13,085 matches
-
Gheorghe Sion, publ. Ștefan Meteș, Cluj, 1940; Nicolae Șerban, Racine en Roumanie, București, 1940, 97-105; Călinescu, Ist. lit. (1941), 240-243, Ist. lit. (1982), 255-259; Ștefan Meteș, Din scrierile lui Gheorghe Sion. Viața și activitatea sa, I-II, Sibiu, 1941-1943; Cioculescu, Varietăți, 137-144; Ist. lit., II, 609-614; Rotaru, O ist., I, 193-195; Titus Moraru, Fiziologia literară, Cluj, 1972, 162-164; Mîndra, Clasicism, 177-180; Manolescu, Teme, III, 20-23; Andrei Nestorescu, Un roman necunoscut al lui George Sion, RITL, 1979, 2; Dicț. lit. 1900, 785-786
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
de propria mea judecată. 26. Cred că trebuie să-ți adaptezi modul de a te comporta la grupul din care faci parte. 27. În general, îmi apăr cu înverșunare părerea personală. 28. Îmi place să mă recreez cu o mare varietate de jocuri și activități. 29. Nu las o problemă din mână până nu o rezolv. 30. În general, mă aștept să reușesc în ceea ce fac. 31. Mă angajez singur în acțiuni a căror reușită nu este sigură. 32. O muncă
COMPORTAMENTE CREATIVE ÎN ȘCOALĂ by Adriana Apostol, Iuliana Olaru () [Corola-publishinghouse/Science/720_a_1436]
-
nu de mari dezbateri, probabil pentru a acoperi mai bine detaliile fine ale fiecărei teorii și pentru a include și acele curente care nu au participat la marile dezbateri, cum ar fi, de pildă, feminismul sau ecologismul. Poate fi surprinzătoare varietatea curentelor, unele dintre ele destul de marginale, cărora li se dedică un spațiu important în acest volum. Acest lucru poate să se datoreze scăderii relevanței paradigmelor dominante realismul și liberalismul , dar și dorinței autorilor de a evita locurile comune și de
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
o problemă similară privind excluderea prezenței și a perspectivelor lor din preocupările Relațiilor Internaționale, argumentând că organizarea lumii academice era construită în moduri care blocau cercetarea privind puterea masculină. Teorie explicativă și teorie constitutivă Unul din obiectivele studierii unei largi varietăți de teorii ale relațiilor internaționale este să facă politica internațională mai inteligibilă pentru a fi înteleși mai bine actorii, structurile, instituțiile, procesele și evenimentele particulare, în special, dar nu exclusiv, din lumea contemporană. Uneori, teoriile pot fi implicate în testarea
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
corectă atunci când cineva se implică în studiul relațiilor interna-ționale pentru prima dată, și ar putea fi cea mai bună concluzie a analizei fiecăruia. Traducere de Irina IONESCU Capitolul 2 Realismul Jack Donnely 10 Realismul este un termen folosit într-o varietate de moduri în discipline foarte diferite. În filosofie, el denumește o teorie ontologică opusă idealismului și nominalismului. "Realismul științific" este o filosofie a științei opusă empirismului, instrumentalismului, verificaționismului și pozitivismului. "Realismul" în literatură și cinematografie este opus abordărilor romantice și
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
rezolve problemele mediului din interiorul acestor structuri, pe când ecologiștii le consideră a fi principala cauză a crizelor ecologice, și prin urmare susțin că ele ar trebui puse în cauză și depășite. Deși aceasta este în mod evident o simplificare a varietății pozițiilor adoptate de adepții ecologismului și ambientalismului, ea îndeplinește aici o funcție utilă de reprezentare a unor tipuri ideale. Este clar că nu există o poziție ambientalistă distinctă asupra Relațiilor Internaționale. După cum o ilustrează chiar și un studiu superficial al
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și un proiect (re)constructiv crearea de bunuri comune acolo unde ele nu există. Regimurile bunurilor comune sunt greu de definit, după cum afirmă The Ecologist. De fapt, în carte se spune că este imposibil de dat o definiție precisă, întrucât varietatea bunurilor comune din întreaga lume nu lasă loc unei descrieri clare. În orice caz, primul punct din definiție este unul negativ. Proprietatea comună nu este cea întâlnită la Garret Hardin (1968). "Tragedia bunurilor comune" la acest autor se referă la
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
cel mai bun”.) „Numai atât ai trăit: cât ai muncit.” (J.W. Goethe) „Plictiseala o cunosc numai oamenii care n-au un conținut lăuntric mai adânc și care nu se pot menține vii decât prin stimulente exterioare. Toate nulitățile caută varietatea lumii din afară, fiindcă superficialitatea nu este altceva decât realizarea prin obiecte. Omul superficial n-are decât o problemă: salvarea prin obiect. De aceea, el caută În lumea din afară tot ceea ce aceasta Îi poate oferi pentru a se putea
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
subspecie se întâlnește în: Siria, Palestina, Israel, Turcia, Armenia, Azerbaidjan și Ucraina. Curpinde 4 prolesuri: palestinicum, turcicum, transcaucazicum și bohemicum (ZAMFIRESCU N., 1965; ro.wikipedia.org/wiki/Năut). Pentru România importanță prezintă subspecia eurasiaticum, care are mai multe grupe de varietății ce se deosebesc între ele după înălțimea plantei, forma tufei, culoarea florilor, forma și mărimea semințelor. Principalele ecotipuri (proles-uri) și varietăți de năut din cadrul ssp. eurasiaticum sunt prezentate în tabelul 5 (AXINTE M., 1986; VASILICĂ C., 1986). Soiurile și populațiile
NĂUTUL by OVIDIU UNGUREANU, MIHAIL AXINTE, GINA UNGUREANU, ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/91866_a_92807]
-
N., 1965; ro.wikipedia.org/wiki/Năut). Pentru România importanță prezintă subspecia eurasiaticum, care are mai multe grupe de varietății ce se deosebesc între ele după înălțimea plantei, forma tufei, culoarea florilor, forma și mărimea semințelor. Principalele ecotipuri (proles-uri) și varietăți de năut din cadrul ssp. eurasiaticum sunt prezentate în tabelul 5 (AXINTE M., 1986; VASILICĂ C., 1986). Soiurile și populațiile de năut, cultivate în România, se deosebesc după însușirile morfologice, biologice și agricole. Se iau în considerare pentru 17 recunoașterea soiurilor
NĂUTUL by OVIDIU UNGUREANU, MIHAIL AXINTE, GINA UNGUREANU, ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/91866_a_92807]
-
Se iau în considerare pentru 17 recunoașterea soiurilor mai ales înălțimea tufei, forma ei, culoarea florilor, culoarea și mărimea boabelor. în țara noastră în urma ameliorării năutului s-a creat de către ICCPT Fundulea soiul Cicero-1. Acesta face parte din ecotipul transcaucazicum, varietatea transcaucazico-lutescens și prezintă următoarele caractere: tulpina erectă, înaltă de 40-50 cm, ramificată de la mijloc, înălțimea inserției primei păstăi 1520 cm; lungimea păstăii 1,8-2,2 cm; înălțimea păstăii 0,9-1,2 cm; semințele rotunjite; masa a 1000 de boabe între
NĂUTUL by OVIDIU UNGUREANU, MIHAIL AXINTE, GINA UNGUREANU, ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/91866_a_92807]
-
poezia Anei Blandiana dă naștere unor realități paralele, propagând frânturi ale intimității sale, în diverse direcții, sub diverse forme, ca într-un caleidoscop pe care fiecare să îl poată recepta cum vrea și în care fiecare să se poată identifica. Varietatea formelor virtuale pe care le îmbracă viața poetei se amplifică, însă, pe măsură ce sufletul ia contact cu realitatea exterioară, noua imagine dând naștere unor realități divergente, care reflectate în oglinda sufletului, devin dispersate și contradictorii, deși punctul de plecare interior este
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sau fragmentarist conduc la instituirea de imagini reprezentative pentru spațiul comunist. Poemul poate fi interpretat oricum, atâta timp cât nu se îndepărtează de context: cu iz de propagandă anti-ceaușistă, cu iz de strigăt de ajutor, de salvare. Disperarea, subliniată alegoric printr-o varietate lexicală, cu predominarea substantivelor, transpare și din coliziunea pe care structurile nominale o realizează, alăturându-se. Dinamismul substantivelor, care nu devin neapărat metafore, conduce, totuși, către crearea de imagini plasticizante, care au rolul de a institui percepții intensificate. Este imaginea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
țipe durerea. Ca într-un haos apocaliptic, acest țipăt este redat prin utilizarea unui vocabular cosmopolit, menit să reflecte, ca într-o oglindă, sufletul zdruncinat al omului, părtaș al unei astfel de realități. Prin urmare, s-ar putea spune că varietatea câmpurilor lexicale implicate în acest text contribuie, de fapt, ca un înveliș pentru suflet miezul realității interioare, care contează cu adevărat. Deși banale, vocabulele în mare parte nominale sunt ele însele metafore subversive pentru rănile provocate de comunism. Viața, devenită
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
mondial și În anii ’60. Autorul nu insistă asupra ultimelor, pentru a nu-și conota ideologic Întreprinderea. Neutru și din perspectivă axiologică, el nu privilegiază vedetele, acordă doar porțiuni suplimentare de text, tribut plătit consacrării populare, pe de o parte, varietății tematice a producțiilor, pe de alta. Astfel, Louis Aragon figurează În fiecare dintre primele trei părți ale volumului, ca exponent al suprarealismului, o dată, al realismului socialist, pe urmă, al “experimentărilor formaliste”, mai precis metaliterare și autoscopice, În final (după La
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ficțiunea și produce un nesperat „efect de adevăr”. A vorbi despre „scena supravegheată” nu presupune aici, am anunțat-o de la început, examinarea tuturor textelor, ci mai degrabă identificarea ansamblului de proceduri și de dispozitive întrebuințate, în paralel cu reliefarea extremei varietăți a efectelor induse. Supravegherea, pe o scenă, implică spectatorul la fel ca în celelalte cazuri, însă consecințele sale în planul ficțiunii sunt diferite, uneori chiar opuse. Spectatorul încearcă un sentiment de plăcere în măsura în care, fiind mai informat, reușește să descopere motivele
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
actori: ei joacă știindu-se priviți de spectatori și, câteodată, chiar și de regizor. Tocmai acest lucru încearcă să-l evite unii regizori, care refuză să „nu scape din ochi actorii”, preferând o supraveghere imprevizibilă, întâmplătoare, „prin surprindere”. Aici intervine varietatea aproape infinită a strategiilor personale. Joël Jouanneau asistă la primele trei spectacole, apoi le acordă actorilor libertatea de a-și perfecționa jocul și nu se mai întoarce printre ei până la cea de-a noua reprezentație, când spectacolul și-a găsit
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
ale celor cinci obiecte depind de greutățile lor vizuale relative și aceste greutăți sunt determinate de diferiți factori, cum ar fi mărimea, lățimea sau volumul, conformitatea lor cu trama verticalității și orizontalității, culoarea și stră lucirea ș.a.m.d. Această varietate de factori ponderali determină totodată distanța dintre obiecte. Ei sunt aleși de pictor cu o subtilă intuiție. Înțelegem, de exemplu, că, din cauza greutății lor, cele două forme de jos trebuie să stea la o mai mare distanță una de cealaltă
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
poli independenți. Singura modalitate prin care cineva îi poate corelaționa este folosirea lor complementară, care în amestec duce la dobândirea unei game complete de gri. Astfel, în timp ce Albers și-a păstrat formele simple și costante pentru a se concentra asupra varietății relațiilor coloristice, Mondrian s-a constrâns pe sine la simplitatea formelor în unghi drept dintr un alt motiv. Interesul său viza relațiile formale pe care dorea să le reducă la orizontalitate și verticalitate. El avea nevoie să reducă la minimum
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
se vede, de exemplu, în practica frecventă a jocului formelor din jurul centrului, comparabil cu felul în care un compozitor își urzește variațiunile înainte și înapoi în jurul temei date. În artele vizuale, William Hogarth a elaborat o formulă diagramatică pentru această varietate ce-ar prinde viață prin „linia frumuseții” (figura 71) care, sunt încredințat, este făcută să se învârtească spiralat în jurul axei centrale a piramidei. Întruparea idealului de frumusețe al lui Hogarth se obține prin interacțiunea axei centrale cu mișcările vectoriale exterioare
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
nou și o formă nouă, în care descoperim supraviețuind formele vechi, modificate însă în noul context. În această vastă mișcare poetică, încercăm să cercetăm spre ce se îndreaptă poezia. Contemplarea noastră descoperă un fenomen de largă cuprindere și cu o varietate de manifestări. Este perioada ce se caracterizează prin atenția la cuvânt, la metafora legată în semnificații simbolice adânci și inedite; este perioada preferințelor stilistice, a senzațiilor de mister, rodul unei perceperi subiective a realității. În contextul perioadei 1970-1975 sunt reperabile
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de justețea sau injustețea oricărei pedepse. Căutarea unor vinovați constituie o orientare majoră a societății contemporane. La polul opus se situează învinovățirea sistemelor. * Marele discurs asupra vinii și pedepsei își așteaptă încă venirea. * Pretenția istoricilor de obiectivitate este contrazisă de varietatea modurilor de a scrie istorii. Să ne gândim spre exemplu la istoriografia marxistă. Bucuria oricărei primăveri mă vindecă de regretul de a nu mă fi născut într-o țară caldă, de nostalgia ce mă bântuie în iernile fără de sfârșit. * Sentimentul
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
variatele posibilități oferite de cultură. * Definirea umanității constituie o problemă de accent, putându-se face fie printr-o potențare a culturii, fie printr-o privilegiere a biologicului. Între aceste limite există mai multe forme de echilibru ce dau seama de varietatea culturilor. Și tot între aceste extreme este situat fragilul echilibru numit societate, cel responsabil de preamărita evoluție. Forma cea mai frecventă în care societatea a reușit să împace, cel puțin pentru perioade scurte, cele două tendințe în principiu contrare, o
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
a proiecta imaginea unei lumi ce îți analizează comportamentul și e preocupată de modul tău de-a fi, astfel încât să te simți judecat continuu în funcție de valorile ei. Or, educația, în forma ei medie, nu reușește decât să ne inoculeze o varietate de pretenții față de ceilalți, ratând cerințele față de noi înșine. * Nu este important cât citești, ci mai curând modalitatea în care reușești să-ți setezi filtrele ce fixează ceva din cele citite. În definitiv orice lectură tinde să stea sub semnul
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
de importanță capitală pentru femei, cel pe care bărbații ori îl citesc foarte târziu, ori nu-l citesc deloc; nonconformismul său nu se oprea aici: în fiecare zi schimba poziția de atac, modelată de el am întruchipat extazul într-o varietate acrobatică uluitoare; sexul nu era, ca pentru foștii mei extratereștri, o chestiune pur biologică ori sportivă; el îl ridica la rang de artă. Țin minte că abordările sale fanteziste deveniseră senzația firmei; dimineața, cum ajungeam la birou, săreau fetele pe
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]