13,247 matches
-
toporul în ieșiri de salvare. Omul ar putea fi o ființă nu a depărtării, ci a proximității, căci tocmai aparența familiarului ascunde abisul de stranietate cel mai obscur, adică diferența diferențelor. Proximitatea e fântâna în care îți rupi gâtul dacă umbli cu capul în nori și ochii ațintiți la orizont, în căutare de breșe prin care să țâșnești. Când te simți străluminat de acest adevăr, nu mai armezi corăbii ca să scotocești lumea până dincolo de zare, ci începi să cultivi atent diferențele
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
unor angrenaje știrbe și lălâi, cu joc între piese cât hăul. În mintea băiatului începu iar să se depene melodia tânguitoare, compusă de el pentru el, ce-i punea ordonator pe note sufletul din împrăștierea-i cea de toate zilele: "Umblu noaptea prin Milano/ auiliu-u-u fă-ă-ă/ portofele să șutesc/ viața să-mi agonisesc". De câte ori se rătăcea de sine, refrenul ăsta de nimic îl aduna grijuliu de pe drumuri, repunându-l înapoi în matcă. Blondei nu-i găsea portofelul, cum ar veni, și
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de tainița asta ipotetică și, dacă erai deștept, să te lipești neîntârziat de conținutul ei. Însă eluziva nudistă îi cam dăduse teoria peste cap cu luminiscența ei difuză; aur viu, nu alta! Semăna mai degrabă cu noaptea permeabilă prin care umbla el în cântec, și care și ea se deschidea cam tot ca un portofel, deloc mai prejos în strălucire decât cel căutat și cu mult mai adânc ca el. Numai cu astronomia stătea prost: lumina foșgăia anarhic prin ea, în
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
sclipitoarea aluviune de douăzeci și patru de carate. Alergătura aurului prin lume își are cursivitatea ei antrenantă, capabilă să ia cu ea nu numai mințile; lui Rică și stomacul i se urcă în gât când se gândi la mâna străină ce-i umbla clandestin prin măruntaie și căreia el părea să-i fie o simplă marionetă. Se hotărâ să dea de Onu Boacă pentru a scăpa nu atât de mașină, cât de pasa proastă prin care trecea; la urma urmei, vaga cunoștință făcea
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
mesajului poetic, în general, selecția (din planul paradigmatic al limbii) - realizată în baza unor principii de echivalență (sinonimie, antonimie etc.) - și combinarea (în sintagmatic) - realizată prin contiguitate - se succed. În versurile lui V. Voiculescu: Atunci singurătatea se scoală-ngândurată/ Și umblă, visătoare, prin streșini de-nălțime" (V. Voiculescu, Singurătate) se utilizează substantivele singurătatea și streșini. Din paradigma substantivelor abstracte având sensul de "izolare" - singurătate, pustietate, solitudine - poetul a selectat "singurătate". Substantivul concretizează un concept abstract, iar funcția de subiect îi conferă
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
soldat”, de pildă. La „politici” n-a avut acces sau a ezitat să-l ceară. Găsește multe femei și fete foarte tinere care practicau prostituția, uneori cu acordul familiei, ca mijloc de supraviețuire. Iar copiii din Sahalin sunt palizi, slabi, umblă În zdrențe și veșnic flămânzi. Mulți ocnași rămân după executarea pedepsei, devin coloniști, țărani liberi, primind un lot de pământ și semințe cu care să Înceapă noua viață. Chiar dacă familia trăiește după norme tradiționale, Îi lipsește ceva: trecutul, bunicii păstrători
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
de femei. Urmează o descriere amănunțită a locuințelor, a mijloacelor de existență (recolta de pe loturile repartizate, rația de la stat, ajutoare pentru copii, activități În atelierele Închisorii, munci sezoniere, comerțul mărunt cu orice produs). Și așa procedează cu fiecare localitate, cătun, umblând prin ploaie, frig și noroi. Instituția În jurul căreia se construiește existența tuturor este, desigur, Închisoarea, cu dormitoarele comune, cu ocnașii recidiviști ferecați În lanțuri, cu mizeria („păstrarea curățeniei În Închisoare este peste putință”) și hrana proastă, cu mirosurile care te
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
te plimbi printr-un sat, transformat din localitate de crescători de vite În destinație turistică, cu mici hoteluri și pensiuni, În care mirosul grajdului Încă persistă și să nu vezi o hârtie aruncată, o pungă, un pet, nici un individ care umblă agitat și fără rost de ici-colo și nici un bețiv, asta chiar e deranjant. Să nu mint, seara se adunau prin baruri oameni care beau și vorbeau tare. Dar englezește. Punctul culminant a fost la Întoarcere. La câteva zeci de kilometri
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
voiaj, dejun la Gambrinus, restaurantul lui Nenea Iancu, de unde și-a cules personajele schițelor cu berării. N-a avut succes cu berea Luther, dar i-a identificat pe Lache și Mache printre băutori, chibiți, moftangii, zeflemiști („Ai parale, Mitică?” „Nu umblu cu metal; mi-e frică de trăsnet!”). Berăria lui Caragiale n-a fost de fapt aici, clădirea de astăzi a fost ridicată și deschisă pe la 1915, deasupra erau camere de hotel, avea linii telefonice către orice destinație europeană; avea omnibuz
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
în parohia Elim, dar în ultima vreme s-a apucat de fumat și de băut. Nu-l mai interesează religia. Exclus din parohie, dar reprimit la cererea familiei pe motiv de senilitate. E o pacoste să-l ții pe Gotland, umblă razna noaptea și uneori se rătăcește. B.-A. s-a gândit să-l dea la un azil, dar el nici să n-audă. Regretabil să trebuiască să-l ia cu forța. E de acord totuși că taică-său are darul
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
îndrăgostit de fata care are grijă de copii. Margareta știe demult, e de părere că e un sentiment "inocent și frumos". Fata să aibă vreo 15 ani, dar e bine dezvoltată. (M. a trebuit s-o roage să nu mai umble prin casă în bikini.) În trecut am avut cu Johan o serie de convorbiri, nu tocmai reușite, despre viața sexuală. Acum cred că a sosit momentul pentru încă una. Totuși M. crede că aceste "convorbiri delicate" trebuie să aibă loc
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
împins acest rafinat cunoscător de artă să cumpere Luchian ori Țuculescu, când visul său de colecționar sunt Gogu Zugrăvescu și Sabin Bălașa? Tot fără să vrea, dl Năstase s-a trezit conducând războiul împotriva corupției. Nu demult considera că „toată lumea umblă cu corupția în gură”, dar nimeni nu poate dovedi nimic. Azi, premierul luptă împotriva corupției din sânul susținătorilor președintelui, iar președintele luptă împotriva corupților din anturajul premierului - în fapt, cea mai sigură cale pentru propășirea corupției în România. Dl Năstase
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
în discuție problema imensei corupții care bântuie România, dl Adrian Năstase fie tăcea, fie izbucnea în comentarii năucitoare. Fără a avea pretenția de a reproduce cuvânt cu cuvânt una dintre replicile fostului prim-ministru, spiritul acelei ziceri enervate era: „Toată lumea umblă cu corupția în gură, dar nimeni nu aduce dovezi”. Reacționând astfel, dl Năstase părea personajul unei cunoscute anecdote, în finalul căreia, spre uluirea audienței, întreba: „Unde-i baba, să-i rup laba”. Erau anii în care Corpul de control al
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
dl Voiculescu ar accepta că un partid politic nu poate fi condus ca o tutungerie particulară. Ar face asta mai mică imoralitatea PD-ului, care organizează, ca pe vremea răposatului, alegeri pentru un candidat unic, candidat care se laudă că umblă în pantofi proprii, dar înoată în papucii celui plecat puțintel la Cotroceni? Să fie acest „din cioc în boc” mai onorabil decât „ciocu’ mic”? „Cu purul în două luntri, până la creșterea celei de a treia fese!”, nu este sloganul unui
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
I-a dat: „Ce veste-ai adus în țară?” „Isus Cristos, Împărat”. Veste bună aduce’n țară, Frumos nume ce I-a pus: Duhul Sfânt, când se coboară. „Isus Cristos, Iisus”. Sfânta Fecioară Maria Va să nască pe Mesia; Și umblă din casă’ n casă Și nimenea nu o lasă. Sărbători fericite și un 2005 mai blând și mai drept cu noi toți! (Jurnalul Național, 22 decembrie 2004) Mirarea Pacepa Printre atâtea uriașe mirări ale lui ianuarie 1990, cea provocată de
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
le săvârșesc nu-i tulbură nici o clipă. În schimb, gândul că le-ar putea scăpă cineva îi innebunește. Oferta lor este ochi pentru ochi. Și, vorba lui Gandhi, uite așa ne procopsim cu o lume de orbi. Dacă observi că umblă în pielea goală prin centrul urbei, ești denunțat drept rinocer. Dacă îi prinzi faslificând documente și îi pui pe două coloane, ești numit huligan. Dacă dovedești că micul lor dejun e minciuna, prânzul - răzbunarea, iar cina - dezinformarea, ești declarat dușman
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
cu benzină, lasă corespondență și pleacă mai departe. Pe cei dela escadrila 112 îi vedem mai des, și în special pe George Balș, care vine cu avionul lui personal, un "Bücker Student" de 60 cai putere. Pe unde n-a umblat acest mic avion cu neobositul său proprietar? Ca și Costel Sideri un rezervist și el, concentrat în altă escadrilă de legătură, tot cu avion personal, un "Klemm 25" -, George Balș a colindat toată Transnistria. Drumul lor obișnuit este Tighina Nicolaev
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
emancipare depășește cu mult detaliile exterioare. Ea antrenează o veritabilă revoluție în viața cotidiană a fetelor tinere. Îmi scurtasem părul sub pretextul gripei spaniole, continuă Clara Malraux. Și sub această înfățișare, de vreme ce atât de puține lucruri rămăseseră cum le știam, umblam prin oraș singură, lucru înfricoșător cu care mă deprinsesem, în așa măsură încât nu-mi mai rămânea decât să mă obișnuiesc să intru de una singură într-o cafenea și să mă așez la o masă, așteptând pe cineva sau
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
pe Jean-Toussaint Desanti, se simțea pregătită, cum nu se poate mai pregătită pentru marea dragoste. Dominique a știut cum să-l îmblânzească pe acest "bizar filozof corsican", cu nasul său de pasăre de pradă, care se declara revoluționar și comunist, "umbla cu un revolver la brâu" și se învârtea, se zvonea, printre "codoși adevărați, printre peștii corsicani". Așa cum îmblânzise pisica țâșnită pe neașteptate dindărătul unui șemineu, pe care Dominique s-a aplecat s-o mângâie, invitând astfel și o altă mână
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
este foarte răspândit. Bărbații sau femeile de condiție modestă îl întrebuințează atunci când vor să pară stilați sau în pas cu moda, sau pur și simplu ca să facă haz. În rest, îi sunt preferate cuvinte ori expresii mai vechi, precum "a umbla cu", "a avea o drăguță" sau, dacă vrem să rămânem în registrul floral, "a zbura din floare-n floare". Cu toate acestea, termenul "flirt" începe să devină tot mai familiar. Acest fapt lingvistic traduce un fapt social, care începe să
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
mâini. Își amintea de acele sinistre "boțuri de ziar cu pete întunecate" aruncate la pubelă și duse imediat acolo unde se depozita gunoiul 172... Auzise de la frații și surorile sale că în Algeria "se îngroașă gluma" și că în Franța umblă tot felul de zvonuri. Unul dintre tovarășii fratelui său mai vârstnic Roland fusese mobilizat. "Lucette a lui a rupt logodna la plecarea lui", după cum aflaseră de la familia băiatului, neliniștită că viața acestuia era în pericol și mâniată pe logodnica trădătoare
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
moina sau țip arul care se găsea sub piatra ridicată, și mi-l arăta, ca să mă ambiționeze. Să caut și eu. Și, imitându-l, pescuiam și eu. Mai puțin, dar nu mă lăsam prea mult întrecut. După câteva ore de umblat prin gârla care ne răcorea, ne întorceam acasă cu o porție bună de moine sau de țipari, că alte soiuri de pește nu întâlneam . Că la Ion Vrânceanu, colegul meu de școală, mai târziu, era doar pasiunea de a pescui
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
naturii. Și poate și de gastronomie! Zilele și nopțile cu echipa la muncă în munte a u fost încărcate și de momente care de care mai distra ctive. Ceva în genul trăirilor lui Ion Creangă la gazdele pe unde a umblat ca să capete învățătura de carte. Noaptea, când majoritatea dormeam, iar la mijlocul colibei, pe culoar, rămăsese jarul care ne mai încălzea, unii scoteau tălpile picioarelor din așternuturi să se aerisească, iar câte unul din poznașii grupului care mai era t reaz
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
fără de scule prea bune dar cu inițiativă la schiat. Avea mama tare mult de lucru nu numai atunci când mă zbenguiam prin copaci, cu mișcările mele riscante, dar și acum, în nopțile de iarnă când, la miezul întunericului mă sculam și umblând prin cameră, ca să ajung afară, să-mi fac nevoile, pipăiam cu mâinile pereții ca să ajung la ușă, ea crezând că gata, gata m-am îmbolnăvit, născocea mijloace de însănătoșire. Atunci obișnuia mama să mă descânte. Aprindea în puterea nopții o
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
un tărîm unde crește măceșul galben. Drept este că multă lume pribegește, în zilele noastre. Turismul este un microb care "se poartă", se transmite, se dezvoltă și contaminează. Prieteni, cunoștințe, rude sau vecini se duc și vin, încolo și-ncoace, umblă, fotografiază și povestesc, se documentează la plecare și-i documentează pe ceilalți la înapoiere, împrumută sau cumpără ghiduri, iau notițe, scriu impresii și arată poze. Iar eu îndrăznesc uneori să întreb: Dar oamenii? Cum sunt oamenii pe-acolo? Ce povestesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]