19,920 matches
-
dar pretindea că o face pentru a le aduce pe prostituate pe calea cea bună, prin religie (studiul Bibliei). A fost adeptul politicii antiimperialiste și de non-intervenție în domeniul afacerilor externe. Calul său de bătaie era Disraeli pe care îl acuza că promovează o politică imperialistă, agresivă și (culmea!) șovină. Avea dreptate. Acasă la el, acest G.O.M. (Great Old Man, cum i se spunea în public, poreclă anagramată în M.O.G., Murderer of Gordon, după moartea generalului omonim
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
irlandezi obțin 85 de locuri, sprijinind acum fățiș guvernul liberal al lui Gladstone, cu toată opoziția liberalilor unioniști. Implicat într-un proces de divorț ("Afacerea O'Shea"), Parnell renunță la președinția grupului naționalist irlandez și se retrage din politică, fiind acuzat de adversarii săi politici de colaborare cu autoritățile. În 1912, prin introducerea în Cameră de către liberali în timpul guvernării Asquith a proiectului de Home Rule, respins pentru a treia oară de protestanții unioniști din Ulster și de conservatori, partidul suferă o
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Haig, comandantul suprem, și generalul Sir William Robertson, șeful Marelui Stat Major Imperial) au fost proaste. Pentru a-și consolida puterea politică, a organizat noi alegeri ("coupon" election) care au dus la formarea unei majorități parlamentare conservatoare. A fost, bineînțeles, acuzat că a pus interesele sale personale înaintea intereselor Partidului Liberal din care făcea totuși parte; s-a apărat spunînd că a acționat numai ținînd cont de interesul național. La Conferința de Pace de la Paris care a dus la Tratatul de la
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
și de abil (Churchill îl considera un adversar de temut), a devenit proprietarul ziarelor Daily Mail și Daily Express în care a atacat politica Partidului Imperial (Empire Party, 1930-1931) al magnaților presei, lorzii Beaverbrook și Rothermere, pe care i-a acuzat că vor putere fără responsabilitate, aceasta fiind, spunea el, "prerogativa curvelor de-a lungul secolelor", după o metaforă scrisă de scriitorul și poetul Rudyard Kipling, vărul său. Baldwin a avut și o activitate scriitoricească, cea mai cunoscută carte a lui
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
de șomaj. MacDonald face pasul fatal pentru viitorul său politic de a forma un guvern de uniune națională cu sprijinul Partidului Conservator, ceea ce va lipsi Parlamentul de o opoziție reală, un sine qua non într-o democrație. Va fi imediat acuzat de trădare și expulzat din rîndul partidului. Cu sprijinul conservatorilor, rămîne premier al unui minuscul Partid Național Laburist pînă în 1935 cînd Baldwin devine prim-ministru. În același an, își pierde locul din Parlament concomitent cu numirea lui în funcția
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
de coaliție națională condus de Churchill, dar boala gravă de care suferea se acutizează și îl obligă să demisioneze. Moare de cancer la scurt timp după aceea. Majoritatea istoricilor britanici (și nu numai) au exprimat păreri negative despre Neville Chamberlain, acuzat de lipsă de fler politic, de naivitate și de imobilism: este cazul lui Sir Martin Gilbert, Richard Gott, Richard Cockett. Michael Foot, gazetar și membru marcant al Partidului Laburist, aripa radicală, a scris chiar o carte cu titlul The Guilty
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
în mormânt a trupului și pecetluirea gropii în numeleDomnului Iisus Hristos cu semnul Sfintei Cruci, sufletul încearcăîntre ziua a treia și a noua, să treacă prin vămile văzduhului. Fie-care dintre acestea are ca vameș un diavol care va încerca să acuze sufletul pentru păcatul respectiv, de câte ori l-a săvârșit, în care circumstanțe, însă toată această răutate va fi spulberată dacă sufletulse va fi mărturisit și se va fi căit în viață de respectivul păcat. Pe baza vechilor tradiții, credința ortodoxă consideră
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
94. footnote>. Credința ortodoxă învață că la această judecată, sufletul va aveaca acuzatori pe demoni, iar pe îngerii buni drept apărători<footnote Credința ortodoxă, Editura Trinitas, Iași, 1996, R. 334, p. 160. footnote>. Aceeașimărturie consideră că instanța care îl va acuza sau îndreptăți estepropria conștiință. Un scenariu al modului în care va fi judecat sufletul aflăm laSfântul Petru Damaschinul. Meditând asupra acelor clipe, scrii torul filocalic exclamă: „Vai mie, cum voi răbda mustrarea, mâniaînfricoșatului și nepărtinitorului Judecător; adunarea îngerilor fărănumăr; pâra
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
se atribuie romanizarea Daciei, și 2) faptul că limba română este, grosso modo, atât latină stricată cât și dacă stricată. Și fiindcă istoricii poloni considerau că slava, respectiv polona, are același substrat sarmatic (= scitic, tracic, dacic) cu româna, Cantemir îl acuză pe Sarnicki că „a dorit ca românii să fie de neamul său, adică de-o limbă cu dacii cei vechi, prea cutezant stricând tradițiunile vechilor autori, pe care le întoarce după gustul său” (HVR, p. 211). „Din vorbele (despre limba
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
singular și plural. În maghiară articolul nehotărât egy „un, o” se folosește mai rar, este facultativ de regulă și nu variază după număr, iar în sfera singularului nu are gen și caz: egy ember „un om”, egy ház „o casă”; acuz. egy embert, egy házat. Iar articolul hotărât az (în fața unui cuvânt care începe cu o vocală: az ember „omul”) și a (în fața unui cuvânt care începe cu o consoană: a ház „casa”) este invariabil după gen, număr și caz, dacă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
mănâncă cu mămăligă caldă“ (Lupescu). Cu asemenea ingrediente la dispoziție, nu e de mirare că țăranul nostru manifesta un profund dezinteres față de ingeniozitatea pregătirii bucatelor și de diversitatea acestora. Tot Mihai Lupescu ne vorbește - cu naivitate, căci nu-l putem acuza de cinism - despre acest presupus ascetism de care ar fi dat dovadă țăranul român: el „nu i ca alte neamuri, mâncăcios și lacom, nu ține să-i fie totdeauna pântecele plin. Mănâncă numai să nu te mănânce», « Mănânc și eu
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
am să vă povestesc astăzi.“ Ceea ce urmează este rețeta mielului „gătit haiducește“, rețetă reprodusă de către Radu Anton Roman, ocazie de care profită pentru a polemiza cu „bon-viveur“-ul, „citadinul“, „hedonistul“ său predecesor în ale preparatelor culinare românești, pe care-l acuză de a fi ignorat „matricea sacră, sensul sacrificial, ritualic“ al unor astfel de bucate. Printre altele, îi mai reproșează faptul că nu a văzut în această rețetă decât o „coptură „haiducească“, în loc să sesizeze existența unei „ceremonii sacramentale“ de origine tracică
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
lui Molière, se referă la babas, un fel de gogoși franceze numite astfel de către Stanislas Leszczynski, rege al Poloniei exilat în Lorena, care le-a dat numele după personajul său literar favorit, Ali Baba. Dar nu ar trebui să-i acuzăm doar pe cei doi autori entuziaști, deoarece întreaga epocă era plină de asemenea „imagini suav-grotești“. De pildă, Eronimo Momolo, bucătarul domnitorului Grigore Ghica, era renumit pentru „curcanul țintirom“, rețetă în care ultimul cuvânt ar trebui citit „gentilom“. Această influență gastronomică
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
medici eleni și romani. Sugestionarea prin vorbe frumoase, provocând destinderea, încrederea, descătușarea spiritului, cum subliniază Socrate, ne face să-l credem pe Pliniu cel Bătrân care considera că medicina tracilor (dacilor) nu practica magia, chiar dacă medicul lui Traian, Criton îi acuza pe discipolii lui Deceneu, respectiv pe preoți, că vrăjesc poporul. Mai degrabă credem că ecouri orfeice intraseră în practica sugestionării, care dubla sau însoțea terapeutica empirică a dacilor și despre care amintește scriitorul Euripide în Hecuba și în Alceste. Nicolae
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Monte Casino, unde a fost și botanist, au fost explorate cu eficiență. Acest medic creștin și-a uimit contemporanii, precum Cremona traducătorul. A scris și cărți cu rețete pe bază de plante. A călătorit în Orientul de Mijloc, a fost acuzat de magie, dar se va opri fructuos la Salerno și va muri la Monte Casino. Cărțile salernienilor, prin numeroasele ediții, au ajuns clasice (instrumente de referință și învățare în clasă). Spiritul universalist și complex al școlii a intrat în legendă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
al glandelor cu secreție internă, amintind de echilibrul umorilor a lui Hippocrate, pe care Littré îl traduce în franceză chiar în acest timp. Bernard încurajează tinerii fiziologi, spunându-le că în acest domeniu, fiecare cercetător poate ajunge la descoperiri nebănuite. Acuzat de ateism, de materialism, el își afirmă poziția ca fiind la distanță de orice excese precizând că știința nu-și propune să demonstreze existența sau inexistența lui Dumnezeu ci să cerceteze realitatea obiectiv. După el, materialistul care afirmă că dincolo de
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
crize de hipotermie paroxistică (datorită unei disfuncții hipotalamice a termoreglării) însoțită de crize convulsive și de agenezia corpului calos. Durata și frecvența episoadelor este variabilă, nu există tratamente etiologice sau simptomatice datorită numărului mic de persoane (~50 în lume) care acuză acest sindrom. Într-o serie de lucrări recente, s-a raportat eficiența clonidinei în remisia simptomatologiei, probabil prin acțiunea asupra reglării hipotalamice. Sindromul Bernard-Horner Se mai numește paralizie oculo-simpatică și este caracterizat prin ptoză palpebrală (datorată pierderii inervației simpatice a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
semne poate fi retenție sau incontinență urinară (Schotz I, 1984; Bannister R, 1988 - carte). Simptomatologia este uneori mai pronunțată dimineața datorită natriurezei nocturne (Mathias și colab., 1986), pe vreme călduroasă, în timpul și după efort. Ocazional pacienții cu insuficiență autonomă pot acuza dureri, de tipul anginei de efort, fără obiectivare ECG sau arteriografică. Administrarea de nitroglicerină poate duce la agravarea anginei sau la șoc-colaps circulator. Diagnosticul diferențial este deosebit de dificil. Sindromul Shy-Drager/Atrofia multisistem (include formele parkinsoniană, cerebeloasă și multiplă) Atrofia Multisistem
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și Hudson au trecut în revistă literatura existentă până la acea dată prezentând un total de 48 de cazuri. De atunci au mai fost raportate mai multe cazuri dintre care au prezentat tumori cerebrale localizate în fosa posterioară. Majoritatea cazurilor au acuzat nistagmus și vărsături. Sindromul diencefalic este rar, dar potențial letal. Include emaciere severă, creștere normală în înălțime, dezvoltare intelectuală normală sau precoce. III.1.4. AFECȚIUNI IATROGENE III.1.4.1. Afecțiuni medicamentoase Sindromul serotoninergic Reprezintă o serie de simptome
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
dura în Europa până în secolul al XIX-lea. Marmontel, în Elemente de literatură (Eléments de littérature), în articolul "Elocință poetică" ("Eloquence poétique"), va scrie: "Poezia nu este decât elocință în întreaga ei forță și cu toate farmecele ei (...). Dacă sunt acuzat de a confunda aici genurile, să mi se spună prin ce diferă elocința lui Burrhus care îi vorbește lui Nero, în tragedia lui Racine, și cea a lui Cicero care îi vorbește lui Cezar, în perorația în apărarea lui Ligarius
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în totalitate tragedia, această căutare a veridicului este una din dificultățile majore de care se lovește autorul comic. "Dorante Căci, în fine, cred că este mult mai ușor să fii afectat de sentimente importante, să bravezi în versuri Soarta, să acuzi Destinul, și să le spui injurii Zeilor, decât să pătrunzi zdravăn în ridicolul oamenilor, și să redai într-un mod plăcut pe scenă defectele tuturor. Când zugrăviți eroi, faceți ceea ce vreți. Sunt portrete după voie, în care nu se caută
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
că trebuia să-i confer o oarecare slăbiciune care să-l facă puțin vinovat față de tatăl lui, fără totuși să-i știrbesc ceva din această grandoare a sufletului cu care apără onoarea Fedrei, și se lasă oprimat fără să o acuze. Numesc slăbiciune pasiunea pe care o resimte fără voia lui pentru Aricia, care este fiica și sora dușmanilor de moarte ai tatălui său." 7.6. Refuzul recunoașterii 58 Dacă teoreticienii clasici îi sunt fideli lui Aristotel asupra chestiunii greșelii tragice
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a apărut rece și săracă în nuanțe față de farmecele muzicii și ale cântecului. De aceea neîncrederea lui Bossuet față de operă este cu atât mai mare. Comediantul, care îl pervertește pe spectator, după ce el însuși a fost pervertit de spectacol, este acuzat de către teologi de toate relele. Ei nu îi interzic șederea în cetate, cum o făcea Platon, dar, mai rău, îl exclud din comunitatea creștină. Îl excomunică și îi refuză îngropăciunea în pământul bisericii. Molière, care beneficiază totuși de protecție regală
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Desfășurare a capitolului precedent", intitulat la rândul lui "Despre Comedie"). Mercier este indignat de faptul că într-o piesă ca Burghezul Gentilom (Le Bourgeois Gentilhomme), Molière, bătându-și joc de Doamna Jourdain, umilește burghezia. El merge până acolo, încât îl acuză de a fi cauzat moartea abatelui Cotin, prin a-l fi ridiculizat sub trăsăturile lui Trissotin. Cât despre Rousseau, care consideră comedia și mai periculoasă decât tragedia, căci ea pune în scenă personaje de condiția noastră, este înfuriat pe Molière
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
la alta, și că plăcerea lui ar fi alterată din această cauză. "Acțiunea teatrală nu face pauză; și amestecarea a două intrigi înseamnă oprirea alternativă a uneia și a alteia", scrie, în Prima Convorbire despre Fiul nelegitim, Diderot, care-l acuză pe Marivaux, al cărui teatru nu-l apreciază, că folosește intrigi paralele 26. Urmând exemplul lui Molière care, zugrăvind deja condițiile în Pisălogii, creează o piesă cu sertare lipsită de unitate, Diderot îi pune în gardă pe autorii dramatici. Din
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]