117,390 matches
-
Austria (1866). În anul 1864, el a fondat "Partidul Constituțional" în ciuda autonomiștilor, fiind ales deputat în dieta Dalmației pentru acest partid, iar pe 22 octombrie al anului a devenit și membru al Consiliului imperial (Reichsrat) din Viena. După ce generalul de origine croată Gabriel Joseph baron de Rodich (1812-1890) a preluat regimul peste Dalmația, acesta a favorizat compatrioții săi croați, oprimând marea minoritate a italienilor precum partidul constituțional. Dezamăgit, Alesani a părăsit patria, rugând de altă funcție și a fost trimis ca
Girolamo de Alesani () [Corola-website/Science/335382_a_336711]
-
Biserica Catolică și-a disputat cu Biserica Ortodoxă activitatea de prozelitism și cea misionară în zonă. Localizarea Vicinei este încă neidentificată. Mai multe locații au fost sugerate de către istorici și arheologi ca fiind ale orașului, al cărui nume este de origine romană, dar deocamdată nu există date care să certifice veridicitatea vreuneia dintre ele. Cu toate acestea există un consens, în sensul că orașul s-a aflat pe Dunăre, aproape de delta acesteia. Printre localizările presupuse (multe dintre ele aflate în nordul
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
a fost Teodor, care a ocupat scaunul în 1283 în timpul domniei împăratului Andronic al II-lea Paleologul (1282-1328). După Teodor a urmat Luca, iar între anii 1337 - 1347 Macarie și apoi Chiril, ultimul fiind Iachint. Ierarhii numiți au fost de origine greacă. La un moment dat (prin 1300- 1302), centrul ecleziastic de aici a beneficiat de un venit considerabil, iar titularul instituției a avut o autoritate mare și suficient de bine susținută de Bizanț. În acest context în care la cumpăna
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
cele mai înstărite familii din Argentina, fiind cel mai mare dintre cei șase copii ai omului de afaceri Francesco „Franco” Macri, imigrant cu rădăcini calabreze născut la Romă în Italia, și ai primei soții a acestuia, Alicia Blanco Villegas, de origine spaniolă. Franco Macri a fost conducătorul concernului Macri-SOCMA, unul din principalele concerne economice din Argentina, activ în producția de automobile (Sevel Argentina),în construcții imobiliare (Sideco),în evacuarea deșeurilor (Manliba),servicii poștale (Correo Argentino), în ramură serviciilor (Págo Facil) , în
Mauricio Macri () [Corola-website/Science/335410_a_336739]
-
Atelier”. Nr. 1-2. Chișinău, Moldova 2002 Brigalda-Barbas Eleonora, "„Evoluția picturii de gen din Republica Moldova (1945-2000)”", editura „Știința”. Chișinău, Moldova 2003 Dabija Nicolae, "„Cerul pe Pământ”", ziarul „Literatura și Arta”. Nr. 28. 10 Iulie. Chișinău, Moldova 2004 Dabija Nicolae, "„Arta de origine divină”", ziarul „Literatura și Arta”. 29 Aprilie. Chișinău, Moldova 2004 Stăvilă Tudor, "„Andrei Mudrea a împlinit 50 de primăveri”", ziarul „Flux”. 7 Mai. Chișinău, Moldova 2004 Roibu Nicolae, "„A. Mudrea și Universul Luminii”", ziarul „Timpul de dimineață”. 15 Octombrie. Chișinău
Andrei Mudrea () [Corola-website/Science/335399_a_336728]
-
apropiat al lui Alexandru Marghiloman). S-a căsătorit cu baroneasa englezoaică Vera Blackett. Octav-George Lecca (1881 - 1969) a fost fiul ofițerului de cavalerie George Lecca (1842- 1899), iar mama sa - Eliza Habudeanu (fiica serdarului Nicolae Habudeanu și a Alexandrei Bărbătescu). Originea reală a familiei lui Octav-George Lecca era destul de modestă, provenind din negustorul brașovean Dumitru Lecca (1780- 1838). Octav-George Lecca a fost văr primar cu Trandafir Djuvara, bunicul lui Neagu Djuvara. Mama lui Trandafir Djuvara , Maria Habudeanu era soră cu mama
Octav George Lecca () [Corola-website/Science/335421_a_336750]
-
exacte a izvoarelor. În 1911, Lecca a tipărit o culegere de spițe genealogice, intitulată " Genealogia a 100 de case din Țara Românească și Moldova." Chiar dacă inexactitățile genealogice sunt în continuare prezente, în acest volum dispar aproape complet mitologiile legate de origini, izvoarele rămânând strămoșii atestabili documentar. Totuși, bibliografia pe care o citează Lecca este sumară și lipsită de trimiteri exacte. Ambele lucrări sunt însă cu totul depășite astăzi și trebuie folosite cu multă prudență. Cu toate că spițele lui Lecca nu se mai
Octav George Lecca () [Corola-website/Science/335421_a_336750]
-
domnise în regiunea Zeta din Albania, în secolele XIV -XV. În afara marilor sinteze genealogice, una dintre preocupările cele mai importante ale lui Lecca în domeniul istoriei familiilor românești este dinastia Basarabilor, în privința căreia adoptă teoriile lui B.P. Hasdeu, legate de originea dacică a acestei familii. Mai târziu, în "Dicționar istoric, arheologic și geografic al României," O.-G. Lecca va renunța la teoria ascendenței dacice a Basarabilor și va menționa posibilitatea ca numele dinastiei pământene să fie de origine cumană. Octav-George Lecca
Octav George Lecca () [Corola-website/Science/335421_a_336750]
-
Hasdeu, legate de originea dacică a acestei familii. Mai târziu, în "Dicționar istoric, arheologic și geografic al României," O.-G. Lecca va renunța la teoria ascendenței dacice a Basarabilor și va menționa posibilitatea ca numele dinastiei pământene să fie de origine cumană. Octav-George Lecca a creat și o fantastică genealogie a propriei sale familii, pretinzând că: Lecca a găsit câțiva membri ai familiei sale și în Imperiul bizantin, pe care îi leagă de aga Lecca, boierul lui Mihai Viteazul. Pe aga
Octav George Lecca () [Corola-website/Science/335421_a_336750]
-
din aga Lecca sau dacă această pretenție genealogică era doar o strategie menită să ușureze integrarea printre familiile boierești din Oltenia. În articolul dedicat familiei Lecca în "Dicționarul istoric, arheologic și geografic al României," O.-G.Lecca nu mai menționează originile romane ale familiei. Familia Lecca, se pretinde, rămâne doar "de origine din Corsica: comiții de Cinarca și Lecca, în secolele 12-16. Multe dintre genealogiile prezentate de O.-G. Lecca sunt inexacte, nefiind susținute de documente, iar unele afirmații sunt cu
Octav George Lecca () [Corola-website/Science/335421_a_336750]
-
strategie menită să ușureze integrarea printre familiile boierești din Oltenia. În articolul dedicat familiei Lecca în "Dicționarul istoric, arheologic și geografic al României," O.-G.Lecca nu mai menționează originile romane ale familiei. Familia Lecca, se pretinde, rămâne doar "de origine din Corsica: comiții de Cinarca și Lecca, în secolele 12-16. Multe dintre genealogiile prezentate de O.-G. Lecca sunt inexacte, nefiind susținute de documente, iar unele afirmații sunt cu totul fanteziste. De exemplu, despre originea familiei Otetelișanu, Lecca scrie: "Se
Octav George Lecca () [Corola-website/Science/335421_a_336750]
-
se pretinde, rămâne doar "de origine din Corsica: comiții de Cinarca și Lecca, în secolele 12-16. Multe dintre genealogiile prezentate de O.-G. Lecca sunt inexacte, nefiind susținute de documente, iar unele afirmații sunt cu totul fanteziste. De exemplu, despre originea familiei Otetelișanu, Lecca scrie: "Se dă ca trunchi al ei, din secolul XIII, pe la 1250, când trăia în Ungaria contele Otto de Lisch. Acest senior descinzând în țară, localitatea ce stăpâni se numi "Oteteliș", după care derivă și numele. familiei
Octav George Lecca () [Corola-website/Science/335421_a_336750]
-
ofițeresc italian repatriat. Totuși, soldații au fost ulterior încorporați în Armata Regală Română și unitățile au fost trimise în Transilvania și Bucovina, o parte dintre acestea participând la operațiile militare pentru apărarea Marii Uniri din perioada 1918-1920. Soldații austro-ungari de origine română din Transilvania, Banat, Bucovina și Partium nu au fost puțini: se estimează că în perioada 1914-1918 între 400.000 și 600.000 de soldați de origine română au luptat pe diferitele fronturi ale Austro-Ungariei, ceea ce a reprezentat un procent
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
la operațiile militare pentru apărarea Marii Uniri din perioada 1918-1920. Soldații austro-ungari de origine română din Transilvania, Banat, Bucovina și Partium nu au fost puțini: se estimează că în perioada 1914-1918 între 400.000 și 600.000 de soldați de origine română au luptat pe diferitele fronturi ale Austro-Ungariei, ceea ce a reprezentat un procent semnificativ dintre etnicii români care au trăit în acele vremuri în Imperiu. Conform unor studii făcute de armata Imperiului Austro-Ungar, devotamentul militarilor de origine română față de interesul
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
de soldați de origine română au luptat pe diferitele fronturi ale Austro-Ungariei, ceea ce a reprezentat un procent semnificativ dintre etnicii români care au trăit în acele vremuri în Imperiu. Conform unor studii făcute de armata Imperiului Austro-Ungar, devotamentul militarilor de origine română față de interesul statului dualist a fost redus, numai etnicii italienii ai aceluiași imperiu putând concura cu ei pentru un ultimul loc într-un clasament în funcție de numărul de victime determinate de devotamentul pentru stat, la 100 de luptători. De asemenea
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
un puternic cutremur a distrus în 13 ianuarie 1915 drumurile și structurile civile, nevoia de mână de lucru a determinat înființarea la Avezzano a unui lagăr cu 15.000 de prizonieri. De-a lungul timpului, componenta reprezentată de prizonierii de origine română de aici s-a mărit semnificativ, aceștia făcându-și un bun renume și o bună imagine în rândul populației civile. Ușurința cu care cetățenii italieni au putut să comunice cu aceștia în raport cu germanii și maghiarii, precum și spiritul lor sacrificiu
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
mitraliere grele de fiecare companie și câte patru aruncătoare de mine de fiecare batalion. Au cerut să facă parte din Legiune 36.712 de soldați și 525 de ofițeri (dintr-un total de 60.000 de prizonieri de război de origine română. Dintre ofițeri, unul a fost colonel, 5 au fost maiori, 32 căpitani, 97 locotenenți, 294 sublocotenenți și 96 aspiranți. Educația făcută voluntarilor încadrați în noile unități, a pus accent pe dezvoltarea conștiinței naționale românești și pe dragostea pentru țara
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
propagandei ostile a Austro-Ungariei. De asemenea, această educație a urmărit să elimine neîncrederea în noul aliat italian, precum și dificultățile de comunicare cu alți soldați din celelalte regiuni istorice românești. Singura limbă folosită în serviciul militar a fost româna. Ofițerii de origine română a avut un program complex de formare, care a inclus printre altele și studiul limbii italiene. După armistițiul de la Villa Giusti, politicianul conservator român Take Ionescu a sugerat ambasadorului Italiei la Paris, Lelio Bonin-Longare, ca Legiunea Română să fie
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
este un observator astronomic, legat, din 1968, cu Universitatea din Hamburg, din Germania. Observatorul este situat în cartierul Bergedorf. La origine, observatorul era situat la Millerntor în Hamburg, unde fusese construit în 1802. În 1825 observatorul a fost deplasat pe o clădire din oraș. În 1906, din cauza poluării luminoase crescânde, s-a decis deplasarea observatorului la Bergedorf. Primele instrumente au fost
Observatorul din Hamburg () [Corola-website/Science/335453_a_336782]
-
(conform originalului, [The] Sân Francisco Peaks) reprezintă un lanț muntos de origine vulcanică, situat în partea central nordică a statului Arizona, rezultat prin explozia unui stratovulcan, în urmă cu 1,6 - 1,8 milioane de ani. În urma acelei explozi, vulcanul inițial a devenit extinct, iar lanțul montan a fost creat. Cel mai
Vârfurile San Francisco () [Corola-website/Science/335466_a_336795]
-
educându-l și învățându-l despre Pământ, despre un canon sfânt (nimic altceva decât cartea de bază a daoismului, Daodejing), precum și despre natura maleficilor invadatori shing. După șase ani, conducătorul comunității îi spune lui Falk că trebuie să-și afle originile, așa încât pornește către "Es Toch", orașul shing din munții de pe coasta vestică americană. Pe drum, protagonistul are parte de multe învățături contradictorii legate de natura lui și a shingilor, pe fundalul unor întâlniri cu societățile barabare ale omenirii acelor vremuri
Orașul iluziilor () [Corola-website/Science/335449_a_336778]
-
de la altitudinea de peste 400 de metri (la vest) până sub 200 de metri (la est), pe văile afluenților Bârladului. Teritoriul ținutului a variat în diferite perioade, cuprinzând orașul Bârlad și târgurile Ghidigeni, Murgeni și Puiești. Toponimul ținutului Tutova este de origine slavă și înseamnă „ținutul murelor”. Existența unei unități administrative cu centrul la Bârlad este destul de veche, un anume Negrea (Negru) de la Bârlad fiind menționat într-un document din 1 septembrie 1400 ca membru în sfatul domnesc. El va apărea în
Ținutul Tutova () [Corola-website/Science/335469_a_336798]
-
serie de plici longitudinale pasagere, care există doar la rectul în stare de vacuitate și care dispar la rectul destins; pe lângă acestea, relieful interior al ampulei rectale are și câteva plici rectale transversale permanente, destul de înalte. Ampula rectală este de origine endodermală și provine din porțiunea dorsală a cloacei.
Ampula rectală () [Corola-website/Science/335464_a_336793]
-
de trei gări din Bruxelles și Gent-Sint-Pieters din Gent. Situată la aproximativ altitudine deasupra nivelului mării, este poziționată la kilometrul feroviar (PK) 43,80 al liniei 25 Bruxelles-Antwerpen, între gările Anvers-Berchem și Antwerpen-Luchtbal. În același timp, ea este gară de origine (PK 0,00), a liniei 12 Antwerpen-Essen (frontieră) și punctul terminus al liniei 27 (care dublează linia 12). Prima gară a orașului Antwerpen, Gara Borgerhout, situată pe strada "Borgerhoutsesteenweg" (actuală "Carnotstraat"), în exteriorul fortificațiilor din apropierea Porții Borgerhout, a fost inaugurată
Gara Antwerpen-Centraal () [Corola-website/Science/335474_a_336803]
-
Originea. Studiile Este cel de-al treilea fiu al colonelului Ștefan Cristofor Stoika, originar din Lipova, șef al statului major român și deputat în Adunările Ad-hoc. A urmat cursurile Institutului de băieți Schewitz din capitală, iar din 1866 Școala Militară, pe
Ștefan Stoika () [Corola-website/Science/335463_a_336792]