12,743 matches
-
orice intenție de a vedea și a spune, de a fi văzut și spus. El nu se dă vederii ca vizibil pe care l-am putea identifica și numi în vreun fel. Eul nu e el, nici măcar cineva care spune "eu" în discursul prezenței, ca instanță a vorbirii. Eul nu vorbește, nu dă de văzut. Se de-scrie: "Alcătuită din tot ce aș vrea să uit/ din tot ce nu am puterea să uit/ din ceea ce nu voi uita niciodată/ sunt
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de a fi văzut și spus. El nu se dă vederii ca vizibil pe care l-am putea identifica și numi în vreun fel. Eul nu e el, nici măcar cineva care spune "eu" în discursul prezenței, ca instanță a vorbirii. Eul nu vorbește, nu dă de văzut. Se de-scrie: "Alcătuită din tot ce aș vrea să uit/ din tot ce nu am puterea să uit/ din ceea ce nu voi uita niciodată/ sunt altcineva, altceva, un fel de/ obraz aprins al
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
văzut. Se de-scrie: "Alcătuită din tot ce aș vrea să uit/ din tot ce nu am puterea să uit/ din ceea ce nu voi uita niciodată/ sunt altcineva, altceva, un fel de/ obraz aprins al Magdalenei/ sub ochii lui Iisus". Eul își trăiește de-scrierea pe viu, se creează în chiar poemul care îl de-creează, alcătuit doar din firele precarității de a fi. Un eu care nu uită, nu se uită, nu are puterea de a-și uita ființa. Dacă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
niciodată/ sunt altcineva, altceva, un fel de/ obraz aprins al Magdalenei/ sub ochii lui Iisus". Eul își trăiește de-scrierea pe viu, se creează în chiar poemul care îl de-creează, alcătuit doar din firele precarității de a fi. Un eu care nu uită, nu se uită, nu are puterea de a-și uita ființa. Dacă neuitarea este lipsă de putere, ea este permanența fragilă a amintirii, continuitatea subterană a memoriei. Eul își plămădește prezența din pasta memorabilă a absenței, din
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
alcătuit doar din firele precarității de a fi. Un eu care nu uită, nu se uită, nu are puterea de a-și uita ființa. Dacă neuitarea este lipsă de putere, ea este permanența fragilă a amintirii, continuitatea subterană a memoriei. Eul își plămădește prezența din pasta memorabilă a absenței, din tot ce e îngropat în adâncul ființei, dincolo de ființă. Adevărata sa identitate e ștearsă, topită în anonimatul inaparentului: chipul de sub imagini, adică altcineva, altceva care, deși transcendent, transpare pe față, aprinde
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
uscate, flori scuturate, inimi secate 87. Ce se (mai) vede nu e decât această trecere spre neființă, închiderea într-un subiect dezafectat. Căci subiectivitate mai este, dar nu în determinațiile ipseității emergente; închis în sine, în mineitatea exfundată a pasivității, eul e evacuat, ocultat de chiar ceea ce i se ia din vedere. Nu mai are persoană, proprietate identitară; e expropriat de sine însuși, dezapropriat în lipsă: "prin ierburile arse, cu greu mă urnesc înspre apa vie/ să pot să ajung pe
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
dar el nu e cu adevărat revelator decât în asceză, în despuierea radicală de orice imagine fenomenală. Ceea ce nu înseamnă că exterioritatea se defenomenalizează în favoarea unei percepții numenale care ar scruta adâncul, altfel insondabil. Am văzut că interioritatea însăși a eului nu mai are natura unui subiect coagulant, fibra unui nucleu tare, devine fluidă, evanescentă, neutră 89. Dar actul acestei resorbții se spune în chiar întoarcerea sa în potență, dă de văzut desfacerea care pune - apocaliptic - temeiul unei noi faceri 90
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
față. El nu are propriu-zis un exterior, ci se revarsă în afara sinelui care tot sine este, în propria interioritate dezvăluită, ridică fața la suprafață. Imaginea de sine se adună toată în distanța comprimată în vedere, strălucește singură în lumina ochilor. Eul e altul (Claudiu Komartin) O aceeași punere în scenă a imaginii de sine, în poemul Imagini de august de Claudiu Komartin 96, deschide însă o altă dimensiune, un cadru schimbat al distanței: "În august, imaginile cu mine se voalează./ Mă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
august, imaginile cu mine se voalează./ Mă trezesc, mă ridic din scaunul cu rotile/ și ard. Mă gândesc la noi,/ cum mergeam alături și nimic nu/ ne-ar fi putut atinge". Voalarea imaginilor cu / de sine nu aduce doar dispariția eului, ca imagine, ecranarea identității de ființă, ci are drept rezultat dezvăluirea altuia. Eul șters din vedere se trezește din tautologia reflectării, iese din cercul vicios al imaginii identicului. Se ridică la nivelul, fără reprezentare, al unei distanțe care nu-i
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
rotile/ și ard. Mă gândesc la noi,/ cum mergeam alături și nimic nu/ ne-ar fi putut atinge". Voalarea imaginilor cu / de sine nu aduce doar dispariția eului, ca imagine, ecranarea identității de ființă, ci are drept rezultat dezvăluirea altuia. Eul șters din vedere se trezește din tautologia reflectării, iese din cercul vicios al imaginii identicului. Se ridică la nivelul, fără reprezentare, al unei distanțe care nu-i aparține; se distanțează de sine în diferența de imagine pe care o dă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
reprezentare, al unei distanțe care nu-i aparține; se distanțează de sine în diferența de imagine pe care o dă alteritatea. Arderea nu e posibilă decât alături de altul care, deși aproape, pe aceeași cale a combustiei împreună, rămâne departele absent. Eul se topește în noi, se mistuie însă în aparența care i-l dă pe celălalt. Celălalt este doar în eul care-l gândește, iar ceea ce survine ca imagine mentală deschide orizontul unei apariții imprezentabile. Imprezentabilul e intangibilul, nereprezentabilul în sfera
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
alteritatea. Arderea nu e posibilă decât alături de altul care, deși aproape, pe aceeași cale a combustiei împreună, rămâne departele absent. Eul se topește în noi, se mistuie însă în aparența care i-l dă pe celălalt. Celălalt este doar în eul care-l gândește, iar ceea ce survine ca imagine mentală deschide orizontul unei apariții imprezentabile. Imprezentabilul e intangibilul, nereprezentabilul în sfera percepției sensibile. Nu el subîntinde imaginea inaparentului, face în schimb cu putință pasajul, peisajul unei noi perspective: "în adânc lacul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
perspective: "în adânc lacul subteran sclipește/ semințele au germinat în tăcere/ am putea adormi la marginea lor./ Deasupra sunt dealuri și păduri,/ irisul verde întunecat o insinuare a/ luminii răsfrânte mângâind/ pielea răcorită de vântul nopții". Peisaj de subtext, căci eul desprins de sine nu se vede în imagine; creează însă, în chiar distanța pe care o pune în vedere, imaginea altuia în sine. Eul e altul - am spune, parafrazând formula rimbaldiană -, intră în orizontul primitor al altuia, se vede prin
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
întunecat o insinuare a/ luminii răsfrânte mângâind/ pielea răcorită de vântul nopții". Peisaj de subtext, căci eul desprins de sine nu se vede în imagine; creează însă, în chiar distanța pe care o pune în vedere, imaginea altuia în sine. Eul e altul - am spune, parafrazând formula rimbaldiană -, intră în orizontul primitor al altuia, se vede prin altul. Iar ceea ce îi e dat de văzut se configurează - cum altfel? - bidimensional, se așterne îndoit în vedere. Dedesubt sclipește lumea subterană a germinației
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
însămânțat de potențele creșterii și ale prefacerii. Spațiu infrareal al originarului sau început absolut al creației, el este altul posibil ivit în miezul identității. Aici cuvânt încă nu e, nici lumină desfășurată în vizibilul exteriorului. Căci altul nu e exteriorul eului, cel pe care îl vede afară, în stranietatea transcendenței. Altul e imaginea de sine care, abia acum, întemeiază identitatea revelând-o în diferență, la distanță. O interioritate pură care se dă în imaginea incipientului, în odihna somnolentă - maternă - a premanifestării
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
și atitudini de circumstanță, în somn frumusețea omului își atinge zenitul; somnul e seninătatea ce lasă să transpară cel mai bine splendoarea. Numai îmbătat criță de ea Picasso a reușit să găsească minunățiile transpuse magistral pe pânză; nu vezi cum eul său minotaurin refuză palida și prozaica lumânare? Cu mâna-i ocrotește astfel torera de eclipsarea prin banalizare, subliniindu-i totodată sublimul prin revărsarea oribilă a intestinelor calului. Gravura este o bătălie a luminilor, în care una din ele - cea autentică
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
dorească barbar, ilicit, suveran de nepăsător față de restul lumii, vertebrat doar de pasiunea-i egoistă, capabil de pustiirea a tot ce i-ar fi stat în cale, demn de ea dincolo de orice dubii. Și nu-i stătea în cale decât eul lui priponit de obiceiuri civilizate - un obstacol poate deja excesiv. Era prins în eterna dilemă a îndrăgostitului împotmolit într-o relație ce dă semne de intrare în criză: cu un nou sacrificiu s-ar putea ridica până mai aproape de cel
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de participarea funcției referențiale în poezia epică, de exemplu, prin prezența enunțurilor la persoana a III-a ("[...] se vorbiră/ Ei se sfătuiră/ Ca... Miorița). Poezia lirică, scrisă la persoana I actualizează într-o foarte mare măsură funcția emotivă, prin mărcile eului liric. Componentele enunțului poetic nu sunt grupate strict, după conținutul informațional. Implicarea funcției conative a fost menționată în DSL: "poezia liric-adresativă, cu valori retorice, formulată la persoana a II-a (oda, epistola) implică în subsidiar funcția conativă" (Mihaela Mancaș în
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
a semnificațiilor, având funcție de modificator. Metafora terapeutică se deosebește de metafora terminologică și la nivelul funcțiilor, așa cum se poate deduce din literatura de specialitate (M. Erickson, 1989; S. Freud, 1980; G. Battiello, 2007; Blatner A., 2006): funcția de reflectare a Eului, funcția de regresie (pacientul abandonează comportamentul propriu prin intuiție, fantezie, umor), funcția de model - flexibil în identificarea soluțiilor pentru rezolvarea conflictelor interioare. Metafora terapeutică poate funcționa ca mediator între pacient și terapeut, cu rol fundamental în exprimarea de sine a
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
fundamentale în fixarea imaginii persoanei publice. Seria de metafore ale persuasiunii - "atac", "contraatac" - a devenit o procedură de focalizare în titlul articolului de presă. Sub aspectul mijloacelor lingvistice, tehnica este susținută de verbe puternic marcate semantic/ de formele pronominale ale eului ("mi-am trimis") etc. 3) Ponta contraatacă: "Băsescu iarăși mă confundă cu Boc. De guvernare mă ocup eu, el a distrus inima României" (Gândul, noiembrie 2012). În aceeași sferă a "atitudinii" este menținut și mesajul titlului de sub 3, un exemplu
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
A privi, a diagnostica, a veghea, a interveni - o introducere Un psiho(socio)log nu poate fi decât un analist și un diagnostician al eului individual și colectiv, un martor al construcției de sine a celuilalt, un căutător al identității personale și de grup. El asistă, caută, iscodește, identifică, clasează, stabilește corelații Între fapte și atitudini, gesturi și evenimente; apoi ierarhizează și clasifică. Veghează la
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
decât participarea la invenția de sine a actorului social, fie el individ sau grup? Să asiști la asumarea rolurilor, să observi cum dau sens vieții indivizii cu bagaje cognitive și experiențiale diferite, să recunoști cum aleg oamenii, din mai multe euri posibile, pe cel care cred că li se potrivește, cum clasifică și Își construiesc scheme de sine? Să asiști la spectacol și să te consideri implicat și dator să Îndrepți, să sancționezi sau să Încurajezi? O identitate de profesionist, În
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
din nou pe controversatul Castoriadis, cel care s-a reconstruit de câteva ori În timpul vieții sale, un analist al societății contemporane și al contextului său. El Își asumă proiectul de analist autonom, după ce a cunoscut, prin implicare, o multitudine de euri, de biografii individuale și colective, de grupări și construcții instituționale și ideologice. Astfel Înarmat, animat de dorința de a ieși din izolarea laboratorului și letargia neimplicatului, preocupat de aspirațiile celor care fac, În jur, istoria lor colectivă, el alege să
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Înțelegere asupra spațiului, țăranul percepe pământul prin intermediul efortului necesar pentru a-l străbate, al familiarizării cu drumul, distanța, relieful. Spațiul, locul, vatra nu-i o realitate anonimă, „prin proprietate, el se incorporează În structura personalității, devine parte integranta a structurii eului”. Iar conturul proprietății „capătă o semnificație psihologică”. Omul rural se reprezintă prin pământul său, suprafața, mărimea terenului Îl situează În raport cu alții, Îi conferă statut și valoare socială. Spațiul său „se plimbă cu el”, iar „moșia” lui (ogorul, locul de casă
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
celor apropiați, individul se refugia Într-un conformism de suprafață, mima adeziunea, se dedubla. De multe ori, acest mod de adaptare se prelungea În ființa personală, pătrundea În viața privată, În relațiile cu cei din jur. treptat, individul Își pierdea eul, renunța la propria personalitate, modelându-se după dorința celor care dețineau putere. Era prins În plasă și nici nu știa că nu mai are scăpare. Invazia socialului În psihologic Aspirând la considerație Înaltă, psihologia și-a asumat statutul de știință
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]