KorAP: Find »[drukola/base=durea & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...463 464 465 ...537 >

13,416 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219

să le vezi. Înainte de a fi Înlocuită de următoarea, fiecare poziție a fost riguros fotografiată. Am obținut astfel o strălucită serie de negative. Distrugerea lor, pe 26 octombrie 1934, mi-a provocat o adevărată durere. Dar mai mult m-a durut distrugerea obiectelor originale. Am rămas consternat. — Cum? am izbutit să bâigui. Ați Îndrăznit să distrugeți calul negru al lui ypsilon și mânerul de ciocan al lui gamma? Bonavena m-a privit cu tristețe. — Sacrificiul era necesar, a explicat. Opera, ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
loc În univers. Înfipt Între umeri, capul solid nu s-a clintit. Ochii nu mă mai vedeau de-acum. Am Înțeles că vizita luase sfârșit. Am ieșit cum am putut. The rest is silence. În căutarea Absolutului Oricât ne-ar durea, trebuie să admitem că Río de la Plata privește spre Europa și Își disprețuiește sau Își ignoră autenticele valori autohtone. Cazul Nierenstein Souza nu lasă loc nici unei Îndoieli În acest sens. Fernández Saldaña Îi omite numele În lucrarea sa Dicționar uruguayan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
Și-n același timp, camionagiu ne-a pus pă patrioți În șir indian, care dacă vrunu voia să să tragă mai hacana beșlea, ăla dân spate avea carte blanche să-i atribuie un șut În gazometru, dă Încă mă mai doare când mă pun jos. Socotește-te, Nelly, ce tărtăcuță mai iera ultimu dân rând că nime nu-i da vrun shoot În ariergardă! Era, ba bine că nu, camionagiu care ne-a mânat cu forța, ca la adunarea dă platfusuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
privit la cer și s-a rugat apsent În jumatea lui dă limbă. Când au bătut clopotele la Montserrat, a căzut, pencă să mierlise. Noi ne-am mai vărsat năduhu o vreme, cu pietroaie care d-acu nu-l mai durea. Pă zău meu, Nelly, că am lăsat hoitu ca vai dă mămulica lui. P-ormă, Morpurgo, ca să să râdă gagiii, mi-a Înfipt cuțitașu dă ascuțit creoane În aia de-mi ține loc de moacă. După ezercițu dă Încălzire mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
labele dinapoi și să aprinză lumina. Da mandea nu, io sunt dă fabricație specială și nu-s ca numitoru comun: i-am dat nainte cât mai patruped pân tenebre ș-am dășchis fiecare breșă cu cucuiele care Încă mă mai doare rațiunea socială, adică firma A. Căpățână. Am strâmbat dân nas, am sucit clanța și pă loc, mamma mia, auz că În imobilu care nu iera În iel nici un suflengăr urca liftu. Un Otis cu gabaritu mărit! Marea chestie iera să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
Corola-publishinghouse/Imaginative/83255_a_84580

Elena Marin Alexe Printre nămeți de dulci amintiri, răscolesc cu privirea după o rază de senin, dar tabloul alb se lipește obsedant de retină, înghețând-o. Azi mă doare neputința de a săruta zarea de dincolo, însă până voi accepta providența, mă las dusă prin gânduri pudrate cu arome de sărbătoare.

Prin amintiri by Elena Marin Alexe (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/83255_a_84580]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638

toate astea. Ar fi mult mai eficient dac-am locui aici În timp ce o explorăm. — Nu vreau să locuiesc aici, spuse Harry. Mi-e frică. — Și mie, confirmă Beth. Se aflau deja În navă de o oră și pe Norman Îl dureau picioarele. Era un alt aspect pe care nul anticipase: când explorezi o navă imensă, venită din viitor, s-ar putea să te doară picioarele. Dar Barnes era neobosit. Părăsind cabina echipajului, intrară Într-o zonă largă cu culoare Înguste Între

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
frică. — Și mie, confirmă Beth. Se aflau deja În navă de o oră și pe Norman Îl dureau picioarele. Era un alt aspect pe care nul anticipase: când explorezi o navă imensă, venită din viitor, s-ar putea să te doară picioarele. Dar Barnes era neobosit. Părăsind cabina echipajului, intrară Într-o zonă largă cu culoare Înguste Între compartimente sigilate care se Întindeau Înainte cât vedeai cu ochii. Păreau a fi un fel de nișe de depozitare de dimensiuni uriașe. Deschiseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
castronului, iar mingea ta de baseball chiar asta face: se mișcă Într-un spațio-timp curbat. — Ceva-ceva am Înțeles. Dar ce-are a face asta cu călătoria În timp? Ei bine, noi trăim cu impresia că gravitația Pământului este puternică - ne doare când cădem - dar, În realitate, este foarte redusă. Este ca și inexistentă. Așa că spațio-timpul din jurul Pământului nu este foarte deformat. În jurul Soarelui Însă este mult mai curbat. Iar În alte zone din Univers este foarte curbat, producând un fel de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
unde fusese sau În ce an suntem. Adus Înapoi În habitat; dormit o jumătate de oră, trezit brusc, s-a plâns de durere de cap. — Oh, Dumnezeule! Harry stătea În patul lui, ținându-și capul În mâini și oftând. — Te doare? — Groaznic. Plesnește. — Altceva? — Mi-e sete. Doamne! Își umezi buzele cu limba. Mi-e teribil de sete. Sete extremă - Își notă Norman. Rose Levy, bucătăreasa, apăru cu un pahar de limonadă. Norman Îi Întinse paharul lui Harry, care-l sorbi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
am gândit destul de mult la sferă. — Și? — Este de-a dreptul uluitor. Pur și simplu, nu-mi amintesc ce s-a Întâmplat. — Harry. — Mă simt minunat, mă simt din ce În ce mai bine, pe cinstea mea, m-am revigorat, capul nu mă mai doare, iar mai devreme Îmi aminteam totul În legătură cu sfera și cu ce se afla În interiorul ei. Dar, cu fiecare minut care trece, totul se pierde. Știi, cam În felul În care dispare din memorie un vis! Când te trezești, ți-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
nu vrea să dispară... par să roadă plasticul... și brațele mele... țesătura e... Vocea Tinei: — Jane! Jane, pleacă de-acolo! Imediat, zise Barnes. Spune-i să plece imediat. Respirația lui Edmunds se auzea Întretăiată. — Petele... nu mai văd bine... simt... doare... brațele Îmi ard... doare... mănâncă prin... — Jane! Întoarce-te! Jane! Mă auzi? Jane! — A căzut! exclamă Harry. Uite-o colo, lungită... — ...Trebuie s-o salvăm! strigă Ted, sărind În picioare. — Nu mișcă nimeni! ordonă Barnes. Dar ea... Nimeni nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
par să roadă plasticul... și brațele mele... țesătura e... Vocea Tinei: — Jane! Jane, pleacă de-acolo! Imediat, zise Barnes. Spune-i să plece imediat. Respirația lui Edmunds se auzea Întretăiată. — Petele... nu mai văd bine... simt... doare... brațele Îmi ard... doare... mănâncă prin... — Jane! Întoarce-te! Jane! Mă auzi? Jane! — A căzut! exclamă Harry. Uite-o colo, lungită... — ...Trebuie s-o salvăm! strigă Ted, sărind În picioare. — Nu mișcă nimeni! ordonă Barnes. Dar ea... Nimeni nu mai iese afară, domnilor! Respirația

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
cei pe care mă minunez că-i mai găsesc În viață“. Cucuiele din cap Îi pulsau dureros. Pieptul Îi era brăzdat de zgârieturi până spre abdomen. Șoldul stâng avea o culoare roșie intensă. Mâna dreaptă i se umflase și Îl durea. Dar, de fapt, durerea era generală. Gemu, ridicându-și fața spre jetul de apă. — Hei, strigă Harry, cum e sub duș? — Perfect. Norman păși afară, iar Harry Îi luă locul. Și el avea corpul plin de zgârieturi și contuzii. Norman

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
dispăruse. Norman se gândise că avusese de suportat un șoc mai puternic decât cel cauzat de accidentul cu umerii. În multe privințe naiv ca un copil, Ted trebuie să fi fost profund afectat de relevația ostilității acestei inteligențe extraterestre. — Te doare mult? Îl Întrebă Norman. — E-n regulă. Norman se așeză cu grijă În patul lui, simțind o durere ascuțită la coloană. „La cincizeci și trei de ani, Își zise el, ar fi trebuit să joc golf. De fapt, ar fi trebuit să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
Beth Îl trăgea afară, de coadă! — Doamne Dumnezeule, ai grijă... Șarpele era afară din pantaloni și Beth Îl aruncă peste umăr. — Poți să te ridici, Norman, spuse ea. Sări În picioare și vomită imediat. 07.00 ORE Pe Norman Îl durea capul Îngrozitor. Asta Îl făcea să recepționeze neplăcut de puternic luminile din Încăpere. Și Îi era frig. Beth Îl Înfășurase În niște pături și Îl mutase lângă Încălzitorul cel mare din Cilindrul D, atât de aproape Încât auzea destul de tare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
ne-a atacat. Beth Îi aruncă o privire neutră. — Tu ce crezi, Norman? — Că nu e de vină Harry. — Nu. Nu este. — Atunci, ce se Întâmplă? Norman se ridică, Înfășurându-se mai strâns În pături, Își Îndoi genunchiul bandajat: Îl durea, dar nu prea tare. Se apropie de hublou și se uită afară. În depărtare se Întrezărea șirul de lumini roșii ale explozibilelor interconectate de Beth. Nu putea pricepe de ce ținuse morțiș să facă asta. Se comportase straniu. Se uită În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
mijloc, toaleta din spatele unui mic paravan. Harry sforăia În patul de deasupra lui. Vizavi, Beth dormea, cu brațul Îndoit peste față. De undeva, din depărtare, se auzeau slab glasuri de oameni. Norman căscă și se ridică din pat. Corpul Îl durea, dar, În rest, se simțea bine. Se Îndreptă spre hubloul luminos și privi afară, clipind la soarele strălucitor al Pacificului. Aruncă o privire asupra punții-spate a vasului de cercetare John Hawes: platforma albă pentru aterizarea elicopterelor, colacii masivi de cablu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
intensitate subită, văzu din nou sfera, strălucind ca o stea, perfectă și lucioasă, și Își spuse: „Vreau să uit că am văzut vreodată sfera“. Și, cu ochii minții, văzu sfera dispărând. — Trei! spuse Harry. — Ce trei? zise Norman. Ochii Îl dureau, cuprinși parcă de o arsură. Îi masă cu degetul mare și cel arătător, apoi Îi deschise. Beth și Harry erau așezați la masă, Împreună cu el, În camera de decompresie. Arătau obosiți și deprimați. Dar la ce te puteai aștepta, după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721

creier, evoluția ne scapă. Și la el, Celsius arată mereu 41,1˚. Îl susținem cum putem.“ Elena se sprijină de tocul ușii și se chinuie să plîngă puțin ca să-și liniștească tremurul. Nici ea nu știe ce simte, dacă o doare sau nu. Joacă rolul femeii lovite care interiorizează deși, o criză de isterie i-ar fi plăcut mai mult și ar fi liniștit-o. Plînsul ei e sincer doar cînd se gîndește la copii și la singurătate... Doctorul a plecat

CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
mult și ar fi liniștit-o. Plînsul ei e sincer doar cînd se gîndește la copii și la singurătate... Doctorul a plecat căutîndu-și treabă pe la laborator dar îndată se va întoarce. Un zîmbet forțat îi strîmbă buzele. Pe el îl doare pînă la disperare și fără să mă audă, vorbește cu mine: „-Hai, V. , vino înapoi!“. Tînărul V. îl simte aproape pe tînărul Doctor care, de la a doua întîlnire l-a caracterizat aproape jignindu-l, developîndu-i adevărata fire în cîteva cuvinte

CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
tîmpenia eternității. În veșnicie, cu toatele-și pierd rostul. Iată: tînără și strălucitoare ca o sabie, mă gonește moartea din urmă: „-Ești nimic! Ești nimic! Schimbă-te iute! Schimbă-te cît mai poți!“ Miriade de nume. Sînt nimic. Numele ăsta mă doare și toți mi-l reproșează împrejur: copiii mei, iubirile pierdute, cărțile, casele lăsate în urmă: „-De ce să purtăm numele tău? De ce?“ Așa, trăind acum prin amintirea care se petrece, mă pomenesc privind din vitraliu la trupul meu din cameră

CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
binele, așișderea. Pe cumpăna culmii reperele sînt însă, alunecoase. Deșteptul se vrea pur și nu e, pe cînd sălbatecul, murdărindu-se, curăță lumea sa. Subtilă prostituție: să-ți pui torționarul să te mîntuiască.“ Revăzîndu-l pe Doctor simt cum iarăși, mă dor ochii. Ochii mei noi, de ce mi-or fi crescut așa de mari încît să văd sîngele strecurîndu-se prin miezul lucrurilor? Eram orb pentru esențe dar era mai molcom așa, în confuzia luminii pe care n-o cunosc toți. Prietenul meu

CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
era să dispere că există. Apoi, a început să urle, să nască istorie după istorie, interpunându-și copiii între el și cea de spaimă. Cu timpul, ei nu i-au mai aparținut, au plecat spre alții și asta l-a durut. Apoi, ei au început, la rîndu-le, să moară lăsîndu-l înfrigurat ca înainte. Și-n vidul straniu care l-a înconjurate, pînă la urmă, el a chemat moartea înapoi, și-a apropiat-o și a strîns-o crîncen la piept. Un posibil

CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
din furia creației. Inconsecvența celui rău. V. suferind știu că a fost de ajuns o idee ca Doctorul să-mi convertească ștreangul în nebunia de a reveni la scris. Ce poate fi nemuritor? Sfinxul sfidează viitorul. Iar pe acesta îl doare în cur de Sfinx. V. tînăr savurînd ideea unei morți regale ce împietrește Universul. Căci, ce rămîne după moarte? Tot ce a fost om a visat și disperat gîndindu-și sinele atunci. În clipa aceea regală. Dar restul universului rămîne, de ce

CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]