12,392 matches
-
o precondiție a semnării tratatului de pace. Autocrația a rezistat turbulențelor „timpurilor tulburi” și conducerii slabe sau corupte a țarilor în primul rând datorită unei puternice birocrații centrale. Birocrația rusă a funcționat neîntrerupt, indiferent de legitimitatea monarhilor sau de facțiunea boierilor care controlau tronul din umbră. Birocrația s-a dezvoltat exploziv în secolul al XVII-lea. Numărul de pricazuri (departamente guvernamentale) a crescut de la douăzeci și două în 1613 la aproape optzeci numai treizeci de ani mai târziu. Deși aceste pricazuri
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
călugăr din Mitrofani. Acest lucru demonstrează faptul că schitul din Mitrofani a fost construit pe o curea de moșie a Păușeștilor, cu mult înainte de anul 1616. O tradiție locală spune că aici s-ar fi cununat Mihai Viteazul, înrudit cu boierii Păușești, cu frumoasa sa soție, Doamna Stanca, în 1583. Sfârșitul acestei biserici legendare a fost în ziua de 18 iulie 2000, când, dintr-o greșeală, totul s-a transformat în cenușă. Puținele imagini păstrate se datorează cercetătoarei Ioana Cristache-Panait. Din
Biserica de lemn din Mitrofani-Schit () [Corola-website/Science/317776_a_319105]
-
fost ocupată de Rzeczpospolita în timpul războaielor „Dimitriade”, a suferit o serie de răscoale ale claselor defavorizate și a trebuit să facă față unui val impostori. După moartea fără urmași a țarului Fiodor, cumnatul și cel mai apropiat consilier al său, boierul Boris Godunov, care condusese de fapt Rusia ca regent al țarului bolnav, a fost urcat pe tron de către Adunarea Boierilor Țării ("Zemski Sobor"). Scurta domnie a lui Godunov, (1598-1605) nu a fost tot atât de reușită precum a fost perioada regenței. În
Timpurile tulburi () [Corola-website/Science/317809_a_319138]
-
facă față unui val impostori. După moartea fără urmași a țarului Fiodor, cumnatul și cel mai apropiat consilier al său, boierul Boris Godunov, care condusese de fapt Rusia ca regent al țarului bolnav, a fost urcat pe tron de către Adunarea Boierilor Țării ("Zemski Sobor"). Scurta domnie a lui Godunov, (1598-1605) nu a fost tot atât de reușită precum a fost perioada regenței. În perioada 1601-1603 s-au înregistrat recolte extrem de slabe, iar în timpul lunilor de vară s-au înregistrat temperaturi foarte scăzute, uneori
Timpurile tulburi () [Corola-website/Science/317809_a_319138]
-
temperaturi foarte scăzute, uneori sub limita de îngheț. Foametea generalizată a dus la moarte prin inaniție a numeroși ruși. Atunci când au fost distribuite alimente și bani locuitorilor Moscovei, hoarde de refugiați au năvălit în capitală, ducând la anarhie economică. Marii boieri ruși, conduși de cei din familia Romanovilor, complotau împotriva monarhului Godunov, care avea o origine nobiliară mai modestă. Guvernarea s-a dovedit incapabilă să facă față numeroaselor probleme: comploturile politice, foametea și epidemiile, bandele de răufăcători care jefuiau zonele rurale
Timpurile tulburi () [Corola-website/Science/317809_a_319138]
-
și regina consortă a Regatului Șerbia din 6 martie 1882 până în 24 octombrie 1888. Natalia s-a născut în familia lui Petre Cheșco, descendent unei ramure al familiei Wassilko, colonel basarabean în armata rusă, si a Pulheriei Sturdza, din familia boierilor Sturzești din Moldova. Bunicul Nataliei pe linie paterna, Ioan Cheșco, a fost membru al Sfatului Suprem al Basarabiei, precum și conducător al nobilimii din ținuturile Chișinău și Orhei (1850-1853), apoi al ținuturilor Soroca și Iași. De cealaltă parte, mama Nataliei era
Natalia Obrenovici () [Corola-website/Science/318127_a_319456]
-
cu calul în mlaștină și se scufundă acolo. La începutul lunii noiembrie 1577, cele 30 de sotnii ale lui Nicoară Potcoavă, împreună cu 40 de sotnii ale hatmanului Șah se îndreaptă spre Moldova. Pe drumul spre Nistru este prins și ucis boierul Gavril Ciohoranu, care se refugiase la Iampol și trădase lupta de eliberare a Moldovei de sub turci. Sotniile trec Nistrul la 12 noiembrie 1577 și se îndreaptă organizat înspre toate trecerile de frontieră pentru a-i prinde pe boierii trădători. Domnitorul
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
și ucis boierul Gavril Ciohoranu, care se refugiase la Iampol și trădase lupta de eliberare a Moldovei de sub turci. Sotniile trec Nistrul la 12 noiembrie 1577 și se îndreaptă organizat înspre toate trecerile de frontieră pentru a-i prinde pe boierii trădători. Domnitorul Petru Șchiopul părăsise însă Moldova cu două săptămâni în urmă, plecând spre Țarigrad. Oastea lui Nicoară Potcoavă intră în Iași fără a întâmpina vreun obstacol. Noul domnitor numește ca dregători pe oamenii săi de încredere: moș Petrea Gânj
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
Nicoară Potcoavă intră în Iași fără a întâmpina vreun obstacol. Noul domnitor numește ca dregători pe oamenii săi de încredere: moș Petrea Gânj devine mare armaș, Radu Suliță - vel logofăt, Alexa Totârnac - stolnic, iar Mitrea Lăcusteanul - medelnicer. Sunt organizate judecățile boierilor ce l-au trădat pe Ion-Vodă, iar celor vinovați de vânzare de țară li se taie capul. Mezinul Alexandru pleacă la Dăvideni, dar își pierde mințile după ce află că jupânița Ilinca murise de Sântilie (20 iulie). Aflând că pârcălabul Irimia
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
află că jupânița Ilinca murise de Sântilie (20 iulie). Aflând că pârcălabul Irimia Golia adunase o oaste de strânsură cu care se îndrepta spre Iași, Nicoară Potcoavă și apropiații săi organizează o capcană, prinzându-l viu pe vânzătorul lui Ion-Vodă. Boierul este executat în fața curții domnești la 19 decembrie 1577, iar mezinul Alexandru, cu mințile rătăcite, îl înjunghie mortal pe căpitanul Petrea și apoi se sinucide. Cu acest prilej, Nicoară află de la asaulul cazac Elisei Pokotilo și de la presvitera Olimbiada că
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
înțelepta prezviteră Olimbiada, model al „vindecătorului popular” din literatura românească, o „mare farmazoană” ce cunoaște viitorul și tainele vieții omenești. Romanul "Nicoară Potcoavă" prezintă lupta pentru eliberarea țării de sub turci și conflictul social dintre masele populare (țărani și târgoveți) și boierii lacomi. Mai există și un conflict interior de esență corneilliană dintre datorie și sentiment. Tema centrală a cărții o reprezintă tema datoriei. Toate personajele aflate în jurul lui Nicoară Potcoavă au jurat să răzbune trădarea și uciderea lui Ion-Vodă, iar respectarea
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
s-o stârpească plugarul, oricât ar tăia-o. Ba, de ce o tai, de ce odrăslește mai vârtos. Odată și odată poate, tot s-a cunoaște un meșteșug ce l-or scorni filosofii lumii să facă din chir buruiană bună și din boier om; ori să facă să nu mai fie. Mult pătimește această țară de răul lor”". Mihail Sadoveanu folosește în romanele sale istorice un limbaj cronicăresc arhaic nu din dorința de a crea efecte de vetustate, ci pentru a aduce cititorii
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
civile ale aderanților romano-catolici au fost grav reduse și nu au mai existat;ca în timpul lui Stuart să nu mai existe nici o prezență catolică în instanță,în viața publică,în armată sau în altă profesie.Mulți din nobilii catolici și boieri au păstrat pe teritoriile lor dovezi de catolicism,unii l-au urmat pe James al II-lea în exil,iar alții s-au convertit la anglicanism,însemnând că foarte puține comunități catolice au supraviețuit. La sfârșitul secolului al XVIII-lea
Religia în Anglia () [Corola-website/Science/319536_a_320865]
-
ca țar al sârbilor s-a dovedit a fi un priceput conducător de luptă, dovedind-o în bătălia de la Velbuzd, unde Serbia a învins cu greu Țaratul Bulgar. Deoarece tatăl său un cuceritor vrednic, Dușan l-a detronat împreună cu ajutorul boierilor sârbi, poruncind oamenilor săi să-l sugrume. Țaratul și-a atins apogeul în jumătatea secolului al XIV-lea, în timpul domniei lui Ștefan Dușan, care s-a proclamat țar la Serres în 1345 și s-a încoronat la Skopje pe 16
Țaratul Sârb () [Corola-website/Science/319617_a_320946]
-
din centru, precum și în flancul stâng, fâlfâie două steaguri moldovenești de formă triunghiulară. Pe pânza steagurilor, lângă hampă, este stema Moldvei: capul de bour, cu soarele sau roza la dextra și semiluna la senestra. După o relatare contemporană, delegația marilor boieri moldoveni prezenți la încoronarea lui Henric de Valois ca rege al Poloniei, în 1574, avea un steag de culoare albastră pe care era redat bourul cu stea între coarne. Următoarea imagine a drapelului moldovenesc medieval datează de la sfârșitul secolului al
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
târziu, în 1622, Cristofor de Zbaraz, ambasadorul polonez lângă curtea lui Ștefan Tomșa (1621-1623), a descris „steagul roșu al Țării Moldovei cu capul de zimbru.” În anul 1636 alt ambasador polonez, Erji Crasinsci, a fost întâmpinat lângă Iași de câțiva boieri cu două steaguri: unul albastru cu o cruce roșie, altul alb cu o dungă roșie. Iar la intrarea în palatul domnitorului Vasile Lupu, solul polonez era însoțit de câțiva boieri cu un steag albastru. Solul polonez Ioan Gninski, palatin de
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
polonez, Erji Crasinsci, a fost întâmpinat lângă Iași de câțiva boieri cu două steaguri: unul albastru cu o cruce roșie, altul alb cu o dungă roșie. Iar la intrarea în palatul domnitorului Vasile Lupu, solul polonez era însoțit de câțiva boieri cu un steag albastru. Solul polonez Ioan Gninski, palatin de Culm, relatează despre solia sa în Moldova din anii 1677-1678, că: „îndată ce am pornit au urmat și boierii și toată curtea sub un steag roșu de stofă de Damasc în
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
intrarea în palatul domnitorului Vasile Lupu, solul polonez era însoțit de câțiva boieri cu un steag albastru. Solul polonez Ioan Gninski, palatin de Culm, relatează despre solia sa în Moldova din anii 1677-1678, că: „îndată ce am pornit au urmat și boierii și toată curtea sub un steag roșu de stofă de Damasc în chip de insignă militară... Aproape de Iași s-au ivit în câmp steagurile de călăreți moldoveni așezate într-un singur șir, în număr de douăzeci și șase de steaguri
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
malul stâng al Prutului. Pe atunci, întreaga regiune era acoperită de păduri, care au fost ulterior tăiate, zona semănând astăzi cu o stepă. Drumul mai sus-amintit era folosit frecvent de către armatele poloneze ori de câte ori acestea invadau Moldova. În anul 1452, un boier numit Feodor Vitold a cumpărat moșia satului de la Coste Vranici, fiul lui Dragomir Vranici, unul din boierii de la curtea lui Alexandru cel Bun (1400-1432), înălțând aici o biserică cu hramul "Înălțarea Domnului" din Lujeni, un monument de arhitectură moldovenească. În
Lujeni () [Corola-website/Science/315736_a_317065]
-
zona semănând astăzi cu o stepă. Drumul mai sus-amintit era folosit frecvent de către armatele poloneze ori de câte ori acestea invadau Moldova. În anul 1452, un boier numit Feodor Vitold a cumpărat moșia satului de la Coste Vranici, fiul lui Dragomir Vranici, unul din boierii de la curtea lui Alexandru cel Bun (1400-1432), înălțând aici o biserică cu hramul "Înălțarea Domnului" din Lujeni, un monument de arhitectură moldovenească. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre
Lujeni () [Corola-website/Science/315736_a_317065]
-
istorică Bucovina a Principatului Moldovei. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, moșia satului s-a aflat în proprietatea familiei lui Ion Neculce, cronicarul moldovean. Vistierul Neculce, tatăl cronicarului, s-a căsătorit în anul 1670 cu Catrina, fiica boierului Iordache Cantacuzino, unul dintre cei mai bogați boieri din Moldova secolului al XVII-lea. Ca zestre de nuntă, Catrina a primit 21 moșii, printre care și câteva sate din nordul Moldovei (Boian, Cernăuca, Valeva, Chisălău, Pohorlăuți, Prelipcea, Bocicăuți, Grozinți, Vasileuți
Pohorlăuți, Zastavna () [Corola-website/Science/315778_a_317107]
-
jumătate a secolului al XVII-lea, moșia satului s-a aflat în proprietatea familiei lui Ion Neculce, cronicarul moldovean. Vistierul Neculce, tatăl cronicarului, s-a căsătorit în anul 1670 cu Catrina, fiica boierului Iordache Cantacuzino, unul dintre cei mai bogați boieri din Moldova secolului al XVII-lea. Ca zestre de nuntă, Catrina a primit 21 moșii, printre care și câteva sate din nordul Moldovei (Boian, Cernăuca, Valeva, Chisălău, Pohorlăuți, Prelipcea, Bocicăuți, Grozinți, Vasileuți, a patra parte din satul Lehăcenii Teutului) . În
Pohorlăuți, Zastavna () [Corola-website/Science/315778_a_317107]
-
inscripțiile care consemnează numele zugravilor care au realizat pictura: “Acest sfânt altar l-au zugrăvit în zilele lui [...] Bacinschi Andrei, vicareș fiind Gheorghe Dioseghi, prototop fiind Rădnic Teodor, preot fiind Dunca Moise, diac fiind Drăguș Todor; pentru zugrăvitu au plătit boieri[i] satului. Zugrav Radu Munteanu și Gheorghie” . În pronaos se află următoarea inscripție: „1780, au plătit această tindă de o au zugrăvit gazdele satului az pisan (am scris eu) Radu Munteanu zugravu”. Ioan Bârlea și Anca Pop Bratu au transcris
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
răzeșii au întemeiat satul Grozinți. . În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, moșia satului s-a aflat în proprietatea familiei lui Ion Neculce, cronicarul moldovean. Vistiernicul Neculce, tatăl cronicarului, s-a căsătorit în anul 1670 cu Catrina, fiica boierului Iordache Cantacuzino, unul dintre cei mai bogați boieri din Moldova secolului al XVII-lea. Ca zestre de nuntă, Catrina a primit 21 moșii, printre care și câteva sate din nordul Moldovei (Boian, Cernăuca, Valeva, Chisălău, Pohorlăuți, Prelipcea, Bocicăuți, Grozinți, Vasileuți
Grozinți, Hotin () [Corola-website/Science/315805_a_317134]
-
jumătate a secolului al XVII-lea, moșia satului s-a aflat în proprietatea familiei lui Ion Neculce, cronicarul moldovean. Vistiernicul Neculce, tatăl cronicarului, s-a căsătorit în anul 1670 cu Catrina, fiica boierului Iordache Cantacuzino, unul dintre cei mai bogați boieri din Moldova secolului al XVII-lea. Ca zestre de nuntă, Catrina a primit 21 moșii, printre care și câteva sate din nordul Moldovei (Boian, Cernăuca, Valeva, Chisălău, Pohorlăuți, Prelipcea, Bocicăuți, Grozinți, Vasileuți, a patra parte din satul Lehăcenii Teutului) . În
Grozinți, Hotin () [Corola-website/Science/315805_a_317134]