12,312 matches
-
unică; grație și candoare, ochi inteligenți, proaspeți, verzi, sub o frunte perfectă. Ar fi un top model de senzație, ar face carieră de-ar avea, cât de cât, o vână pentru așa ceva. Trimisă pentru internare, pentru o boală oarecare, o tristețe... Probleme mizere, nepotrivite acestei minuni îngerești. Visează bătăi și scandaluri între un tată alcoolic și o mamă care a trecut la baptiști. Își iubește tatăl care s-a mutat într-o casă curată și, zice ea cu mândrie, de când a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
zi caldă, cu culori proaspete, cum sunt culorile la începutul toamnei. Nu-ți poți închipui că dincolo de calea ferată, destul de aproape, se întinde, haotic, pustiul. Aici este o sărăcie lucie; (dar "lucie", adică "lucioasă",lustruită, curată, îngrijită). Aici se simte tristețea vântului, ca un duh rău, și nici nu cred că se aude vântul pustiului de dincolo. Dar m-am înșelat. Pe Strada Casei este o casă, bineînțeles, de unde și numele. O casă ciudată, mare, foarte mare, fără ferestre, o casă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
un anumit fel, specific locului. Sunt doar câteva localități românești identice: Podul Iloaie, Târgu Frumos, Negrești... Târguri-orașe, aspirând la rangul de municipii... Dar, trebuie să mă explic: mă interesează acest oraș ca un prototip. Mizilul are specific un grad de tristețe care te îndeamnă direct la alcoolism cronic, un grad de melancolie intrinsecă, ireductibilă, care te îndeamnă la sinucidere, un grad de nostalgie care preface pe locuitorii săi în adevărați poeți. Tocmai din aceste motive Mizil și celelalte așezări de aceeași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și așternut un strat alb, ca o dezinfecție generală, și se instalează imperiala zăpadă, o zăpadă "greșită", ca un decor fals. Nostalgic, pură nostalgie Nostalgia, cuvânt care și-a schimbat sensul (de la acela care figurează în DEX: 1. "sentiment de tristețe, de melancolie provocat de dorința de a revedea un loc iubit, de a retrăi un episod trecut" și 2. "dorința plină de regrete pentru ceva greu de realizat") nostalgia s-a fixat, aproape unanim, la înțelesul de dorință după "un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
imagini dintr-un trecut mai puțin distins (mai "de provincie" modestă), de acum multe decenii sau chiar mai vechi. Sunt acolo ființe care au dispărut definitiv, dar în poză au rămas vii. Le poți privi cu respect, cu ironie, cu tristețe, cu ce dispoziție vrei, poți să-ți închipui despre acești anonimi ce poveste îți vine în minte, poți crede ce vrei despre această minune blondă de acum un secol care te privește provocator, poți să-l cântărești cât de critic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de laudă. Toate operele de artă trec dincolo de pagină, ies din scenă, depășesc rama și, dacă au vigoare, te duc cine știe unde; te dibuiesc, de fapt, oriunde te afli. Pe mine m-a ajuns aici, în Țicău, Balcicul în zăpezi. Simt tristețea acelui tablou și chemarea către nu știu ce. Simt și o mică supărare în acest tablou; poate că pictorul întârziase la Balcic fiindcă nu mai avea bani de drum. Zilele acestea, între Crăciun și Anul Nou, sunt speciale. Un soi de inactivitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pitoresc, gardurile sunt vechi). Se târăsc, fără vlagă, niște câini fără stăpân; totuși, sunt "administrați", se vede, într-un regim convenabil, nu le e foame, nu cerșesc, dar, muiați până la piele, sunt mai patetici ca de obicei și le citești tristețea în ochii lor vorbitori. Se apropie de mine cu coada plecată, înmuiată, și acceptă să îi încurajez, dintr-o elementară politețe a lor. O fetiță privește scena și îmi spune, scurt, că pe câinii din această stradă îi cheamă Rex
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de descris în cuvinte o bucurie. Cuvintele sunt mai potrivite pentru descrierea suferinței, decât a unei dureri. Așa și cu toamna, este o bucurie, puțin tristă, cum sunt marile bucurii, ca marile melodii care au în ele un dram de tristețe. Numai un prostănac poate fi bucuros "în sine", pe deplin bucuros; bucuria fără pic de nostalgie nu are nici un haz, e proastă. Toamna, în schimb, e cel mai inteligent anotimp, dacă se poate spune așa, e-o vreme rafinată, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
în schimb, e cel mai inteligent anotimp, dacă se poate spune așa, e-o vreme rafinată, cu tonuri discrete de lumină, fără stridențe, cu sunete acordate în surdină, ca un flaut, melancolic prin rostul său. Toamna e o bucurie a tristeții; poartă în ea așteptarea unui sfârșit, amenințarea înghețului. Îmi amintește, totdeauna, versurile Magdei Isanos, care, prin 1938, scria: "vezi, iarba asta o să mai răsară și luna tot așa o să s-aplece, mirată peste apa care trece, noi singuri n-o să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
sentimente obscure cărora nu le deslușesc înțelesul, o iau razna, căutând ceea ce nu am pierdut, înspre marginile tot mai vechi, mai jerpelite ale orașului. Case fără număr, câte o capră speriată, vântul care șuieră în voie și mai ales o tristețe leneșă, o abulie melancolică, ce mă îndeamnă spre acele teritorii insalubre, nerecomandabile unui om cu scaun la cap. Eu însă nu cred că am scaun la cap... (ce expresie: cum adică, să-ți anexezi la cap un scaun?) Sigur că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
iarăși, este dincolo, poate raiul, sau măcar niște îngeri cumsecade te vor duce undeva, într-un spațiu... într-un loc... într-o primăvară... Pentru că, la urma urmei, ca și viața tristă, tristă este și beția făcută să te scoată din tristețe; dar tare tristă", spune unul dintre declasații călători... Nu știm când s-au făcut cele trei ore de drum, cât au însumat de fapt ele, totul se încurcă în dimensiunea spiritului sovietic..., a fost o zi, o noapte; cine știe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mort care rânjeau hâd și păreau că mișcă în lumina felinarelor. De jur-împrejurul pereților zăceau sipete, baloturi, saci, covoare, arme vechi, arămării, aruncate claie peste gră madă, ca lucrurile scăpate de la foc - zăceau într-o încăpere amorțită, mustrătoare și plină de tristețe, de parcă ar fi simțit pustiul și întunericul din jur. În momentul ieșirii în Atlantic, lângă coasta africană, echipajul a trebuit să facă față unui atac pirateresc al felucilor maure, prilej cu care naratorul a descris micile vase, conduse de vreo
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
mai pot întoarce gândul La câte-n lume am văzut. Aș vrea să fiu cel de-altădată, Cu-aceleași doruri și avânt, Să cred în fiecare fată, Să cred în fiece cuvânt. Aș vrea să-ncep o altă viață, Fără tristeți, fără dureri, Să gust întreaga ei dulceață, Jilava, mai 1955
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
de reconfortant să mai existe și asemenea comunități pe lume, să mergi acolo, să iei o gură de aer intelectual și emoțional! Poate din această pricină cred că trauma lor nu este doar a lor, ci una globală. Și că tristețea lor de acum este și a tuturor celor care îi iau drept referență, drept „lume a făgăduinței”. Putem să criticăm și să cârcotim oricând, în definitiv, nimeni nu o face mai temeinic în ceea ce-i privește, decât o fac ei
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
căzu mai ales pe elevii cazați la cămin. În îmbulzeala din piață sau spart câteva vitrine. Niște școlari au pus mâna pe sticlele de băutură, cu care s-au întors în dormitor. La anchetă băieții au motivat fapta lor prin tristețea de care erau cuprinși. Au fost cu toate astea exmatriculați. La una din aceste aniversări ne-am amintit de Moise Gherșin, ghidușul clasei, care suferea de incontinență verbală și care comenta cu clăbuci la gură fiecare întrebare a profesorilor, până când
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
prea devreme și în vârstă de numai 60 de ani. A pornit de la brazdă, ridicându-se din acea plămadă a poporului bucovinean din care răsar și vor răsări întotdeauna adevărații luminători ai inimii și ai minții. Necrologuri și cuvinte de tristețe la înmormântarea mitropolitului Nectarie Cotlarciuc Dintre necrologurile susținute la înmormântarea mitropolitului reținem „Cuvântul comemorativ” al lui Ion I. Nistor și cel al Înaltpreasfințitului patriarh Miron, ținute în Catedrala de la Cernăuți. Iată câteva cuvinte memorabile ale profesorului Ion Nistor: „îngerul morții
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Evanghelia despre Maria la nunta din Cana (Galileei)». Nu mai lipsea nimic pentru a face să izbucnească răbufniri continue de râsete, care au însoțit întreaga lectură a textului de meditație. Don Calabria povestind acest fapt râdea; dar un văl de tristețe îi încețoșa ochii limpezi, amintindu-și de batjocurile colegilor. Ne mărturisea că a suferit mult. Și nu a fost singura dată când a fost trebuit să meargă la școală cu haine care nu-i aparțineau. Pe 11 noiembrie 1893 familia
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
în fața ochilor. Cine începe să meargă pe această cale, își dezvoltă o vizibilitate foarte acută și capătă o sensibilitate cu totul particulară. Reușește să descopere niște lumi cufundate, ce rămân necunoscute pentru ceilalți. Și așa don Calabria a descoperit, cu tristețe, o altă lume stranie marginalizată: micii coșari care coborau din munții Trentino pentru o muncă respingătoare și prost plătită. În puținele momente de pauză de la muncă, uniți în haite asemenea câinilor, acești copii rătăceau prin oraș, unsuroși și murdari de
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
trecute i-au epuizat fizicul. Și astfel, o simplă răceală la plămâni a degenerat rapid în bronhopneumonie. Boala o consum. Se stingea ca o lumânare. În seara de 13 decembrie, medicul care a consultat-o și-a scuturat capul cu tristețe: « Această femeie poate să moară dintr-o clipă într-alta». Don Giovanni a rămas împietrit. Contele Perez, care devenise de-acum un oaspete obișnuit al familiei Calabria, l-a găsit așezat în biroul său, cu capul plecat în mâini și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
fără răsfățuri, dar multă iubire și dăruire de sine. Iar celor care îi atrăgeau atenția că uneori nu se respecta disciplina, le răspundea: «Casa e a copiilor. Toate celelalte lucruri vin după». În ultimii ani ai vieții sale, spunea cu tristețe: Mi se spune că „Frații“ mai tineri și-au pierdut entuziasmul de a mai lucra printre băieții abandonați. Rău, foarte rău. Casa a fost făcută pentru ei. Acesta este scopul ei principal. Văd un viitor urât pentru Operă dacă se
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
cea mai mare trebuință, iar abandonul moral și material este major. Asemenea unor îngeri consolatori, cu zâmbetul pe chip și gentilețea înfățișării, Domnul le cheamă alături de fratele și sora în suferință pentru a le ușura și împărtăși «bucurii și speranțe, tristețe și suferințe» pentru a le duce tuturor credința și încrederea în Dumnezeu Tatăl. Privind la Maria, prima slujitoare săracă a Domnului, Fecioară, soție și mamă prin opera Duhului Sfânt, surorile își întâlnesc propriul orizont de dăruire, vocația lor la o
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
-i atragă atenția lui don Calabria printr-o mustrare delicată: «Dumneavoastră scrieți mult despre păcatele dumneavoastră. Fiți atent; să-mi fie îngăduit, Părinte preaiubit [dilectissime Pater], să vă pun în gardă pentru ca umilința să nu se transforme în neliniște sau tristețe. Porunca este să vă bucurați și să vă bucurați mereu». În aprilie 1952 scrie: «Roagă-te pentru mine, părinte, mai ales acum când mă simt un biet orfan pentru recenta pierdere a confesorului și a părintelui meu preaiubit în Cristos
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
cruțe Sfîntul Scaun, guvernul îl preveni pe Papă că acesta trebuia să plece în următoarele douăzeci și patru de ore, altfel se va încerca arestarea lui pentru aducerea în fața instanței. (A fost condamnat la moarte în contumacie). Benedict al XV-lea, cu tristețe, îl văzu pe prelat cum pleacă, convins fiind că era vorba de o gravă eroare... Mai tîrziu, ziarele publicau știrea uluitoare că monseniorul Gerlach, aruncînd sutana, se căsătorea cu o sud-americancă și cu ajutorul ei deschidea o școală de dans la
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
iar cea care mi-a fost impusă împotriva voinței mele, îl rănea adînc. Am constatat rapid acest lucru, și cum prietenia este rareori un aport de părți egale, iar eu aduceam mult mai mult decît primeam în schimb, am avut tristețea să fiu ținta unor atacuri directe din partea lui Titulescu, completate la mare distanță, la București, de o acțiune de revanșă împotriva domnului Iorga și a guvernului său, care găsea ecou la Suveranul abordat în culise. Regele Carol, dezamăgit de rezultatele
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
este chiar a mea: eu sunt reprezentat orb, gura aurită este plină de excremente, am doi sâni frumoși de femeie, în mână un bici, sunt încoronat de trandafiri: femeia, încarnare a lui Sacher-Masoch, mă privește drept în ochi, cu o tristețe infinită, este îmbrăcată în blănuri" (apud Amossy 1995: 93). Dalí a urmărit cu perseverență, de-a lungul întregii sale cariere, tema tragică din Vecernia. Dacă nu ar fi precizarea din titlu, Adevărata imagine a Insulei morților la vreme de vecernie
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]