13,008 matches
-
se afla piatra cinzaiului unde erau bătuți localnicii pentru a trece la greco-catolici la sfârșitul sec. XVIII. Biserica voievodală cu hramul „Adormirea Maicii Domnului", ctitorie a familiei Moga, construită la sfârșitul secolului al XIV-lea, asa cum reiese din cercetările arheologice, este o construcție unitară, care se compune dintr-un altar pătrat, o navă și un turn clopotniță. Biserica prezintă în interior cca 3 straturi de pictură, acestea au fost acoperite după ce au fost sacrificate (din ordinul Mariei Tereza) cu straturi
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Hălmagiu () [Corola-website/Science/324485_a_325814]
-
reședință voievodală, în Hălmagiu a existat și o viață religioasă intensă cu episcopi, protopopi și lăcașuri de cult proprii. Cea mai veche biserică ortodoxă existentă azi în Hălmagiu, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, datează din secolul XIV, după cum atestă săpăturile arheologice efectuate între anii 1973-1975 de către Direcția Monumentelor Istorice București. Această biserică a fost luată de la ortodocși, cu toate bunurile ei, prin decret al împărătesei Maria Tereza și predată celor șapte persoane care trecuseră la Uniație, rămânând în folosința acestora până în
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Hălmagiu () [Corola-website/Science/324486_a_325815]
-
Lahish este menționat printre orașele întărite de regele Iudeei, Roboam (Rehav'am) (Cartea Cronici, 11, 9). Cetatea avea o mare casă a porții, asemănătoare cu cea a cetăților Hatzor, Meghido și Ghezer, si un palat de mari dimensiuni. În situl arheologic de la fața locului s-au găsit piese de lut din perioada domniei lui Roboam (secolul al X-lea î.e.n.), de asemenea semne de distrugere din timpul expediției faranonului Shoshenq I în Palestina, când el a atacat și jefuit mai multe
Lahish () [Corola-website/Science/327422_a_328751]
-
iertare (Regi ÎI, 18,14). Deși el i-a trimis lui Senaherib 300 talanți de argint și 30 de talanți de aur pe socoteală Templului din Ierusalim, regele ar fi continuat neînduplecat marșul spre Ierusalim.(Regi ÎI, 18, 14-16). Excavațiile arheologice au găsit un strat semnificativ pentru distrugerea din acei ani. În adevăr, Senaherib a invadat Regatul Iudeei prin anul 701 î.e.n după ce regele Hizkiyahu s-a răzvrătit contra să. În cursul expediției sale de pedeapsă, Senaherib a distrus
Lahish () [Corola-website/Science/327422_a_328751]
-
adevăr, Senaherib a invadat Regatul Iudeei prin anul 701 î.e.n după ce regele Hizkiyahu s-a răzvrătit contra să. În cursul expediției sale de pedeapsă, Senaherib a distrus numeroase localități, dar nu Ierusalimul. Una din cele mai importante mărturii arheologice în legătură cu această campanie militară a fost găsită de cercetătorul englez Austen Henry Layard la Ninive, capitala Asiriei,lângă Mosulul de astăzi. E vorba de un bazorelief din palatul lui Senaherib (palatul de sud-vest) în care este arătat asediul și distrugerea
Lahish () [Corola-website/Science/327422_a_328751]
-
ipoteza că la adâncimi mai mari de 200 m, epavele ar rămâne protejate de atacurile biologice ale microorganismelor asupra componentelor de lemn sau metal și au căutat date despre o rută comercială străveche între Sinop și Crimeea, așa cum indicau vestigiile arheologice terestre. La vest de orașul Sinop la adâncimi de peste 100 m, echipa a identificat mai multe epave antice "Sinop A", "B", "C" și " D" care datează din perioada romană târzie (sec. II-IV d.Hr.), precum și o epavă lângă țărmurile Ucrainei
Epave antice în Marea Neagră () [Corola-website/Science/327458_a_328787]
-
La Spânzurători, în anul 1895, și mai apoi, s-au descoperit sarcofage romane. La Muzeul de etnografie universală "Franz Binder" din Sibiu este expusă o mumie egipteană cu sarcofag din lemn, având peste 2000 de ani vechime, provenită din săpăturile arheologice de la Gamhud.
Sarcofag () [Corola-website/Science/327464_a_328793]
-
(greacă: "Γόρδιον, Górdion"; turcă: "Gordiyon") a fost capitala Frigiei, aflat la 70-80 km sud-vest de Ankara. În 1900, arheologii Gustav și Alfred Körte excavează situl arheologic, iar în 1950 și 1973 Rodney S. Young de la Universitatea din Pennsylvania. În secolele al IX-lea î.Hr. și al VIII-lea î.Hr., orașul se dezvoltă sub conducerea frigienilor care întemeiază un regat puternic la vest de râul Halys (în
Gordium () [Corola-website/Science/326929_a_328258]
-
Sibiu. În momentul în care este eliberată și se puteau începe efectiv lucrările de restaurare, Nicolae Ceaușescu desfințează Direcția Monumentelor Istorice ca urmare a cutremurului din 1977. Lucrările au fost sistate până în anul 1989, când, ca urmare a unor săpături arheologice s-a identificat vechea fortificație construită în secolul al XV-lea și se restabilește cronologia mormintelor din incintă. Se descoperă de asemenea și un șant de apărare în partea sud estică. Lucrările care s-au făcut au fost neprofesioniste și
Biserica fortificată din Drăușeni () [Corola-website/Science/326949_a_328278]
-
se menține ca domn independent. Pe data de 2 februarie 1365 regele Ungariei, este nevoit să recunoască faptul că Țara Moldovei nu mai era stăpînită de el. Bogdan (care deținea o reședință fortificată la Cuhea sau Cuhnea - descoperită în timpul săpăturilor arheologice efectuate în deceniul 6 al secolului XX sub conducerea lui Radu Popa), făcea parte dintr-o familie de cnezi ce stăpâneau douăzeci și două de sate pe cursul superior al Izei (între Strâmtura și Bârsana), dar și pe Valea Vișeului
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
în lista Monumentelor istorice din Franța, din 1840. Sala capitulară se găsește în lista Monumentelor istorice din Franța, din 1875. Abația a fost construită în secolele al XII-lea și al XIII-lea, pe situl unui vechi templu păgân. Săpături arheologice întreprinse în 1981 au scos la iveală prezența unui fanum galic de la sfârșitul secolului I î.Hr. și a unei capele funerare creștine din secolul al VII-lea. Biserica abațială Saint-Georges de Boscherville, văzută din exterior
Abația Saint-Georges de Boscherville () [Corola-website/Science/326475_a_327804]
-
dobrogeană de uscat ("Testudo graeca"), brotacul verde de copac ("Hyla arborea"). Ansamblul rupestru de la Murfatlar (monumet istoric secolul al X-lea, epoca medieval timpurie, alcătuit din două biserici, șase cavouri și mai multe galerii săpate în cretă) este un complex arheologic descoperit în anul 1957, cu o deosebită semnificație pentru istoria creștinismului țării noastre datorită faptului că sit-ul adăpostește prima biserică de pe teritoriul României. Muzeul Viticulturii din Murfatlar ce adăpostește vase (de băut și depozitat) pentru vin, utilaje (prese, storcători
Fântânița - Murfatlar () [Corola-website/Science/326481_a_327810]
-
compus "ku-assa" "câinele calului". Potrivit altor cercetători, denumirea provine din limba turcă veche. Unii cercetători au afirmat că această rasă era câinele de pază a hunilor. În Slovacia, o varietate de kuvasz se cheamă "čuvač" sau "slovensky čuvač". O descoperire arheologică făcută în 1978 într-un sit din Fenékpuszta, Ungaria, a scos la iveală, dintr-un mormânt din secolul al IX-lea, scheletul fosilizat ale unui kuvasz. În timpul regelui Ungariei Matia Corvin, rasa cunoaște o perioadă de glorie, fiind extrem de apreciată
Kuvasz () [Corola-website/Science/323518_a_324847]
-
aproape, și în parte pentru a salva oameni de pe coasta de lângă vulcan. Plinius a murit la Stabiae a doua zi, probabil când a sosit al șaselea și cel mai mare val piroclastic al erupției, determinat de prăbușirea coloanei eruptive. Rămășițele arheologice ale orașului Stabiae au fost descoperite în 1749 de către Cavaliere Rocco de Alcubierre, un inginer care lucra pentru regele Carol al VII-lea al Neapolelui. Aceste ruine au fost parțial dezgropate de către Alcubierre cu ajutorul lui Karl Weber între 1749-1782. Ruinele
Stabiae () [Corola-website/Science/323533_a_324862]
-
au fost parțial dezgropate de către Alcubierre cu ajutorul lui Karl Weber între 1749-1782. Ruinele dezgropate au fost însă reîngropate și locul lor a fost uitat până în 1950, când au fost redescoperite de un director de liceu. Situl a fost declarat zonă arheologică protejată în 1957, iar până în 1962 multe dintre ruine au fost redezgropate. Au fost descoperite și resturile unei așezări oscane (oppidum) și orașul roman ulterior. Cel mai celebru dintre obiectele găsite la Stabiae sunt vilele care provin din perioada dintre
Stabiae () [Corola-website/Science/323533_a_324862]
-
vile, descrise mai jos, reprezintă unele dintre cele mai complete rămășițe arhitecturale și artistice ale unor vile romane. În 2004, o colaborare italo-americană între Superintendența de Arheologie din Pompei, regunea Campania și Universitatea Maryland a dus la formarea unei entități arheologice non-profit, denumită Fundația Restaurării Stabiaei Antice (RAS). Scopul principal al fundației a fost excavarea, restaurarea și constuirea unui parc arheologic pe locul orașului antic, un complex de 7-8 vile romane conform unor studii geofizice recente ale Universității Birmingham. Din Stabiae
Stabiae () [Corola-website/Science/323533_a_324862]
-
o colaborare italo-americană între Superintendența de Arheologie din Pompei, regunea Campania și Universitatea Maryland a dus la formarea unei entități arheologice non-profit, denumită Fundația Restaurării Stabiaei Antice (RAS). Scopul principal al fundației a fost excavarea, restaurarea și constuirea unui parc arheologic pe locul orașului antic, un complex de 7-8 vile romane conform unor studii geofizice recente ale Universității Birmingham. Din Stabiae provin un mare număr de artefacte păstrate în Muzeul Național Arheologic Napoli. Înaintea vilelor, în regiunea Stabiae a existat o
Stabiae () [Corola-website/Science/323533_a_324862]
-
fundației a fost excavarea, restaurarea și constuirea unui parc arheologic pe locul orașului antic, un complex de 7-8 vile romane conform unor studii geofizice recente ale Universității Birmingham. Din Stabiae provin un mare număr de artefacte păstrate în Muzeul Național Arheologic Napoli. Înaintea vilelor, în regiunea Stabiae a existat o așezare oscană. În 1957, s-au descoperit trei sute de morminte din secolele al VII-lea-al III-lea î.e.n. într-o necropolă asociată orașului. În aceste morminte s-au găsit multe
Stabiae () [Corola-website/Science/323533_a_324862]
-
a existat o așezare oscană. În 1957, s-au descoperit trei sute de morminte din secolele al VII-lea-al III-lea î.e.n. într-o necropolă asociată orașului. În aceste morminte s-au găsit multe bucăți de vase ce reprezintă dovezi arheologice ce dau informații despre perioada oscană. Se pare că samniții au preluat orașul oscan în secolul al V-lea î.e.n.. Printre numeroasele vile găsite la Stabiae, cele mai celebre sunt Villa San Marco, Villa Del Pastore și Villa Arianna. Printre
Stabiae () [Corola-website/Science/323533_a_324862]
-
al 1782" („Despre săpăturile din Stabiae de la 1749 până la 1782”). Vila a fost reîngropată după ce s-a scos mobila și cele mai bine păstrate fresce. Săpăturile s-au reluat în 1950 de către Libero d’Orsi și O. Elia de la Superintendența Arheologică. Este una dintre cele mai mari vile descoperite vreodată în Campania, având peste 11.000 de metri pătrați, are im atriu, o curte cu piscină, un triclinium cu vedere spre golf și o curte cu colonade. Există și alte camere
Stabiae () [Corola-website/Science/323533_a_324862]
-
lungime. O altă trăsătură a Villei Arianna este sistemul său de tuneluri prin care este legată de malul mării, care se afla probabil la doar distanță de poalele dealului pe vremea romanilor. Linia țărmului s-a modificat între timp, situl arheologic apărând acum mult mai în interiorul continentului decât era în antichitate.
Stabiae () [Corola-website/Science/323533_a_324862]
-
Roman, construită în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, pe platoul înalt de pe malul stâng al râului Moldova. Se crede a fi fost construită în timpul lui Petru I Mușat (1375-1391) spre sfârșitul domniei sale. Cetatea este înscrisă în Repertoriul Arheologic Național cu codul RAN . și este declarată monument istoric, cu , sub denumirea "Cetatea Mușatină a Romanului", la adresa municipiul Roman, Str. Alexandru cel Bun 5, "Parcul Zoologic". Cetatea este legată de numele domnitorului Roman Vodă (1391-1394). Roman Vodă a avut reședința
Cetatea Veche a Romanului () [Corola-website/Science/323618_a_324947]
-
această cetate a lui Roman Vodă este emis primul document intern moldovenesc cunoscut, datat 30 martie 1392: ""S-a scris cartea în anul șase mii nouă sute deplin, luna martie în 30 zile, în cetatea noastră, a lui Roman voievod"". Cercetările arheologice au evidențiat că Cetatea Veche a fost construită pe principiul palisadelor din bârne de lemn bătute cu pământ. Palisada era constituită, de fapt, dintr-un lanț neîntrerupt de bordeie cu pereții exteriori întăriți, creându-se astfel posibilitatea ca apărătorii, adăpostiți
Cetatea Veche a Romanului () [Corola-website/Science/323618_a_324947]
-
ideologică definită prin armonie, uniune relațională și mutualitate. Explicațiile feministe, multe motivate ideologic, asupra modului în care patriarhatul a ajuns să înlocuiască matriarhatul în vechea Europă și Orientul Apropiat, sunt numeroase, dar certitudini asupra motivelor dispariției matriarhatului, nu există. Dovezile arheologice sugerează însă că, a funcționat un mod mai armonios de viață înainte ca sărăcirea resurselor existențiale să conducă la confruntări războinice între diferite grupuri de oameni; aceste expediții militare motivate social și de căuatrea de noi surse de hrană, au
Matriarhat () [Corola-website/Science/323668_a_324997]
-
simbolurilor străvechi, într-o lume devastată ecologic, argumentând că patriarhatul, ca sistem de dominație a legitimat exploatarea naturii de către om (Merchant, 1980). Aceste reconstrucții idilice pot fi privite cu oarecare scepticism, din moment ce nu se bazează pe suficiente dovezi istorice sau arheologice, dar, feministele argumentează că aceste reconstrucții mitologice ale erei pre-patriarhale în care femeile erau prețuite și onorate, au darul de a energiza lupta femeilor contemporane contra patriarhatului. De aceea, la nivel teologic, feminiștele creștine rețin cu precădere imaginile femeiești din
Matriarhat () [Corola-website/Science/323668_a_324997]