11,666 matches
-
divizată la infinit. Continuând cu operația de divizare se ajunge până la urmă la niște particule care, la rândul lor, nu mai pot fi divizate, numite atomi. În concepția anticilor, atomii reprezintă cărămizile fundamentale ale materiei, fiind invizibili, indivizibili, impenetrabili și eterni. Diversitatea lumii materiale rezultă din combinarea unui număr finit de atomi. Pentru că teoria nu avea susținere experimentală, multă vreme atomismul a fost considerat doar o speculație. Concepțiile lui Democrit au fost vehement criticate de Aristotel (389-322 î.Hr.). După Aristotel, materia
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
faptului că „profesorul a spuso“ e semn că au fost îndoctrinați. este mai puțin important dacă acel conținut este fals sau adevărat, nu contează decât că subiecții (elevii) nu au posibilitatea de a cerceta ei înșiși fiind tratați ca niște eterni neștiutori. Prin invocarea acestei ipostaze a îndoctrinării nu se susține în nici un caz negarea oricărei autorități. Toți avem nevoie să ascultăm uneori de vocea unor autorități, deoarece nimeni nu este atotștiutor. Diferența este că, în caz de îndoctrinare, autoritatea este
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
Valah în „Codex Cumanicus”? etc.) și leagă clasicismul de datoria acțiunii publice (Pentru învățământul clasic). Publicistica - cronica de război din „Neamul românesc”, pledoaria renașterii prin cultură din paginile scrise în ziare și reviste din Ardeal - unește faptul divers cu „principiul etern care-i dă viață”, atingând, prin forța convingerilor, dimensiunea unui document de demnă responsabilitate, interioară și civică. Recenzii și cronici se disting prin rigoare științifică. Literaturii i se cere să fie „sănătoasă, cuminte, ferită de molima modelelor”. Afectivitatea, dominată de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285791_a_287120]
-
istoriei. Apreciată și respectată, a fost inclusă în suita doamnelor de onoare ale împărătesei. Ca toate femeile din harem, și Ban Zhao era la dispoziția sentimentală și erotică a împăratului. Theodora (n. 497, domnie 527-548) Cu prilejul inaugurării noului oraș etern, Constantinopol, creat de Constantin cel Mare (306-337) pe locul cetății grecești Bizantion, împăratul devenit creștin după ce, în vis, i s-au arătat Crucea lui Hristos și cuvintele: Prin acest semn vei învinge, s-au desfășurat fastuoase serbări. În Hipodrom, printre
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
devenit un simbol național. Ecranizarea cărților ei: Chéri, Gigi, Grâul necopt, cu roluri interpretate de Jean Marais, de Audrey Hepburn, i-au sporit popularitatea. Suferindă de artrită, Colette s-a stins în 3 august 1954. Edith Piaf (1915-1963) Etichetată drept eterna fată a străzii, Edith Piaf a dat strălucire cântecului francez, cunoscute în lume sunt multe dintre interpetările ei pasionale, fără egal: La vie en rose, Non, je ne regrette rien, Paris, Bal dans ma rue, Les amants de Paris, Il
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
D. Țepeneag este deseori uitat, iar meritele lui literare sunt minimalizate. Ca și altele, de altfel. Mă gândesc la „disidența” lui politică, manifestată nu în ultimele zile ale totalitarismului, ci la începutul anilor ’70, atunci când dictaturile comuniste din Est păreau eterne, iar toată intelighenția apuseană jura pe valorile extremismului de stânga. D. Țepeneag mi se pare a fi, după o vorbă a lui Paul Valéry, un om de stânga printre oamenii de dreapta și un om de dreapta în mijlocul oamenilor de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
dlui Teste pe targa lui Gracchus, APF, 2001, 5; Octavian Soviany, [Dumitru Țepeneag], CNT, 2001, 35-37, 40, 43, 44, 46-52, 2002, 15, 36; Gheorghe Glodeanu, Dumitru Țepeneag în interviuri, JL, 2001, 11-16; Nicolae Bârna, Yoknopatamangaphawa, liniștea sufletului și „finalul deschis” etern, APF, 2001, 12; Nicolae Bârna, „Iliada”, „Odiseea” și... „Miorița” sau Despre „poliloghia” necesară, VR, 2001, 12; Bârna, Comentarii, 119-132; Behring, Scriit. rom. exil, 182-199; Marian Victor Buciu, Promptuar. Lecturi post-totalitare, Craiova, 2001, 73-98; Cristea-Enache, Concert, 161-168, 360-363; Nicolae Oprea, Opera
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
ideal, dacă el nu există nicăieri, este de neimaginat, pentru Grimm sau pentru Diderot, să facă referire la un idealism estetic la care, în sensualismul lor, nu ar putea adera. Pentru ei, acest "model ideal" nu este, ca pentru Antici, etern și imuabil, ci istoric și temporal. El se constituie, după părerea lui Diderot, "cu timpul, printr-o înaintare lentă și curajoasă, printr-o tatonare lungă și grea". "Prietene, exclamă omul cu paradoxul, există trei modele, omul din natură, omul poetului
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
vedem Franța într-un teritoriu neînsuflețit, ci într-o limbă, iar Maeterlinck este tot atât de pe drept al nostru pe cât îl repudiem pe Mistral) un teatru ABSTRACT, și putem în sfârșit citi fără efortul unei traduceri ceva care să fie la fel de etern tragic ca și Ben Jonson, Marlowe, Shakespeare, Cyril Tourneur, Goethe." În ceea ce-l privește, Mallarmé, care asistă la una din primele reprezentații ale lui Ubu-Rege, își exprimă încântarea, recunoscând în Jarry o formă de teatru care-i satisface așteptarea. Nu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
timp. Cât despre Oreste, el este simbolul eroului torturat de matricid, pentru că a ucis-o pe Clitemnestra, mama sa, pentru a-l răzbuna pe Agamemnon, tatăl său, pe care aceasta l-a asasinat, fapt pentru care el a simțit remușcări eterne. 30 Arhilocus este un poet liric din secolul al VII-lea î.H., care a inventat versul iambic. Coturnii sunt simbolul tragediei, ghetele încălțămintea actorilor de comedie. 1 Du Bellay (Apărarea și ilustrarea limbii franceze) consideră că Moralitățile și Misterele
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Ben Corlaciu, D. Gherghinescu-Vania, Teodor Scarlat, Iulian Vesper, Traian Lalescu, Teodor Al. Munteanu, V. Copilu-Cheatră, Grigore Bugarin, Ovid Caledoniu, Virgil Carianopol, Victor Eftimiu, Al. Raicu, Mircea Streinul ș.a. Articole despre teatru semnează Eugen Lovinescu (Ce fel de școală este teatrul, Eternul și vremelnicul în teatru), Camil Petrescu (Teatrul substanțial), Tudor Arghezi (Note pentru discuții organizate, Avant-premiera piesei „Mioara” ș.a.), Constantin Noica, Petru Comarnescu, Pompiliu Constantinescu, Tudor Vianu, Basil Munteanu, Al. Raicu, Pericle Martinescu, Vladimir Streinu, Al. A. Philippide, Ion Marin Sadoveanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290110_a_291439]
-
meditativ și interiorizat, iar fluxul poetic s-a esențializat, ideea fiind concentrată într-o șocantă sugestie, ca în variantele din ciclul Oul, care vor să surprindă forța germinativă primordială. C. se relevă acum ca un poet al tragicului, transpunând teme eterne, precum nașterea, viața, moartea, scurgerea ireversibilă a timpului și relativitatea consecințelor lui, într-o meditație sceptică (Timpul). Problematica existențială are accente grave, elegiace (Elegie). Viziunile cosmice sunt îmbrăcate într-o melopee de esență mioritică (Sus). Romanul Singurătatea din urmă (1986
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286476_a_287805]
-
nu sunt doar mase de apă, ci trebuie privite împreună cu viețuitoarele din ele, ca ecosisteme. Viața există în aproape orice ape, chiar în cele mai "vitrege" condiții de temperatură, presiune, luminozitate, chimism etc. Sunt viețuitoare în abisurile oceanelor, sub calotele eterne de gheață, în lacuri vulcanice fierbinți sau acide, în apele subterane... Mediul lichid e mai favorabil vieții ca cel terestru sau aerian, deoarece organismele acvatice se pot deplasa mai ușor în spațiu tridimensional plutind pasiv sau înotând, nedepinzând de un
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
să devoreze cu măsură oamenii, a căror soartă pare de-acum Încolo mai puțin disperată. Datorită exemplului lui Baal, reîntors din infern, morții care se Încred În el (În primul rând suveranii) vor putea aspira dacă nu la o viață eternă cel puțin la o formă de supraviețuire În calitate de strămoși. Aceștia, numiți la Ugarit Rapi/aumaxe "Rapi/auma", sunt investiți de cei vii cu o serie de puteri benefice de protecție și vindecare, ba chiar și facultăți profetice și oraculare folositoare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
eveniment, care folosește codul natural pentru a se referi la o realitate ce transcende cu mult ciclul sezonier și conceptele de fertilitate și fecunditate. Întâmplările narate, care se interpretează cel mai bine ca mituri fondatoare ale raporturilor firești de la baza eternei dialectici viață/moarte, oferă și o explicație adecvată a importanței cultului moților În Ugarit și În special al regilor care erau divinizați după moarte și se bucurau de un cult de o importanță asemănătoare cu cel al oricărei alte divinități
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
atitudini, reinterpretând tradiționala cosmogonie genealogică În cheie naturalistă. Cam În aceeași perioadă, către sfârșitul secolului al VI-lea Î.Hr., Xenofan din Colofon Începe o critică a excesivului antropomorfism al zeilor și afirmă unicitatea divinității, invizibilă și omniprezentă, negenerată și eternă, și, de asemenea, sferică, refuzând conținutul miturilor tradiționale Întrucât ele atribuiau zeilor cele mai rele pasiuni și vicii ale oamenilor. La Xenofan se Întrezărește deja o critică a universului ideologico-religios al cetății, critică prezentă la Pitagora și Heraclit și care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Schlerath (1962, coll. 581 sq.), referindu-se chiar la escatologie. Se va accepta, de asemenea, că există loc În G³th³ și pentru o escatologie individuală, dar nu una pentru sfârșitul lucrurilor sau a timpului, din moment ce repetarea actului ritual perpetuează Întoarcerea eternă și Își limitează obiectivele la interesele și aspirațiile actorilor și beneficiarilor săi individuali: ritualul este locul unei actualități reînnoite neîncetat, În cadrul căreia se realizează tranziția Între cosmogonie și escatologie (Kellens, 1991a, p. 51), conform unei teze ilustrate acum treizeci de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pe care îl am și să-mi doresc un altul, după cum pot să contest prestigiul oricărui hotar: să repudiez sexualitatea în principiu și să resimt tentația androginului; să nu-mi priască nici un loc, să fiu distopic, mânat de instinctul apodemiei, etern rătăcitor; să nu mă simt bine în nici un trib al lumii, să vreau să-mi pierd orice rădăcină. Însă acest mod de a considera setul de limite primit - contestarea unei forme anume în care ești fixat sau contestarea a tot
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
are acum o formă care îi aparține doar lui și el este în virtutea acestei forme chiar. Dacă s-ar putea imagina o lume de forme neschimbătoare și incoruptibile, atunci această lume ar echivala cu o regiune a ființei absolute și eterne. Aici lucrurile ar rămâne identice cu ele însele, în virtutea hotarului care le determină și care nu se șterge niciodată; o lume de alcătuiri indestructibile. Dar noi nu cunoaștem o asemenea lume. Pentru noi, care la rândul nostru suntem în propriile
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
cineva“, care mi-a dat libertatea și pe care nu îl pot determina ca cineva, mă cheamă să răspund ce am făcut cu libertatea pe care el mi-a dat-o, în joc este mântuirea mea ca absorbție în esența eternă a libertății. Am fost oare capabil, prin suita alegerilor mele, să dau o folosință convenabilă donației divine care este libertatea? Am recunoscut riscul care se ascunde în folosirea libertății, putința de a o folosi în egală măsură în vederea binelui și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
răspunde în privința lui ca sursă a libertății mele, riscul nu mai este nici dezonoarea, nici neîmplinirea, ci damnarea, iar pedeapsa pe care mi-o atrag, pentru vina de a nu fi recunoscut în mine esența divină a libertății, este suferința eternă („iadul“). În toate aceste trei scenarii ale răspunderii și vinii avem de-a face cu o instanță care întreabă, care judecă și care, dacă e cazul, hotărăște pedeapsa; și cu o instanță care răspunde și care, în consecință, are conștiința
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
să se poată închega un univers, cu tot ceea ce se vede și ceea ce nu se vede”. Inclus în cogito-ul cartezian și incluzându-l pe acesta, verbul a fi la persoana întâi a prezentului indicativ integrează eul individual în existența universală eternă, pătrunsă și nepătrunsă, îl coboară până la „hypo-nimicul” structurant al „universalei putințe de a fi”, până la pura virtualitate. Prin definiție, este generează ens, a fi produce fire, ființă. „Hypo-nimicul” posedă energeia, propensiunea spre act. Adică spre facere. Prin facere, a fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
din acțiunile sale, ca ale unui student perpetuu, chiar și atunci cînd era mai înaintat în vîrstă. Încerca poate să retrăiască ceva de care nu avusese niciodată parte și căruia îi ducea dorul. Iorga nu a ieșit practic niciodată din eterna lui studenție. Într-un sens, el a rămas veșnic adolescent 18. Avînd în minte acest lucru, putem înțelege mai bine disprețul lui Iorga pentru o mare parte din educația lui oficială. Nu considera orele și cărțile lui de istorie ca
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cel mai harnic dintre toți locuitorii acestei țări, așa cum fusese întotdeauna". Țăranii rămîneau cinstiți, în contrast cu boierii ipocriți, care se scăldau în lux, se dedau la jocuri obscene și la orgii cu lăutari țigani, și cu ciocoii. Viața la țară era "eternul spectacol divin al răsăriturilor de soare trandafirii, al apusurilor roșii, al amiezilor liniștite de vară, al serilor tainice și al nopților senine de iarnă, al pămîntului înghețat și al cerului înstelat parcă cu mărgăritare". "Țăranii duc astfel de vieți poetice
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a "Neamului românesc" era acoperită de fotografia lui Woodrow Wilson, prezentat de Iorga drept "speranța omenirii". Continua (poate un pic prea idealist), descriind motivele dezinteresate ale Americii, ajungînd la concluzia că rolul Statelor Unite va fi "arbitrarea și stabilirea unei păci eterne", țelurile președintelui Wilson. Iorga a făcut o analiză istorică naivă a rolului jucat de America în Cuba, Filipine și Mexic analiză pe care profesorul Bancroft n-ar fi putut să o scrie altfel și îl descria în final pe Wilson
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]