tăutești. Din vremuri vechi, pe teritoriul actual al comunei Ungureni treceau cete de ciobani transilvăneni, care erau originari din părțile Bârsei și, deoarece veneau dinspre ținuturile stăpânite de unguri, li se spunea „ungureni”. Satul Ungureni este centrul de comună, purtând această denumire de peste 4 veacuri. În vechime, satul Ungureni a fost împărțit în: Plopenii Mari, Epureni și Ungureni. Până în 1948, actualul teritoriu al comunei a făcut parte
Comuna Ungureni, Botoșani () [Corola-website/Science/300929_a_302258]