KorAP: Find »[drukola/base=aliat & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...463 464 465 ...480 >

11,999 matches

Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835

răniți. Poporul american a muncit fără preget pentru a asigura resursele necesare nu numai propriilor sale forțe terestre, navale și aeriene, ci și pentru a livra aliaților tehnica de luptă cu care să acționeze eficient împotriva vrăjmașului comun. Fiecare dintre aliați a contribuit la cauza comună pe măsura posibilităților sale. Noi am fost țara care, în perioada dintre începutul și sfârșitul războiului, am realizat cea mai mare transformare, trecând de la o stare de neputință militară la o uimitoare forță și eficiență

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
și ea și menține serviciul militar obligatoriu. Statele Unite și Anglia, cele două mari puteri navale, își reduceau flota cu mult sub ceea ce le permiteau resursele și ce ar fi necesitat responsabilitățile lor. Astfel, atât în Europa, cât și în Asia, Aliații victorioși au creat condițiile care, în numele păcii, au creat drum renașterii războiului [1, p. 21]. Astfel, Aliații victorioși au creat drum renașterii nazismului [1, p. 20]. Ciudat este că s-a insistat ca și țările Micii Înțelegeri să se dezarmeze

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
flota cu mult sub ceea ce le permiteau resursele și ce ar fi necesitat responsabilitățile lor. Astfel, atât în Europa, cât și în Asia, Aliații victorioși au creat condițiile care, în numele păcii, au creat drum renașterii războiului [1, p. 21]. Astfel, Aliații victorioși au creat drum renașterii nazismului [1, p. 20]. Ciudat este că s-a insistat ca și țările Micii Înțelegeri să se dezarmeze. Incredibilele naivități au dus în scurt timp la război. Datorită subminării activităților sale de către țările revanșarde, în

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
război. În Downing Street, mulțimea l-a aclamat pe Chamberlain [6, p. 248]. Francezii însă au trecut printr-un moment de remușcare: Voilà comme la France traite les seuls alliés qui lui étaient restés fideles" ("Iată cum Franța trădează singurii aliați care i-au rămas credincioși".) [6, p. 238]; Münchenul a constituit o trădare. Pe 23 septembrie 1938 Hitler a adresat cehilor, în termeni generali, propriile sale propuneri, inclusiv o hartă cu indicarea regiunii care avea să fie transferată. De fapt

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
organizare, în timp ce în Germania era un mare număr de divizii blindate, în Franța concepția rămăsese cea de la primul război mondial, respectiv, pe lângă regimentele de infanterie exista un divizion de artilerie, precum și o subunitate de tancuri. În pregătirea militară a Marilor Aliați aceste deficiențe au avut cauze diferite. În Statele Unite, a dominat concepția izolaționistă. După alegerile prezidențiale din 1920, președintele Wilson n-a mai fost ales, iar Statele Unite s-au retras din Liga Națiunilor, care luase ființă la propunerea sa; de asemenea

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
acesta face tot ce-i stă în putere să pună la dispoziția guvernelor Aliate materialele pe care ele le cer cu atâta urgență și ne dublăm eforturile ca să facem mai mult. Aceasta din cauză că avem încredere în idealurile pentru care luptă Aliații și le sprijinim. Minunata rezistență a armatelor franceză și britanică a impresionat profund poporul american. Personal sunt impresionat de declarația dumitale că Franța va lupta în continuare pentru democrație, chiar dacă aceasta înseamnă retragere lentă, chiar și în Africa de Nord și în

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
în funcția de secretar de stat la Ministerul Apărării), care a înființat în Anglia mișcarea "Franța liberă". De asemenea, în decursul timpului mulți alți generali, în special din nordul Africii, împreună cu trupele pe care le comandau, au trecut de partea Aliaților, cu ocazia debarcării americane în Africa de Nord-Est. Este vorba de circa cinci sute de mii de francezi care, oficial, aparțineau de regimul de la Vichy. Un rol important în această orientare l-a avut amiralul François Darlan, fost ministru al

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
elaborat și a "dormitat" până după căderea Franței. Prezentat lui Hitler, acesta nu s-a decis imediat să-l aplice, prefera oferta de pace a Marii Britanii. Întrucât aceasta nu putea veni, deoarece Marea Britanie era decisă să lupte până la sfârșit împreună cu Aliații pentru valorile civilizației, Hitler și comandanții militari germani au continuat elaborarea diferitelor variante de debarcare, totul fiind subordonat câștigării bătăliei aeriene care deja începuse. Hitler a amânat de mai multe ori începerea invaziei deoarece condiția asigurării unei superiorități aeriene categorice

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
300 de soldați [2, p. 39]. Enorma capacitate industrială a Statelor Unite a făcut ca în cel mai scurt timp să se producă cantități suficiente de tancuri, avioane, nave de război, etc., atât pentru necesitățile sale militare, cât și pentru înzestrarea aliaților la un nivel care să permită înfrângerea Germaniei și a Japoniei. Statele Unite au deschis o linie de credite nerambursabile pentru ca aliații să poată accesa, în timp record, tehnica necesară. Pe lângă sprijinul acordat Marii Britanii, un sprijin considerabil a fost acordat URSS

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
producă cantități suficiente de tancuri, avioane, nave de război, etc., atât pentru necesitățile sale militare, cât și pentru înzestrarea aliaților la un nivel care să permită înfrângerea Germaniei și a Japoniei. Statele Unite au deschis o linie de credite nerambursabile pentru ca aliații să poată accesa, în timp record, tehnica necesară. Pe lângă sprijinul acordat Marii Britanii, un sprijin considerabil a fost acordat URSS, în valoare de peste 10 miliarde dolari. Din Statele Unite s-au deplasat către URSS zeci de convoaie de nave. După unele aprecieri

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
dispuneau de efectivele umane necesare și nici de tehnică militară suficientă și de calitate. Această tehnică trebuia produsă. Pentru șefii de state era dificil să explice populației aceste probleme, pentru a evita reacții psihologice nedorite. De asemenea, Rusia cerea continuu Aliaților o acțiune ofensivă în vest în 1942, pentru a se relaxa presiunile germane asupra frontului său, existând teama de consecințe grave. Singurul mod de a umple golul era ocuparea forțată anglo-americană, a Africii de Nord franceze, în conjuncție cu înaintarea

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
său, existând teama de consecințe grave. Singurul mod de a umple golul era ocuparea forțată anglo-americană, a Africii de Nord franceze, în conjuncție cu înaintarea britanică spre vest, peste deșert, spre Tripoli și Tunis." Aceasta a devenit decizia unită a Aliaților occidentali [11, p. 96]. La această concluzie s-a ajuns după mai multe deliberări. A existat anterior și varianta americană cu codul "Baroso", respectiv încercarea de a face un cap de pod la Cherbourg, dar a fost abandonată din cauza poziției

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
se ridicau la cifra de 200.000 de ofițeri și soldați, iar aviația militară franceză la un total de 500 avioane, atât de bombardat, cât și de vânătoare. Ținând seama de aceasta, s-au depus eforturi pentru atragerea de partea Aliaților a generalilor francezi care comandau armata franceză și încheierea unor relații de colaborare cu comandamentul american. Un rol important l-a avut amiralul Jean Darlan, fost ministru al marinei militare și comerciale în guvernul de la Vichy, apoi vicepreședinte al Consiliului

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
prăbușirii imperiului Axei în Africa. Izbânda în Tunis dovedise că Națiunile Unite luaseră inițiativa. Debarcarea în Sicilia După succesul din Africa, așa cum stabilise Conferința din ianuarie de la Casablanca, Sicilia reprezenta obiectivul cel mai indicat pentru eliminarea inamicului din Mediterana, pentru ca aliații să poată naviga fără teamă în această mare. Ocuparea insulei nu ridica angajarea de către Aliați a unor efective prea numeroase. De la bazele aeriene din insulă s-au făcut numeroase bombardamente, inclusiv în regiunea petrolieră Ploiești [2, p. 232]. Pentru ocuparea

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
în Sicilia După succesul din Africa, așa cum stabilise Conferința din ianuarie de la Casablanca, Sicilia reprezenta obiectivul cel mai indicat pentru eliminarea inamicului din Mediterana, pentru ca aliații să poată naviga fără teamă în această mare. Ocuparea insulei nu ridica angajarea de către Aliați a unor efective prea numeroase. De la bazele aeriene din insulă s-au făcut numeroase bombardamente, inclusiv în regiunea petrolieră Ploiești [2, p. 232]. Pentru ocuparea Siciliei (denumire codificată "Husky") forțele aliate aveau să atace insula la începutul lunii iulie. Alegerea

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
generalului Alexander, iar în sectorul american sub conducerea generalului Patton. În prealabil, s-a considerat oportun să se ocupe insula Pantelleria, situată între Sicilia și coasta de nord a Tunisiei. Aici se găsea un aerodrom de unde avioanele Axei operau împotriva Aliaților. Pentru ocuparea insulei, aceasta a fost supusă unui bombardament aerian intensiv câteva zile și nopți și unui puternic foc de artilerie navală. Reacția inamicului a fost slabă și sporadică, nicio navă de desant nu a avut de suferit [2, p.

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
cu numele de cod "Utah" și "Omaha", a trupelor britanice pe plajele "Gold" și "Sword" și a celor canadiene pe plaja "Juno". 7.000 de avioane de vânătoare și vânătoare-bombardament au asigurat acoperirea aeriană. La sfârșitul zilei de 6 iunie, aliații aveau câte o divizie în fiecare dintre cele 5 capete de pod, plus trei divizii care executaseră operația de desant [2, p. 345]. În următoarele zile, au fost aduse întăriri pentru consolidarea capului de pod. "Intervalul dintre 6 iunie și

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
Pledoaria largă a lui Eisenhower pentru debarcarea în sudul Franței, care era inclusă în planul său strategic, fusese provocată de primul-ministru Churchill, care o minimaliza. Ritmul de urmărire a inamicului era afectat de dificultățile de aprovizionare. O statistică a efectivelor aliaților pe continent la finele lunii august înregistra 20 de divizii americane, 12 divizii britanice, 3 canadiene, una franceză și una poloneză. Pe teritoriul Angliei se mai găseau încă 6 divizii americane, din care 3 aeropurtate. Din cauza problemelor de aprovizionare, exista

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
Scheldtului, operațiune care a durat două săptămâni, primele cargouri au început să descarce la Anvers în ziua de 2 noiembrie 1944. Anversul a devenit bastionul de nord al întregului sistem de asigurare tehnico-materială al trupelor aliate [2, p. 434]. Succesele aliaților se desfășurau și în alte zone. În sectoarele Grupului de armate 21, Montgomery a lichidat ultima grupare nazistă la vest de Meuse. Noi trupe au venit din Statele Unite și au lărgit sectorul american. La 16 noiembrie, generalul Bradley a reluat

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
asupra situației reale a frontului. Generalul Von Rundstedt concentrase în vederea asaltului trei armate: Armatele 5 și 6 blindate și Armata 7 infanterie. În compunerea lor intrau 10 divizii blindate, întreaga grupare totalizând 24 de divizii, împreună cu formațiile lor de serviciu. Aliații au fost surprinși de rapiditatea cu care germanii au reușit să recruteze noi trupe, după înfrângerile suportate anterior în luptă, și de un alt fapt neașeptat tăria loviturii. Care au fost țelurile inamicului? După părerea comandanților aliați, germanii erau interesați

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
3 ianuarie, mari unități militare aliate au dezlănțuit ofensiva pe flancul drept și orice pericol al marii pătrunderi germane a dispărut. "Bătălia Ardenilor" s-a încheiat cu mari pierderi pe ambele părți, atât umane, cât și materiale. Eisenhower menționează că aliații au avut ceva mai puține pierderi decât germanii. Este posibil, deoarece trupele germane s-au aflat mai mult timp în ofensivă, ceea ce înseamnă și costuri mai mari. Ofensiva aliaților din 8-10 februarie 1945, prima dintr-o serie de mari acțiuni

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
pe ambele părți, atât umane, cât și materiale. Eisenhower menționează că aliații au avut ceva mai puține pierderi decât germanii. Este posibil, deoarece trupele germane s-au aflat mai mult timp în ofensivă, ceea ce înseamnă și costuri mai mari. Ofensiva aliaților din 8-10 februarie 1945, prima dintr-o serie de mari acțiuni militare, își propunea desăvârșirea lichidării trupelor germane aflate la vest de Rin. Acest lucru era facilitat și de ofensiva rusă declanșată la 12 ianuarie 1945. Stalin primise de la primul-ministru

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
următor vizând forțarea fluviului și cucerirea unor importante capete de pod. Înaintările ulterioare își propuneau ajungerea până în inima Germaniei, pentru anihilarea ultimelor posibilități de rezistență. O problemă esențială o reprezintă cooperarea armatelor aliate cu forțele militare sovietice. În ianuarie 1945, aliații occidentali erau interesați să cunoască data și direcția viitoarei ofensive sovietice și să pună bazele unei cooperări ulterioare pe câmpul de luptă. Pe front, la începutul anului 1945, notabile erau consecințele bombardamentelor aliate asupra economiei germane, cucerirea de importante centre

[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309

i-a lăsat-o destinul violent al lui Ioan Botezătorul (Mt 11,2-15; Mc 6,14-29; 9,13). Ar fi straniu să ne gândim că nu i-a trecut prin minte niciodată lui Isus că ceea ce i s-a întâmplat aliatului său Ioan, nu i s-ar putea întâmpla și lui. De fapt, e foarte posibil ca Isus să fi făcut această comparație și el însuși să fi ajuns la această concluzie și să fi vorbit despre ea. Într-un discurs

Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright (2015) [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
fie anunțat public. Întrucât nu voia să provoace mulțimea, Pilat îl eliberează, în cele din urmă, pe Baraba (Mc 15,15). Încă o dată, manevra sa nu denotă slăbiciune. Într-adevăr, în acest caz, Pilat era interesat să nu-și ofenseze aliații, pe mai marii preoților. Când a mai avut alte neînțelegeri, guvernatorul roman a intrat în conflict cu „gloata” sau cu oamenii de rând, nu cu mai marii preoților. În acest caz nu a făcut decât să îndeplinească doleanțele mai marilor

Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright (2015) [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]