12,301 matches
-
Teritoriului Victoria. Odată ajunsă la Strâmtoarea McMurdo, Discovery a întors spre est, atingând din nou pământul la Cape Crozier unde a fost pus un mesaj la un punct prestabilit, pentru ca navele de salvare să identifice direcția în care se îndrepta expediția. Nava a urmat linia Marei Bariere înspre extremitatea sa estică, pentru ca, pe 30 ianuarie, să fie descoperit și confirmat pământul ce se întindea după ea, teritoriul fiind numit "Teritoriul Regelui Eduard al VII-lea". Pe 4 februarie, Scott a debarcat
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
nostru, fiind conduși către un așa loc de ancorare pentru iarnă, sigur pentru navă, având un adăpost perfect, ferit de presiunea gheții”. Stoker Lashly, totuși, considera că locul arăta cam „mohorât”. Munca la țărm a început prin ridicarea corturilor de expediție pe o peninsulă pietroasă, acel loc fiind numit "Hut Point", Punctul Cabanei. Scott a decis faptul că munca de cercetare ar trebui stabilită și efectuată în navă, astfel lăsând-o să fie înghețată în mare și să folosească „cabana” principală
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
fotbal pe gheață, iar programul investigărilor meteorologice și magnetice era menținut. Pentru că iarna se încheia, teste ale săniilor erau efectuate pentru a verifica echipamentul folosit în cadrul călătoriei sudice pe care Scott, Wilson și Shackleton o așteptau. În acest timp, o expediție condusă de Royds s-a aventurat până la Capul Crozier pentru a lăsa un mesaj, descoperind o colonie de pinguini imperiali. Alt grup, sub comanda lui Armitage, a plecat în recunoaștere în munții din vest, întorcându-se în octombrie cu primele
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
munții din vest, întorcându-se în octombrie cu primele simptome de scorbut. Armitage l-a considerat vinovat de apariția acestei boli pe Scott, căruia îi era milă să taie animale pentru a putea procura carne proaspătă. Regimul alimentar a întregii expediții a fost revizuit, iar până la urmă problema a fost combătută. Scott, Wilson și Shackleton au plecat pe 2 noiembrie 1902 cu sănii, câini și personalul auxiliar. Scopul lor era „să mergem drept înspre sud pe cuprinsul Barierei cât putem, să
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
1903 după ce au mers 960 de mile (1. 540 km) incluzând realocările, în 93 de zile, mergând în mod obișnuit 10 mile pe zi (16 km). În timpul absenței lui Scot, nava de ajutor "Morning" ("Dimineața") a adus provizii proaspete. Organizatorii expediției au presupus că Discovery va fi liberă din ghețuri la începutul anului 1903, lăsându-l pe Scott să efectueze alte explorări pe mare și să mai facă cercetări până când iarna își va reveni în drepturi. Era intenționat ca Discovery să
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
prieteni pentru un timp; Shackleton reîntâlnindu-l pe Scott la întoarcerea sa acasă în 1904 și scriindu-i după ceva timp o scrisoare cordială. După ce iarna anului 1903 a trecut, Scott s-a pregătit pentru cea de a doua mare expediție: o escaladare a munților din vest și explorarea Teritoriului Victoria. Mica călătorie a lui Armitage de anul trecut către munți a deschis un drum la o altitudine de 8.900 picioare (2.700 m) înainte de a se întoarce, dar Scott
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
cartofi”. Grupul a ajuns la Discovery pe 24 decembrie, după un traseu de 700 mile (1100 km) acoperit în 59 de zile. Media lor de 14 mile (22 km) pe zi a fost mult mai bună decât cea atinsă în expediția sudică de sezonul trecut, pentru o expediție pe baza cărării săniilor de către oameni, fapt ce a crescut indiferența lui Scott față de câini. Istoricul polar David Crane descrie expediția vestică ca „una dintre cele mai bune călătorii din istoria polară”. Multe
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
24 decembrie, după un traseu de 700 mile (1100 km) acoperit în 59 de zile. Media lor de 14 mile (22 km) pe zi a fost mult mai bună decât cea atinsă în expediția sudică de sezonul trecut, pentru o expediție pe baza cărării săniilor de către oameni, fapt ce a crescut indiferența lui Scott față de câini. Istoricul polar David Crane descrie expediția vestică ca „una dintre cele mai bune călătorii din istoria polară”. Multe alte călătorii au fost întreprinse în timpul absenței
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
km) pe zi a fost mult mai bună decât cea atinsă în expediția sudică de sezonul trecut, pentru o expediție pe baza cărării săniilor de către oameni, fapt ce a crescut indiferența lui Scott față de câini. Istoricul polar David Crane descrie expediția vestică ca „una dintre cele mai bune călătorii din istoria polară”. Multe alte călătorii au fost întreprinse în timpul absenței lui Scott. Royds și Bernacchi s-au deplasat pe Barieră pentru 31 de zile înspre sud-est, observându-i parte netedă, odată cu
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
prezent pentru a întâlni nava în Portsmouth când ea a ancorat acolo pe 10 septembrie 1904, dar nimeni nu a întâmpinat grupul care a ajuns în Londra câteva zile mai târziu. Totuși, se remarca un entuziasm general în cadrul oamenilor pentru expediție, iar toată lumea aflase despre ea. Scott a fost rapid promovat ca și Căpitan, fiind invitat la Castelul Balmoral pentru a-l întâlni pe Regele Edward al VII-lea, care l-a investit ca și Comandant al Ordinului Regal Victorian. De
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
Londra, Dr. Charles Chree. Scott și-a apărat pe cât posibil munca, însă, totuși, recunoștea că eseul lui Ryods în acest domeniu era „teribil de neglijent”. Eșecul de a evita scorbutul s-a datorat neglijenței față de simptomele acestuia, și nu a expediției în sine. La acel timp se credea că o dietă pe bază de carne proaspătă ar putea funcționa ca remediu, dar nu lipsa acesteia era cauza bolii. De aceea, în expediția sudică a fost luată carne de focă pentru „cazul
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
a datorat neglijenței față de simptomele acestuia, și nu a expediției în sine. La acel timp se credea că o dietă pe bază de carne proaspătă ar putea funcționa ca remediu, dar nu lipsa acesteia era cauza bolii. De aceea, în expediția sudică a fost luată carne de focă pentru „cazul în care ne îmbolnăvim de scorbut” . În Expediția Nimrod din 1907-1910 Shackleton a evitat boala printr-o dietă bine pusă la punct, incluzând mai multă carne de focă și pinguin. Totuși
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
că o dietă pe bază de carne proaspătă ar putea funcționa ca remediu, dar nu lipsa acesteia era cauza bolii. De aceea, în expediția sudică a fost luată carne de focă pentru „cazul în care ne îmbolnăvim de scorbut” . În Expediția Nimrod din 1907-1910 Shackleton a evitat boala printr-o dietă bine pusă la punct, incluzând mai multă carne de focă și pinguin. Totuși, locotenentul Edward Evans a fost la un pas de moarte din cauza sa în Expediția Terra Nova (1910-1913
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
de scorbut” . În Expediția Nimrod din 1907-1910 Shackleton a evitat boala printr-o dietă bine pusă la punct, incluzând mai multă carne de focă și pinguin. Totuși, locotenentul Edward Evans a fost la un pas de moarte din cauza sa în Expediția Terra Nova (1910-1913), aceeași boală devastând un grup de oameni care naviga pe Marea Ross în 1915-1916. Boala a rămas fatală până când cauzele au fost, în final, stabilite, la 25 de ani de la Expediția Discovery. Scott a primit permisiunea de la
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
pas de moarte din cauza sa în Expediția Terra Nova (1910-1913), aceeași boală devastând un grup de oameni care naviga pe Marea Ross în 1915-1916. Boala a rămas fatală până când cauzele au fost, în final, stabilite, la 25 de ani de la Expediția Discovery. Scott a primit permisiunea de la Marină să scrie, oficial, întreaga relatare a expediției, "Voiajul lui Discovery"; aceasta a fost publicată în 1905, vânzându-se bine. Totuși, relatarea bolii lui Shackelton în cartea lui Scott a dus la neînțelegeri între
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
grup de oameni care naviga pe Marea Ross în 1915-1916. Boala a rămas fatală până când cauzele au fost, în final, stabilite, la 25 de ani de la Expediția Discovery. Scott a primit permisiunea de la Marină să scrie, oficial, întreaga relatare a expediției, "Voiajul lui Discovery"; aceasta a fost publicată în 1905, vânzându-se bine. Totuși, relatarea bolii lui Shackelton în cartea lui Scott a dus la neînțelegeri între cei doi, mai ales în cadrul variantei extinse a cărții unde a fost descrisă transportarea
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
1905, vânzându-se bine. Totuși, relatarea bolii lui Shackelton în cartea lui Scott a dus la neînțelegeri între cei doi, mai ales în cadrul variantei extinse a cărții unde a fost descrisă transportarea lui Shackleton pe sanie. Din această cauză, rezultatul expediției, mai exact atingerea celui mai sudic punct de până atunci, a părut neimportant și a fost ignorat. Eventual Scott s-a întors la cariera sa navală, prima dată ca asistent în cadrul Serviciului de Spionaj Naval, și apoi, în august 1906
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
la cariera sa navală, prima dată ca asistent în cadrul Serviciului de Spionaj Naval, și apoi, în august 1906, în calitate de căpitan al navei-amiral "HMS Victorious". În acest timp el a devenit erou național, în ciuda aversiunii sale față de vedete sau popularitate, iar expediția a fost prezentată publicului ca un mare triumf. Această euforie nu a influențat analiza obiectivelor, sau a punctelor tari și slabe ale expediției în general. În particular, preponderența lui Scott de a folosi forța brută pentru a traversa gheața a
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
Victorious". În acest timp el a devenit erou național, în ciuda aversiunii sale față de vedete sau popularitate, iar expediția a fost prezentată publicului ca un mare triumf. Această euforie nu a influențat analiza obiectivelor, sau a punctelor tari și slabe ale expediției în general. În particular, preponderența lui Scott de a folosi forța brută pentru a traversa gheața a fost discutată și astfel s-a format o dezaprobare generală asupra utilizării câinilor și a schiurilor, lucru ce a persistat și în expedițiile
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
expediției în general. În particular, preponderența lui Scott de a folosi forța brută pentru a traversa gheața a fost discutată și astfel s-a format o dezaprobare generală asupra utilizării câinilor și a schiurilor, lucru ce a persistat și în expedițiile următoare. Aceasta i-a intrigat pe alți călători pe gheață ca Fridtjof Nansen, a cărora sfat în acest domeniu era des luat în seamă. Această expediția a fost debutul multor altor membri din echipaj care au devenit lideri sau inițiatori
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
dezaprobare generală asupra utilizării câinilor și a schiurilor, lucru ce a persistat și în expedițiile următoare. Aceasta i-a intrigat pe alți călători pe gheață ca Fridtjof Nansen, a cărora sfat în acest domeniu era des luat în seamă. Această expediția a fost debutul multor altor membri din echipaj care au devenit lideri sau inițiatori a multor alte expediții din următorii 15 ani. În afară de Scott și Shackleton, Frank Wild și Ernest Joyce de pe puntea inferioară s-au întors în repetate rânduri
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
a intrigat pe alți călători pe gheață ca Fridtjof Nansen, a cărora sfat în acest domeniu era des luat în seamă. Această expediția a fost debutul multor altor membri din echipaj care au devenit lideri sau inițiatori a multor alte expediții din următorii 15 ani. În afară de Scott și Shackleton, Frank Wild și Ernest Joyce de pe puntea inferioară s-au întors în repetate rânduri pe gheață, aparent neputând să se integreze înapoi în viața normală. William Lashly și Edgar Evans, companionii lui
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
Edgar Evans, companionii lui Scott în călătoria vestică din 1903, s-au apropiat de planurile de viitor a liderului lor și au devenit partenerii lui obișnuiți. Tom Crean i-a urmat și pe Scott, dar și pe Shackelton în viitoarele expediții. Locotenentul „Teddy” Evans, primul ofițer pe nava de ajutor "Morning", și-a dezvoltat planuri în scopul de a-și porni o proprie expediție, înainte de a i se alătura lui Scott în 1910. La scurt timp după întoarcerea la lucru, Scott
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
partenerii lui obișnuiți. Tom Crean i-a urmat și pe Scott, dar și pe Shackelton în viitoarele expediții. Locotenentul „Teddy” Evans, primul ofițer pe nava de ajutor "Morning", și-a dezvoltat planuri în scopul de a-și porni o proprie expediție, înainte de a i se alătura lui Scott în 1910. La scurt timp după întoarcerea la lucru, Scott și-a exprimat dorința Societății Roiale de Geografie de a se întoarce în Antarctica, aceasta nefiind la acel moment făcută publică. Scott a
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
exprimat dorința Societății Roiale de Geografie de a se întoarce în Antarctica, aceasta nefiind la acel moment făcută publică. Scott a fost prevenit din timp de către Shackleton, care la începutul anului 1907 și-a anunțat planurile de a face o expediție cu două obiective: de a atinge Polul Sud geografic, dar și magnetic. Sub această constrângere, Shackelton a hotărât să nu lucreze din Strâmtoarea McMurdo, pe care Scott o considera a fi propriul său teren de lucru. În timpul respectivei expediții, neavând
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]