13,637 matches
-
transilvan la 19-20 septembrie 1944, în condiții misterioase. încercarea sa de a organiza rezistența contra forțelor sovietice și române, bazându-se pe organizațiile paramilitare ale etnicilor germani din Transilvania, avea puține șanse de reușită, dacă ținem cont de faptul că elita acestor formațiuni era deja răspândită de-a lungul și de-a latul Europei, în diverse unități militare germane. Cât despre autoritățile române, acestea aveau să afle despre misiunea generalului Phleps abia în vara anului următor, în timpul interogatoriilor care erau luate
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
să le angajeze într-o ofensivă de mare anvergură. Planul acestei operațiuni se ținea în cel mai strict secret. Mi s-a părut caraghios faptul că unitățile purtau pe uniformele lor insigne care le făceau să treacă drept formațiuni de elită. Dar și mai caraghioasă decât această desfășurare zgomotoasă de forțe destinate unei ofensive-surpriză era ideea lui Hitler că, prin angajarea câtorva divizii blindate, va putea să-i disloce pe sovietici, de curând instalați în Balcani. El credea că, după câteva
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Doilea Război Mondial, este vorba despre încercarea de a găsi un spațiu al libertății și al siguranței, departe de un regim ce promova alte valori decât cele recunoscute până atunci de societate, care nu erau acceptabile pentru o parte a elitei culturale și politice, aceasta hotărând astfel să continue să acționeze într-un spațiu ce oferă garanții de securitate. Termenii de azil politic, refugiu sau exil aparțin aceleiași arii semantice, deși și între aceștia pot fi făcute distincții clare. Sensul convențional
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
apreciind că „exilul intelectual poate fi definit printr-o dublă opoziție: față de regimul politic din țară, dar și față de încercările de a constitui o comunitate în exil, de a reduce exilul la o dimensiune militantă - exilul ca singura opoziție sau elita autentică”. Cu alte cuvinte, exilatul este prin excelență un însingurat, izolat în lumea sa, însă acest aspect se aplică parțial doar în cazul a doi dintre românii aflați în străinătate, Emil Cioran și Eugen Ionescu, în condițiile în care toți
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
40-’50, autoarea stabilește existența a două grupuri, folosind drept criteriu de încadrare activitatea diplomatică desfășurată fie sub regimul antonescian, fie sub guvernele Sănătescu și Rădescu. Autoarea a identificat un grup al adepților și simpatizanților mișcării legionare considerat „grupul de elită al intelectualilor și scriitorilor români..., ei s-au grupat în Spania, formând un centru care, prin omogenitatea sa, era menit să rămână unic în întreaga istorie a celor 45 de ani de exil românesc. îi uneau originile conservatoare, o educație
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
un grup de persoane, în timp ce abandonarea țării, prin fugă, survine după o lungă disperare. Dezrădăcinarea, care e mai cumplită, într-un anume sens, decât desțărarea, ajunsese singura speranță a românilor. Un român american, care se considera un exponent al „exodului elitei românești”, declara nu demult că „m-am hotărât să plec încă din 1945, de cum s-a terminat războiul, când aveam 21 de ani. Tot ce fusese extraordinar în România înainte de război începuse să se strice. Pe fiecare zi ce trecea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
americani. Emigrația română de după 1989 a fost una determinată de circumstanțe excepționale. în țară, „democrația originală” nu anunța nimic bun, iar „mirajul american” părea a fi devenit dintr-o dată accesibil oricui. Dar, la început, nu s-au înghesuit să emigreze elitele, atâtea câte mai erau, ci aventurierii, visătorii, cei dornici de îmbogățire imediată și, nu în ultimul rând, cei care se simțeau vinovați, ajunși indezirabili. La 15 iulie 1990, Sanda Golopenția constata că „trupe ale securității se zbat să iasă din
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cine alter, cui datorează cetățenii loialitate și pe cine recunosc ei ca deținători legitimi ai puterii. Această miză suscită o intensă activitate de creare a miturilor, mituri care fac parte integrantă, după cum susține Kuzio, din istoria și identitatea oricărei națiuni. Elita politică postcolonială este interesată în mod special de evoluția și crearea identității pentru a-și dobândi propria legitimitate. Apelul la o nouă istoriografie este una dintre soluțiile existente. în cazul fostei URSS, problema elitei este crucială pentru că în cele mai multe cazuri
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
din istoria și identitatea oricărei națiuni. Elita politică postcolonială este interesată în mod special de evoluția și crearea identității pentru a-și dobândi propria legitimitate. Apelul la o nouă istoriografie este una dintre soluțiile existente. în cazul fostei URSS, problema elitei este crucială pentru că în cele mai multe cazuri ea este împărțită între „nativi” și „asimilați”, între cei ce sunt rusofili și cei ce proclamă necesitatea unei noi identități. Numai patru dintre cele cincisprezece state independente (statele baltice și Armenia) au moștenit o
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
postsovietice combină elemente de blocaj și contradicție între rămășițele imperiale, democrații trucate și națiuni limitate. Ele sunt în căutarea istoriei pierdute în era pre-imperială pentru a putea confirma în prezent legitimitatea existenței lor. Ca și în alte state postcoloniale, numai elita are conștiința unei comunități imaginare, și de aceea naționalismul civic și integrarea națională joacă un rol important în contracararea lipsei de coeziune socială care a făcut existența imperiului posibilă și durabilă. Cu toate aceste similarități, procesele de construire a națiunii
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
stat vechi de 1.000 de ani, ceea ce a pus în discuție statutul statului kievean, revendicat de Rusia ca predecesor. în acest caz, Ucraina sugerează că Rusia este un stat mai tânăr, prin urmare fără nici un drept asupra teritoriului ucrainean. Elita politică din Ucraina a sesizat rapid avantajele acestei interpretări și s-a folosit imediat de ea pentru a prezenta Ucraina ca pe o țară fundamental europeană, atașată ideii de independență. în acest caz, se observă în politică victoria „nativilor”. O
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
special prezentată ca fiind diferită de cea românească. Diversitatea etnică a acestui stat complică situația pentru că frica de separatism și refuzul de a admite existența diferitelor etnii a dus la conflicte și represiune. în plus, există un clivaj adânc între elita politică a statului, sovietizată, și „inteligenția” basarabeană care își revendică identitatea românească. Această situație creează necesitatea de a împăca tendințe asemănătoare Belarusului cu tendințe independentiste, rezultatul fiind prezența constantă a politicii identitare în dezbaterile despre consolidarea statului. Moștenirea postcolonială continuă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
împăca tendințe asemănătoare Belarusului cu tendințe independentiste, rezultatul fiind prezența constantă a politicii identitare în dezbaterile despre consolidarea statului. Moștenirea postcolonială continuă să definească politica Moldovei. în cele din urmă, Kazahstanul prezintă o combinație de presiuni din partea „inteligenției” și a elitei politice, combinație care a produs un consens asupra creării unui proiect de națiune omogenizant. în general, istoriografia sovietică a fost expulzată și epurată, după cum s-a întâmplat și cu elita politică și economică. Problema care rămâne însă pentru Kazahstan este
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Kazahstanul prezintă o combinație de presiuni din partea „inteligenției” și a elitei politice, combinație care a produs un consens asupra creării unui proiect de națiune omogenizant. în general, istoriografia sovietică a fost expulzată și epurată, după cum s-a întâmplat și cu elita politică și economică. Problema care rămâne însă pentru Kazahstan este aceea de a concilia construirea statului cu existența a două etnii și a unei diviziuni lingvistice. Apelul este valabil nu numai pentru istoriografie, ci și în privința simbolurilor, ca, de exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
din instituții au fost înlocuite după 1948 cu portretele conducătorilor preaiubiți, purtate alături de steaguri, ca niște prapuri, pe la mitinguri. Dacă am văzut cine erau oratores, este mai greu de aflat cine erau, după 1945, bellatores. Armata, odinioară o instituție de elită, nesolicitată după 1945 să mai poarte vreun război adevărat, se ocupa de strânsul recoltelor, își ieșise din mână (cum se va vedea în decembrie 1989). Adevărații bellatores făceau parte din „poliția politică”, o adevărată castă, ubicuă, dar, în același timp
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
dezvoltată cea mai mare „colectivă” din România comunistă. Cu toate acestea, cei doi cercetători au observat de-a lungul analizei lor că procesele petrecute în cele două localități sunt similare, încadrându-se în același tipar: de la „manipularea proprietății” la structura elitelor și până la impunerea unui anumit tip de comportament social și politic. Explicația ține de politica de coerciție deosebit de agresivă pe care statul comunist a practicat-o, de altfel, la scara întregii societăți românești. Lucrarea este împărțită în opt secțiuni la
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de secțiunile cuprinse între trei și șase, în care sunt descrise cele patru „strategii de dominare” identificate de autori ca fiind determinante în procesul de aservire de către puterea comunistă a țărănimii românești: „manipularea proprietății”, „inventarea conflictului social”, „distrugerea și înlocuirea elitei” și „manipularea stilului de viață”. „Manipularea proprietății”, analizată în secțiunea a treia, „Construcția și deconstrucția proprietății rurale”, este procesul prin care țărănimea este obligată, în urma unor măsuri violente (legislație defavorabilă, agresiune fizică, constrângeri de ordin material), să renunțe treptat la
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
acesta apare atunci când o „resursă insuficientă” este atribuită uneia dintre părți în detrimentul celeilalte. Resursele mult râvnite sunt identificate de autorii cărții ca fiind pământul (în faza în care încă este în proprietate privată), alimentele și slujbele la stat. Distrugerea vechilor elite și crearea altora a fost cea de-a treia cale de a obține controlul asupra comunității țărănești, spun Alina Mungiu-Pippidi și Gerard Althabe. Vechile elite au fost fie cointeresate, fie distruse. A doua variantă fiind cel mai des practicată, a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
faza în care încă este în proprietate privată), alimentele și slujbele la stat. Distrugerea vechilor elite și crearea altora a fost cea de-a treia cale de a obține controlul asupra comunității țărănești, spun Alina Mungiu-Pippidi și Gerard Althabe. Vechile elite au fost fie cointeresate, fie distruse. A doua variantă fiind cel mai des practicată, a trebuit să fie creată o altă elită. Autorii lucrării susțin că au existat trei „straturi” ale elitei în lumea satului. Primul strat este cel recrutat
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de-a treia cale de a obține controlul asupra comunității țărănești, spun Alina Mungiu-Pippidi și Gerard Althabe. Vechile elite au fost fie cointeresate, fie distruse. A doua variantă fiind cel mai des practicată, a trebuit să fie creată o altă elită. Autorii lucrării susțin că au existat trei „straturi” ale elitei în lumea satului. Primul strat este cel recrutat în anii ’50 din rândul „defavorizaților societății”, în general oameni foarte săraci și prea puțini instruiți (vezi cazul primarului Nucșoarei de după 1946
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
țărănești, spun Alina Mungiu-Pippidi și Gerard Althabe. Vechile elite au fost fie cointeresate, fie distruse. A doua variantă fiind cel mai des practicată, a trebuit să fie creată o altă elită. Autorii lucrării susțin că au existat trei „straturi” ale elitei în lumea satului. Primul strat este cel recrutat în anii ’50 din rândul „defavorizaților societății”, în general oameni foarte săraci și prea puțini instruiți (vezi cazul primarului Nucșoarei de după 1946, Gheorghe Ștefan, care era analfabet, dar care a fost numit
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în condițiile în care deosebirea esențială între România și alte state central-est-europene constă în faptul că „România este una din rarele țări în care intelectualitatea nu s-a transformat în «intelighenția». Dăm acestui termen din urmă sensul lui inițial de elită a spiritului care devine și o elită a curajului civic” (p. 9). „Epilogul deschis” realizează un bilanț al perioadei dintre anunțarea tezelor din iulie care au izbucnit „ca o bombă”, marcând întoarcerea spre stalinism, și iulie 1972, interval în care
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
România și alte state central-est-europene constă în faptul că „România este una din rarele țări în care intelectualitatea nu s-a transformat în «intelighenția». Dăm acestui termen din urmă sensul lui inițial de elită a spiritului care devine și o elită a curajului civic” (p. 9). „Epilogul deschis” realizează un bilanț al perioadei dintre anunțarea tezelor din iulie care au izbucnit „ca o bombă”, marcând întoarcerea spre stalinism, și iulie 1972, interval în care se constată apariția unui „tip de scriitor
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
un autor la altul fără discernământ. Poliția lui Armand Călinescu era mai bine informată când raporta că numai într-un județ industrializat ca Prahova existau zeci de mii de simpatizanți. Membri propriu-ziși, cu carnet, erau într-adevăr foarte puțini, o elită de revoluționari de profesie, dar ei erau doar vârful aisbergului. Curios, împrejurările arestării lui Antonescu (p. 33) nu par bine cunoscute. Beneș (p. 28), căruia i se dă inițiala „N.”, se numea Eduard. Din bibliografie lipsesc memoriile lui Eden (lord
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
dincolo de greșelile recente. în afara țării, noul discurs arhitectural striga: Priviți-ne, existăm, și suntem demni de toată atenția „lumii civilizate”. în continuare mă voi referi mai mult la cel de-al doilea aspect, fenomenul „modernismul românesc” scos la export de către elitele arhitecturale bucureștene, și la reacțiile pe care le-a provocat. în 1993 la Sala Dalles din București are loc o expoziție de răsunet, “între Avangardă și Modernism”, despre avangarda românească în literatură și arte în perioada interbelică. Succesul expoziției îi
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]