11,642 matches
-
al aparteului În teatru, se presupune că actorii dialoghează în fața spectatorilor, ca și cum între ei s-ar stabili o adevărată conversație. Monologul, aparteul, care, ca și versul, contribuie la sublinierea artificialului, distrug acest efect căutat. De aceea teoreticienii dramaturgiei clasice se străduiesc să șteargă aspectul convențional al acestor două categorii de limbaj dramatic, pentru a le face compatibile cu verosimilul. În monolog, personajul vorbește cu voce tare pentru el însuși. El nu pare să se adreseze spectatorului. El nu ar putea nici
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
că fratele ei este mort, apoi se face recunoscut de ea: "Vine însuși Oreste, aducând vasul în care spune că îi este închisă cenușa. El se adresează Electrei. Este ultimul episod dureros (pentru ea) și în care poetul s-a străduit din răsputeri să stârnească mila. Nu exista în teatru ceva mai frumos decât să o vezi pe Electra plângându-și fratele mort în prezența lui, care, fiind și el înduioșat, este obligat să-și descopere identitatea." Racine constată că în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
trebuie) "spirit de pătrundere și nicio sensibilitate, arta de a imita totul, sau, ceea ce este același lucru, o aptitudine egală pentru tot felul de caractere și de roluri." Privindu-se jucând, comediantul este o ființă dublă, care trebuie să se străduiască să-i ascundă spectatorului această dedublare 41. Un abis îl desparte de personajul său. Diderot o ia ca exemplu pe D-ra Clairon, căreia i-a observat timp îndelungat jocul, pentru a-și sprijini argumentația. "Ce joc mai perfect decât cel
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
trebuie să-și păstreze judecata lucidă. Cât despre râs, lipsit la el de severitate, dovedește în același timp bonomie și încredere în natura umană. Râsul acesta nu sancționează. Goldoni face o distincție foarte clară între "ridicolul onest", pe care se străduiește să-l găsească, și "ridicolul bufon", pentru care nu simte decât dispreț. "Nu-mi plăceau arlechinadele", declară el în Memorii, pronunțându-se împotriva comicului grosolan al comedianților dell'arte. Om de gust, sedus de rafinamentul Iluminismului, nu ar fi putut
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
înseamnă asta să fim lucrătorii cei mai utili și cei mai morali ai genului uman? De aceea s-a indignat adesea în fața nedreptății acuzației contemporanilor săi ce-i taxau opera de imoralitate sub pretextul că zugrăvește acolo viciul. Dacă se străduiește să descrie mizeria și nebunia umană sub toate formele sale, o face în scopul moral de a descoperi cauzele răului social, cu speranța de a le eradica. În Prefața la Cârciuma (L'Assommoir), în 1877, el exclamă: "Cârciuma este cu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Italia, lângă Pontedera, începând cu 1986. Din dorința de a sanctifica teatrul, Grotowski clădește "un teatru sărac", care refuză orice estetism și se situează la opusul concepției wagneriene despre amestecul artelor. "În primul rând, scrie el, încercăm să evităm eclectismul, străduindu-ne să rezistăm ideii că teatrul este un compus din mai multe discipline. Încercăm să definim ceea ce deosebește teatrul, ceea ce separă activitățile sale de celelalte categorii de spectacole." Textul literar nu este un element indispensabil creării acestui "teatru sărac". El
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de teatru tocmai prin misterul și dorința de a-l pătrunde. Teatrul naturalist pare să refuze publicului această putere de a visa și de a completa pe care o exercită ascultând muzică. Cu o insistență perseverentă, teatrul naturalist s-a străduit să alunge din scenă puterea misterului." Maeterlinck povestește numeroasele diferenduri care i-au opus pe Cehov și pe actorii săi la Teatrul de Artă din Moscova. Din dorința lor de a reprezenta realitatea pe scenă, au deteriorat chiar prin acest
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sau Răsplata Sfintei Sâmbete sunt câteva basme semnificative, chiar dacă nu dezvoltă motive inedite. Trei i-au fost traduse în franceză de Jules Brun. Snoavele valorizează același ton popular vioi, ce le sporește savoarea. Se poate constata că S. s-a străduit, ca și Al. Vasiliu, I. G. Sbiera sau Ion Pop-Reteganul, să fie cât mai aproape de originalul popular, conformându-se astfel recomandărilor făcute de B. P. Hasdeu privind introducerea unui spirit științific în culegerea folclorului. SCRIERI: Popa Cinzeacă, București, 1886; Jupân
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289862_a_291191]
-
părinților; f. conecta familiile cu membrii școlii; În ceea ce privește relația școala-familie se impun deschideri oferite părinților privind aspectele școlare, psihopedagogice, pe lângă aspectele medicale, juridice etc. Un studiu realizat în ceea ce privește necesitatea colaborării școală-familie enumeră patru motive pentru care școala și familia se străduiesc să stabilească legături între ele: a. părinții sunt juridic responsabili de educația copiilor lor; b. învățământul nu este decât o parte din educația copilului; o bună parte a educației se petrece în afara școlii; c. cercetările pun în evidență influența atitudinii
Arta de a fi părinte by Claudia Râmpu, Petru Laurenţiu Râmpu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1400]
-
acestea trebuie să fie multiple, variate și să corespundă nevoilor și posibilităților lor. Educația, sub toate formele ei, e chemată să găsească soluții prin care copilul să se adapteze rapid și eficient la societatea în care trăiește. Oricât s-ar strădui, școala nu poate înlocui restul instituțiilor care au misiunea de formare a cetățenilor conștienți, cu o conduită civilizată. Educația școlarilor în școală nu are sorți de izbândă fără o colaborare strânsă cu alți factori activi implicați în procesul instructiv-educativ. Între
Arta de a fi părinte by Claudia Râmpu, Petru Laurenţiu Râmpu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1400]
-
căruia se afla, cu consecințe neplăcute pentru imperiile multinaționale vecine. Franța, mai ales după Întâlnirea de la Osborne <ref id=""> 3 Dumitru Ivănescu, Alexandru Ioan Cuza În conștiința posterității, Iași, 2001, p. 67-68. </ref>3, a fost aceea care s-a străduit să Împace lucrurile și să-i convingă pe români să renunțe temporar la ideea prințului străin În favoarea realizării Unirii Principatelor. Demersurile țării lui Napoleon al III-lea nu i-a Împiedicat pe români să adopte În Adunările ad-hoc cunoscutul program
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
în foile umoristice „Pepelea” (1860) și „Nichipercea” (1862), poate fi al lui F., ca și Undrea, din „Cicala” (1860). Scriitorul moare de tuberculoză. Figură pitorească, la tinerețe aflat în compania unor boemi bucureșteni de felul lui Anton Pann, F. se străduia, cu hărnicie și inteligență, să-și chivernisească învățătura, să-și extindă lecturile. Știa limba greacă, învață italiana, deprinde câte puțin și limba franceză. Îndemnurile îi veneau în principal din dorința de a nu fi un intrus în lumea scenei, pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
comunica, și spre deosebire de artă, În care se manifestă imaginația și fantezia sa, religia Își are rădăcinile În ceva („sacrul”) sau În cineva (ființe supraomenești, zei, Dumnezeu), care transcend dimensiunea pur umană, plasânduse totodată ca fundament al acesteia. Producție care se străduiește să Înțeleagă și să dea un sens lumii, creație a omului ca animal simbolic, autor al culturii și istoriei, sistemele religioase se prezintă așadar, În același timp, ca una dintre dacă nu chiar ca singura rădăcină a acestei acțiuni. Particularitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Între teologie și filozofie -, aceasta atribuie o importanță fundamentală ideii că omul este puternic integrat În statul său, În cetatea sa și În clanul familial. În plus, din multe cazuri, mai ales din literatura mitologică, transpare impresia că individul se străduiește să trăiască astfel. Totuși, dimensiunea individuală reiese destul de bine din documentele care privesc viața cotidiană curentă (texte legislative, epistolare private sau publice, economico-administrative) din „perioadele propriu-zis istorice”. Din aceste documente rezultă clar că și individul are o viață personală, caracterizată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a dat viață: creația malefică este, prin natura sa, imaterială, deoarece provine dintr-o alegere Împotriva vieții, care nu poate permite Spiritului Rău să transfere rezultatul lucrării sale din existența spirituală În cea materială. Din acest motiv, zoroastrismul s-a străduit mereu să explice prezența Răului În creație ca pe o consecință a „asaltului” dezlănțuit din afară, adică din lumea spirituală, de către puteri spirituale malefice, potrivnice lucrării divine. Ansamblul acestor concepții, care au fost elaborate cu atenție de tradiția religioasă posterioară
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acest fel, ajung să facă parte din patrimoniul cultural și noțiuni derivate din doctrine străine, indiene, grecești, babiloniene, din moment ce clerul zoroastrian, sub impulsul dat de unii suverani cu o sensibilitate aparte pentru diferitele forme de cunoaștere ale epocii, s-a străduit mereu să consolideze propria cultură științifică și filozofică, armonizând cu tradiția religioasă noile cunoștințe legate de cele mai variate domenii ale cunoașterii, de la cosmogonie la escatologie, astronomie, logică, fizică, istorie naturală, drept, medicină etc. S-a vorbit deja despre rolul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ca fiind autentice și esențiale, și față de practica devoțională, din care nu lipsesc Însă unele contradicții firești amalgamării noului cu vechiul (cf. Boyce, 1979, pp. 213 sq.). Străbătută de dialectici interne, cea mai mare parte a comunității parse s-a străduit, deși În moduri și din motive diferite, să-și păstreze Întreagă propria identitate etnico-religioasă, chiar dacă s-a Împărțit În privința formelor și a aplicărilor practice, mai ales În domeniul dreptului matrimonial, opus din principiu căsătoriei mixte (pentru a fi considerat pars
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o nouă mișcare ocultă parsă, Ilm-i Khșnum, „Știința Împlinirii (spirituale)”, fondată de Behramshah Navroji Shroff În primii ani ai acestui secol (Boyce, 1979, pp. 204 sqq.). De altfel, nu au lipsit nici tendințele intelectuale, definibile ca „indo-iranistice”, care s-au străduit să lege intrinsec zoroastrismul originar de Vede și de „Sanskrit Scriptures”, ca În cazul interpretării G³th³ de către Irach Taraporewala În 1951, „aproape la fel de liberă și subiectivă ca și doctrinele ocultiste” (Boyce, 1971, p. 224). Vor contribui În diferite feluri la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
trebuie respins sau condamnat în întregime, în ciuda implicațiilor lui uneori tragice, mai ales în Balcani. Am încercat să explic naționalismul din Europa de sud-est cu oarecare înțelegere, ba chiar cu simpatie. Analizînd evoluția vieții și operei lui Iorga, m-am străduit să rectific unele concepte despre naționalism în general și în special despre naționalismul lui Iorga. Ca și Iorga, cred că sentimentele naționale sînt manifestări firești ale naturii umane. Ca și Iorga, cred că există un naționalism compatibil cu umanitatea și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
care le descriu. Să zugrăvești imaginea integrală a unui fenomen aproape supraomenesc este dificil, nerămînîndu-ți decît speranța de a reuși să dai dovadă de discreția cuvenită, încercînd să realizezi tabloul în maniera lui Rembrandt, prezentîndu-l ca pe un fundal și străduindu-te să scoți la lumină ceea ce ți se pare important. Unul dintre detractorii lui Iorga, George Călinescu, spunea că "activitățile (lui Iorga), privite în sens cumulativ, par mărețe, dar, privite în detaliu, fiecare dintre activitățile sale are o semnificație minoră
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și privațiuni și totodată mutarea dintr-un loc în altul, așa cum își amintea Iorga, "mînați de biciul nevoii", încercînd să găsească o chirie mai mică și luînd în chirie ca să o poată scoate la capăt 12. Doamna Zulnia s-a străduit tot timpul să-și păstreze demnitatea și statutul și să nu ajungă la un nivel și mai jos (o asemenea strădanie poate fi înțeleasă de cei care cunosc atmosfera Botoșanilor și pretențiile pe care le-ar fi putut avea un
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
o vizită la Iași. S-a intervenit direct și personal pe lîngă el în favoarea "tînărului geniu." A primit astfel o bursă itinerantă de două luni în Italia 50. Protectorii săi printre care se afla acum și Academicianul Alexandru Odobescu se străduiau să obțină o bursă importantă la una dintre universitățile din străinătate, de unde Iorga urma să se întoarcă cu titlul de doctor. Cît de mult a contribuit educația oficială a lui Iorga la formarea sa? Așa cum am văzut, și-a dobîndit
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Dacă Maiorescu semăna cu Goethe din Conversații cu Eckerman, pentru Iorga nu exista nici o paralelă sau prototip. În privința conferințelor și a cursurilor pe care le ținea putea fi poate comparat cu Michelet, iar ca scriitor cu Hugo. Profesorii care se străduiau să-l imite pe Maiorescu veneau la cursuri și le terminau la ora fixată, întrucît totul (lungimea și expunerea prelegerii) fusese precis cronometrat. Nimic neprevăzut nu putea interveni. În atmosfera aceasta armonioasă, așa cum au subliniat unii martori, printre care și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
proces organic care duce la formarea unei entități organice. Înțelegerea acestui proces organic și a manifestărilor lui (de exemplu, psihologia națională) este chiar mai importantă decît sursele primare. Deoarece dovezile documentare relativ la Evul Mediu timpuriu românesc lipseau, Iorga s-a străduit să reconstituie caracterul neîntrerupt al vieții și prezenței românești în Dacia pe baza manifestărilor permanente ale solului, rasei și ideii, în fond cultura și mentalitatea românilor. El a conchis că au existat multe "Românii Populare" în Evul Mediu; aceste "Românii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a României Mari79. Românii nu au mers atît de departe ca ungurii în campania de românizare forțată. Au luat totuși o serie de măsuri pentru a-și asigura dominația, măsuri care nu corespundeau imaginii perfecțiunii de rai pe care se străduiau să o prezinte despre Transilvania. Iorga nu a obiectat niciodată împotriva acestor măsuri. Mai neliniștitoare sînt anumite scrieri ale lui despre secui, cărora el le acorda "drepturi istorice". Iorga a analizat originile, numele și instituțiile secuilor și a ajuns la
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]