14,797 matches
-
tragi un pui de somn. Lee căscă din nou. — Mai târziu. Pontul meu cel mai interesant a fost unul cu naziștii. Un tip mi-a spus că l-a văzut pe Hitler într-un bar de pe 39th, colț cu Crenshaw. Dumnezeule, Bucky! Lee își plecă ochii. M-am uitat spre masa de autopsie. Moarta zăcea descoperită, cu capul îndreptat spre noi. M-am uitat fix la pantofi în timp ce doctorul vorbea în jargon medical: — În linii mari, avem o caucaziană. Tonusul muscular
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
marelui tâlhar, ca să ai parte de încă un titlu pe prima pagină a ziarelor. — Touché, dar asta-i numai o parte a problemei. — Știu. De-ndată ce apari pe prima pagină, te ascunzi și nu mai citești ziarele. Am oftat. — Dumnezeule, aș fi vrut să nu fii cu atât de mult mai isteață decât mine! — Iar eu aș vrea ca tu să nu fi fost atât de prudent și complicat. Dwight, ce-o să se-ntâmple cu noi? — Cu noi trei? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Sub antetul liceului era fotografia unei tinere frumoase. În mintea mea începeam să compun deja mandatul de urmărire generală pentru o minoră fugită de acasă. Marjorie Graham apăru în pragul ușii. I-am arătat legitimația. — Asta-i Linda, confirmă ea. Dumnezeule, n-are decât cincisprezece ani! — Pentru Hollywood asta înseamnă de vârstă mijlocie. Când ați văzut-o ultima oară? — Azi-dimineață. I-am spus că am sunat la poliție și că va veni cineva să ne pună întrebări în legătură cu Betty. Am greșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
capabilă. Urmă o tăcere îngrozitoare, după care Ramona Cathcart Sprague spuse: — Tată, o să fac frumos la cină când or să fie invitați la masă primarul Bowron sau consilierul Tucker, dar nu pentru curvele masculine ale lui Madeleine. Un polițist oarecare. Dumnezeule, Emmett, cât de tare mă desconsideri! Am auzit scaune scrâșnind pe podea, genunchi lovind masa, apoi pași îndepărtându-se de sufragerie. Am văzut că mâna mea o strânge pe a lui Madeleine de parcă aș fi vârât-o într-o mănușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Ni s-a raportat că Linda Martin e acum acolo. Cod trei. Fritzie porni sirena și-i dădu blană. Mașinile se traseră la o parte din calea noastră. Am țâșnit pe banda din mijloc. Am început să mă rog la Dumnezeul calvinist în care credeam când eram copil: n-o lăsa pe Linda Martin să pomenească de Madeleine Sprague! Valley View Avenue apăru la orizont. Fritzie viră periculos la dreapta și opri sirena în fața unei colibe din imitație de bambus. Ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am așteptat să-și zboare creierii în propria noastră casă. — Erați apropiați? — Nu, nu mai eram. Acum, după ce fetele au crescut, am fi divorțat - mai devreme sau mai târziu. Ești căsătorit? — Da, de aproape doi ani. Jane sorbi din ceai. — Dumnezeule, un proaspăt însurățel! Nu-i nimic mai plăcut, nu-i așa? Mutra mea trebuie să mă fi trădat. — Îmi pare rău, spuse Jane, apoi schimbă subiectul: Cum ai cunoscut familia Sprague? — Am avut o legătură cu Madeleine înainte s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Iar tu un pic clevetitoare. — Touché. Haide, te conduc. În drum spre ușă ne-am ținut de mână. În holul de la intrare clovnul cu gura crestată îmi atrase din nou atenția. I-am făcut semn spre el și am comentat: — Dumnezeule, e înfiorător! — Și valoros. Eldridge mi l-a făcut cadou când am împlinit patruzeci și nouă de ani. Dar nu-mi place. Îl vrei tu? — Nu, mulțumesc. — Eu îți mulțumesc. Ești persoana care m-a consolat cel mai mult. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
unor benzi de avertizare păzite de un cordon de uniforme albastre. Am parcat aiurea și l-am zărit pe Harry Sears venind spre mine, cu insigna prinsă la rever. Respirația îi duhnea a băutură, iar bâlbâiala îi dispăruse cu desăvârșire. — Dumnezeule, ce noroc chior! L-au pus pe un tablagiu să-i ușchească pe toți vagabonzii înainte de demolare. Acela a dat peste magherniță, a coborât și m-a găsit pe mine. Se pare că boschetarii ăștia s-au tot fâțâit pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
R. O să arunce vina în cârca bătrânului Mack, a vreunui comunist sau a unui mort la îndemână. Ai să vezi. Și când s-or mai liniști apele, o să ne întoarcem acasă. — Dar eu nu vreau să merg în Europa, tati! Dumnezeule, Scoția! Nu te-am auzit niciodată spunând altceva decât că-i îngrozitoare și provincială. — Crezi c-o să-ți fie dor de iubițelul tău dințos? Aaaa, presupun că da! Ei bine, dă-mi voie să te liniștesc. O să vezi în Aberdeen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
a dat Marjorie Graham în legătură cu lesbienele până la împușcarea lui Georgie Tilden. La început Russ a rămas mut de uimire, apoi m-a dus la spitalul Central Receiving. Medicul de la Urgențe mi-a făcut o injecție cu tetanos și a exclamat: — Dumnezeule, mușcăturile astea parc-ar fi de om. După accea mi le-a suturat. Rănile de scalpel erau superficiale și n-a fost nevoie decât să fie dezinfectate și bandajate. Când am ieșit, Russ mi-a spus: — Cazul trebuie să rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de energie, zgomotos, murdar, imperfect, dezgustător. Acum Însă cu toții erau lângă Dumnezeu. Acum Își aflaseră liniștea. Închise ochii și inspiră adânc, Îmbătându-se de mirosurile acelea. Unele proaspete, altele grele. Toate minunate. Probabil că mirosurile astea le simți atunci când ești Dumnezeu, gândi el admirându-și colecția. Probabil că așa miroase și În rai. Înconjurat de moarte. Fața i se lăți Într-un zâmbet larg, la fel cum o clădire este cuprinsă de flăcări. Ar fi timpul să-și ia medicamentul; dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
oricum. Zece minute mai târziu, un fotograf de la Biroul de Identificări Își vârî capul În cort. — Îmi pare rău că am Întârziat, un idiot s-a dus să Înoate În port și a uitat să Își ia rotulele cu el. Dumnezeule, e al naibii de frig afară. Nici Înăuntru nu era prea cald, dar măcar nu ploua. — Bună, Billy, spuse Logan În timp ce fotograful bărbos Începu să se dezbrace. Fularul lung, În dungi albe și roșii, fu Îndesat Într-un buzunar al gecii, urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
rușinoase, simțind furnicătura neplăcută a unei erecții iminente. Deci? Întrebă ea din nou. Un sandviș cu șuncă? — Ăăă, da... Mersi, ar fi super. Ea se Întoarse În bucătărie, iar Logan o luă la goană spre dormitor, trântind ușa În urma lui. Dumnezeule, cât de tare se Îmbătaseră cu o seară Înainte? A nu se lua În combinație cu alcool! Nu reușea să Își aducă aminte nimic. Nici măcar nu Îi știa prenumele. Cum putuse să se culce cu cineva fără să Îi știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În mijloc, dar ilizibil acum din cauza ruginei și a mizeriei. Nici clanța nu arăta mai bine. Și deasupra, era acel număr șase, mare, alb și scris cu mâna. Logan ciocăni. Se opriră și așteptară. Și așteptară. Și așteptară. Și... — Doamne, Dumnezeule! Logan abandonase ușa, luând-o printre buruieni și Încercând să tragă cu ochiul prin toate ferestrele care Îi ieșeau În cale. Înăuntru, casa era scufundată În Întuneric. Putea totuși să vadă conturul mobilelor În penumbră: pete fără formă ascunse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mai ai nevoie; s-a stricat și Îl arunci cu prima ocazie. Mă Întorc cu dificultate În propriul meu corp, cu o anumită sfială și cu tandrețe: dar dacă nu mă va mai primi și mă va considera un trădător? Dumnezeule, ce teamă mi-a fost să fac primul pas, aveam impresia teribilă că mă voi scufunda În ceva moale, că am să fiu atras din nou În abis, fără scăpare. Un pas, Încă unul; nisipul e Încins aici, sunt tufișuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
frumusețe. Vocea? Ce voce... tenor, cântăreț al frumuseților din vise, nu din viață... Cânta și plângea noaptea de-afară, cânta și tremurau stelele de dorul lor nemărturisit, cânta și amuțea zgomotul roților, pentru că trenul plutea prin văzduh, cânta și iubea... Dumnezeule, cum știa să iubească... Un nod mi se oprise În gât, ca să-mi Împiedice Îmbrățișarea pe care aș fi vrut să i-o dau În ciuda tuturor, În ciuda Timpului. Odată, s-a uitat la mine. Nu, nu eram eu aceea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu pot să n-o cred; albastrul suav din fundul pupilei se dilată, se descoperă, iese În evidență; mă las convins, ea este Întreagă În această privire tandră, liniștitoare, profundă; „Sunt numai a ta, nu Înțelegi că doar tu ești Dumnezeul meu, ești cel care m-ai făcut din nou să exist“, spun ochii ei și par deciși să sufere orice supliciu, dacă s-ar dovedi sperjuri; o cercetez necruțător: ochiul meu, ca un laser, se Încrucișează cu albastrul ei mat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
străpungă neîndurător cu atâtea promisiuni de fericire... Mi-e teamă de explicația ce va avea loc Între noi. Tu știi, n-ai să te poți stăpâni, ai să mă iei În brațe și ai să-mi spui totul. Pe toți dumnezeii pământului, ce va fi atunci? Clipa de fericire, da, ea va veni din ochii tăi, negri ca abisul nopții. 10 aprilie 1964 Ce pas rapid avea alpinistul ăla... Parcă mânca muntele, nu alta... M-am ținut eu ce m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
apere și o să-i explice lui Dan că el e cel care mă iubește și-l iubesc. Niciodată nu l-am văzut pe Doru mai bine Îmbrăcat ca În ziua aceea. Dan la fel. Am mers la o cârciumă Aici, Dumnezeule, aici... Ochii i se umeziseră, dar totuși lacrimile nu se iveau. — Au Început să mă insulte pe rând. Spuneau că numai o cocotă ordinară putea face ce-am făcut eu. Doru, care-mi promisese că mă va apăra, lovea acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Da. - Și de unde știi exact câți erau? - De la magazinul de bijuterii pe care l-au jefuit înainte. Se îndreptă cu pași repezi spre locul unde mașina zăcea abandonată, scoțându-și iute pistolul. Și apoi către Wilkins: - Uite-te la mașină. - Dumnezeule, exclamă acesta. Toate ușile erau deschise, ceea ce însemna că patru oameni fuseseră în mașină. Se ghemui și îndreptă arma către singurul loc unde cineva s-ar fi putut ascunde: în spatele tomberonului. - Om înarmat, țipă ea. Toată lumea ce încă se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
aleea îngustă din spatele clădirii. Porni către strada principală și după câțiva pași, observă ceva pe o altă alee și mai îngustă ce pornea din cea principală pe care mergea el acum. Încercă să deslușească despre ce era vorba. Un animal. Dumnezeule, era un șobolan? Ba nu, era o pisică și, în aparență, era și rănită. Se uită în jur și nu văzu niciun semn că proprietarul s-ar afla prin apropiere. Sărăcuța! Calvert nu era un mare iubitor de animale, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cum imaginea sa se apleca odată cu oglinda. Din spatele acesteia, apăru un om cam de 50 de ani și purtând barbă care înainta cu repeziciune agitând o bară de fier deasupra capului. - Nu! Ajutor! țipă tânărul încercând să se ferească. Doamne Dumnezeule! Bara de fier se abătu direct spre creștetul capului său într-o lovitură năprasnică. Dar Calvert avu timp să apuce cutia de machiaj și să devieze traiectoria barei de fier. Se ridică în picioare și începu să fugă. Atacatorul porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Ia-i! Scoase apoi portofelul din buzunar și îl aruncă în spate. Dar bărbatul nu-i dădu nicio atenție și se ridică pornind după el. Era acum între Calvert și stradă, deci singura scăpare era înapoi în clădire. O, Doamne Dumnezeule Mare... - Ajutor! Ajutați-mă! Ajutor! Cheile! îl străfulgeră un gând. Vezi pe unde sunt! Le pescui din buzunar în timp ce arunca o privire fugitivă în spatele său. Omul era doar la câțiva pași de el. Dacă nu reușesc să descui ușa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cu sângele împrăștiat pe bluza de culoare mov și pe asfaltul din jurul ei. Ochii ei nemișcați, fără viață, priveau cerul azuriu al acelei după-amiezi. Capitolul XVIII Neputându-și desprinde ochii de la priveliște, Sachs își acoperi gura cu o mână. Doamne, Dumnezeule! Robert-Houdin a avut în arsenal trucuri mai consistente decât șamanii cu care s-a confruntat. Asta nu l-a împiedicat însă să fie aproape de a muri. Nu-ți face griji. Mă voi asigura că nu ți se va întâmpla nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cap afirmativ, trăgând apoi adânc aer în piept. Încercând să ignore durerea din genunchi cauzată de sprintul de mai devreme, Sachs își urmă partenerul pe West End, încercând să găsească locul din care transmisese Burke. Oare Kara o avea frați? Dumnezeule, dacă are, va trebui să dăm vestea și familiei ei. Nu, nu să dăm vestea. Ci să dau vestea. E numai vina mea și eu va trebui să anunț. Încă foarte abătută, se grăbi să ajungă la aleea cu pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]