11,736 matches
-
oaspetelui Mihail Gorbaciov i-a scăpat un pufnit sonor). Un domeniu În care regimul excela era fabricarea și exportul de date false: mulți observatori occidentali Îl credeau pe Honecker. Cei mai entuziaști admiratori ai RDG se aflau chiar În Germania Federală. Succesul vizibil al Ostpolitik În dezamorsarea tensiunilor și Înlesnirea comunicațiilor interumane și economice dintre cele două jumătăți ale Germaniei a făcut ca Întreaga clasă politică să spere În prelungirea sa pe termen nedefinit. Personalități publice marcante din RFG nu numai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Andropov de la Moscova, și din nou În anul următor, la Înmormântarea lui Cernenko. Cele două părți au ajuns la Înțelegeri privind schimburile culturale și Îndepărtarea minelor de la granița intergermană. În septembrie 1987, Honecker devenea primul lider est-german care vizita Republica Federală. În același timp, ajutorul vest-german pentru RDG continua să sosească În ritm susținut (opoziția internă est-germană nu a primit nici un fel de sprijin). Înviorat de sponsorizarea vest-germană, Încrezător În sprijinul Moscovei și liber să expulzeze În Vest disidenții care Îi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
generație În urmă: pentru a opri o hemoragie demografică. Această tactică disperată a avut succes În 1961 și, Într-un anumit sens, și În 1989: surprinzător de puțini est-germani au rămas În Berlinul de Vest sau au emigrat În Germania Federală odată ce au fost siguri că, dacă se Întorc, nu vor fi din nou Închiși. Dar prețul acestei siguranțe a fost chiar mai mare decât căderea regimului. În haosul de după căderea Zidului, Partidului Socialist Unit din Germania (Sozialistische Einheitspartei Deutschland - SED
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
săptămână după reprimarea sângeroasă a manifestației studențești, conducerea partidului demisionase. O săptămână mai târziu, Forumul Cetățenesc și Opinia Publică Împotriva Violenței (OPIV, un alter ego slovac al Forumului) căpătaseră un statut legal și negociau cu guvernul. Pe 29 noiembrie, Adunarea Federală, răspunzând cu docilitate unei revendicări a Forumului Cetățenesc, a Înlăturat din Constituția cehoslovacă clauza fundamentală ce garanta un „rol conducător” Partidului Comunist. În situația nou-creată, cabinetul Adamec a propus un guvern de coaliție, pe care reprezentanții Forumului Cetățenesc, Încurajați de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mii de tineri aflați În stradă la Praga, Brno ori Bratislava, el a fost mai Întâi o curiozitate istorică, pentru a deveni În scurt timp de o irelevanță agasantă 26. În urma unui compromis, Dubček a fost ales președinte al Adunării Federale. Președinția i-a revenit lui Václav Havel - o idee atât de neverosimilă cu doar cinci săptămâni mai Înainte, Încât el a respins-o cu blândețe când a fost propusă pentru prima dată de mulțimile entuziaste de pe străzile Pragăi: Havel na
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
XX nu a fost anticipată aproape de nimeni. Trei state care urmau să dispară În anii ’90 - Cehoslovacia, Iugoslavia și URSS - fuseseră ele Însele create după 1918. Totuși, nu este o coincidență faptul că acestea, și nu altele erau ultimele state federale multietnice din zonă. Fragmentarea teritorială din anii ’90 a Însoțit extincția ultimului dintre cele patru imperii continentale ale Europei - cel rus. Pe ruinele fiecărui imperiu (Turcia otomană, Austria habsburgică, Germania wilhelmină) s-au format noi state; fisiunea teritorială din anii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
face pe est-germani să rămână pe teritoriul unde locuiau, dar cu consecințe dramatice pe termen lung pentru slujbele lor și pentru bugetul Germaniei de Vest. Pe 23 august, printr-un preacord cu Bonnul, Volkskammer a votat pentru alipirea la Republica Federală. O săptămână mai târziu, a fost semnat un tratat de unificare prin care RDG era absorbită de RFG - unificare aprobată de electori prin votul exprimat la alegerile din martie și permisă de articolul 23 al Legii fundamentale din 1949. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care RDG era absorbită de RFG - unificare aprobată de electori prin votul exprimat la alegerile din martie și permisă de articolul 23 al Legii fundamentale din 1949. Pe 3 octombrie, tratatul a intrat În vigoare: RDG a „acces” la Republica Federală și a Încetat să existe. Diviziunea Germaniei fusese opera Învingătorilor din al doilea război mondial, iar reunificarea ei din 1990 nu s-ar fi produs niciodată fără Încurajarea sau acceptul lor. Germania de Est fusese un stat-satelit al Uniunii Sovietice
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
30, dovezi fiind interogatoriile naziste. În loc să Înfrunte istoria tulbure a Republicii Democrate Germane, est-germanii erau Încurajați să o uite - o reeditare ironică a epocii de amnezie prin care trecuse RFG În anii ’50. Ca și În primii ani ai Republicii Federale, după 1989 soluția urma să fie prosperitatea. Germania urma să plătească pentru a-și surmonta istoria. Tratament perfect adecvat pentru Germania de Est, unde nu doar instituțiile se duceau de râpă, ci și infrastructura materială era În mare parte perimată
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
totalul viramentelor din Germania de Vest spre Germania de Est s-a ridicat la 1.200 de miliarde de euro; la sfârșitul anului 2003, costul asimilării Republicii Democrate totaliza 1,2 trilioane de euro. Est-germanii au primit subvenții din partea Germaniei Federale: slujbele lor, pensiile, transportul, educația și locuințele au adus cheltuieli uriașe pentu guvern. Pe termen scurt metoda a funcționat, confirmând Încrederea est-germanilor nu atât În economia de piață, cât În cuferele pline ale trezoreriei vest-germane. Dar, după entuziasmul inițial al
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
următoarele alegeri. Între timp, pentru a nu-i supăra pe alegătorii vest-germani - nu toți au sărit În sus de bucurie la vestea unificării -, Kohl a ales să nu perceapă taxe. Pentru a face față noilor și masivelor ei angajamente, Republica Federală - care până atunci Înregistra surplusuri substanțiale de cont curent - a fost nevoită să accepte deficitul. Bundesbank, Îngrozită de impactul inflaționist al unei asemenea politici, a mărit constant rata dobânzilor Începând cu 1991, chiar În momentul În care marca germană lua
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
peste tot, și În Ucraina (mai ales În partea de vest, recent anexată) ficțiunea a sfârșit prin a deveni realitate. La Început, când limba locală se vorbea numai În satele izolate, iar orașele erau rusofone și dominate de URSS, caracterul federal și teoretic descentralizat al acestei uniuni de republici naționale Îi interesa numai pe savanți și pe apologeții sovietismului. Însă recent apăruse o elită politică identificată declarat cu interesele „ucrainene”, iar limba ucraineană era vorbită de tot mai mulți orășeni și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
republicii la o armată proprie. Sub conducerea lui Leonid Kravciuk - aparatcic și fost „secretar pentru probleme ideologice” al Partidului Comunist -, ucrainenii au participat la un referendum organizat În Întreaga Uniune Sovietică În cadrul căruia și-au exprimat sprijinul pentru un sistem federal, deși unul „reînnoit” (În termenii lui Gorbaciov). Numai În vestul Ucrainei, unde electorii au fost Întrebați dacă doreau independența totală sau suveranitatea federală, comuniștii ucraineni au fost surclasați de cei care favorizau ruptura totală de Moscova (88%). Kravciuk și tovarășii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la un referendum organizat În Întreaga Uniune Sovietică În cadrul căruia și-au exprimat sprijinul pentru un sistem federal, deși unul „reînnoit” (În termenii lui Gorbaciov). Numai În vestul Ucrainei, unde electorii au fost Întrebați dacă doreau independența totală sau suveranitatea federală, comuniștii ucraineni au fost surclasați de cei care favorizau ruptura totală de Moscova (88%). Kravciuk și tovarășii lui de partid au consemnat rezultatul, așteptând cu precauție deznodământul evenimentelor În restul Uniunii Sovietice. Acest tipar s-a repetat În republicile sovietice
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Închisoare sub această acuzație. Cu timpul, comuniștii din Cehoslovacia, ca toți ceilalți, au constatat că Încurajarea unui naționalism moderat putea fi avantajoasă. Răspunzând unei astfel de tendințe În Bratislava, reformiștii din 1968 au propus, așa cum am văzut, o nouă Constituție federală pentru două republici distincte, cehă și slovacă; dintre inovațiile majore discutate sau implementate În cursul Primăverii de la Praga, aceasta este singura care a supraviețuit „normalizării” ulterioare. După ce au tratat inițial Slovacia catolică și rurală ca pe un teritoriu ostil, autoritățile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un procent consistent din voturi s-a Împărțit Între creștin-democrați, comuniști, creștin-democrații unguri și ecologiști 21. Dar noul Partid Național Slovac a obținut doar 13,9% În alegerile pentru Consiliul Național Slovac și 11% din voturi pentru delegați la Adunarea Federală (parlament). Mai puțin de un votant slovac din șapte a optat pentru singurul partid care promova divizarea țării după criterii etnice. Dar, În cursul anului 1991, Forumul Cetățenesc a Început să se dezintegreze. Alianța avea ca fundamente un dușman comun
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Mečiar s-a separat de Opinia Publică Împotriva Violenței, formând Mișcarea pentru o Slovacie Democrată. Din toamna anului 1991 până În vara anului 1992, reprezentanții administrațiilor cehe și slovace au negociat Îndelung, căutând un punct de plecare pentru o Constituție descentralizată, federală, cum preferau cei mai mulți politicieni și votanți de ambele părți. Dar Mečiar, În căutarea unei baze pentru noul lui partid, a Îmbrățișat cauza naționalismului slovac (subiect pentru care nu manifestase până atunci prea mult interes). Slovacii, și-a informat el auditoriul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cehilor până la separatismul maghiar sau perspectiva integrării În „Europa”. Nu doar mijloacele de trai erau În joc, ci Însăși ființa națională. Propulsat de această retorică și de un stil kitsch, dar charismatic, Mečiar a repurtat o victorie clară la alegerile federale din iunie 1992, obținând aproape 40% din voturile slovacilor. În paralel, În regiunile cehești s-a impus noua formațiune a lui Václav Klaus, Partidul Democrat Civic, În alianță cu creștin-democrații. Cu Klaus În funcția de premier al regiunilor cehești, ambele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aproape 40% din voturile slovacilor. În paralel, În regiunile cehești s-a impus noua formațiune a lui Václav Klaus, Partidul Democrat Civic, În alianță cu creștin-democrații. Cu Klaus În funcția de premier al regiunilor cehești, ambele jumătăți autonome ale republicii federale erau conduse de oameni care - din motive diferite, dar complementare - nu aveau nimic Împotriva separării. Președintele federației era acum, ca formă constituțională și prin persoana lui, singurul simbol al idealului unei Cehoslovacii unite, federale. Dar Václav Havel nu mai era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cehești, ambele jumătăți autonome ale republicii federale erau conduse de oameni care - din motive diferite, dar complementare - nu aveau nimic Împotriva separării. Președintele federației era acum, ca formă constituțională și prin persoana lui, singurul simbol al idealului unei Cehoslovacii unite, federale. Dar Václav Havel nu mai era la fel de popular - și, prin urmare, influent - cum fusese cu numai doi ani Înainte. În prima sa călătorie oficială ca președinte, el nu a mers la Bratislava, ci În Germania - o mișcare logică, dacă ne
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
liberale și nu se sinchisea defel de trecutul Slovaciei. Era, ca și Mečiar, un realist. Cei doi, acum politicienii cei mai puternici din regiunile lor, și-au petrecut următoarele săptămâni negociind deschis termenii unui tratat de țară pentru o Cehoslovacie federală. Un asemenea acord era greu de atins. Mečiar cerea dreptul de a bate monedă și de a contracta Împrumuturi pentru o republică slovacă practic suverană, un moratoriu pe privatizare, restaurarea subvențiilor din perioada comunistă și o mulțime de alte măsuri
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
erau un secret pentru nimeni, după nenumăratele discursuri ținute de Mečiar pe această temă. De fapt, Klaus Îl Împingea pe liderul slovac spre sciziune, și nu invers. Prin urmare, deși majoritatea deputaților slovaci din Consiliul Național Slovac și din Adunarea Federală erau dispuși să aprobe un tratat care acorda fiecărei jumătăți autonomie deplină și un statut egal În cadrul unui stat federal, ei au fost puși În fața unui fait accompli. Negocierile au fost suspendate, iar Klaus le-a spus interlocutorilor slovaci: „Cum
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
liderul slovac spre sciziune, și nu invers. Prin urmare, deși majoritatea deputaților slovaci din Consiliul Național Slovac și din Adunarea Federală erau dispuși să aprobe un tratat care acorda fiecărei jumătăți autonomie deplină și un statut egal În cadrul unui stat federal, ei au fost puși În fața unui fait accompli. Negocierile au fost suspendate, iar Klaus le-a spus interlocutorilor slovaci: „Cum se pare că nu putem ajunge la un acord, mai bine renunțăm la aceste eforturi inutile și pornim fiecare pe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
străine, ci printre politicienii din Belgrad. Când a murit Iosip Broz Tito, În 1980, la vârsta de 87 de ani, Iugoslavia pe care el o asamblase În 1945 avea o existență reală. Republicile constituente erau entități separate În cadrul unui stat federal prezidat de reprezentanții celor șase republici și ai regiunilor autonome Kosovo și Vojvodina din Serbia. Fiecare regiune avea o istorie diferită. Slovenia și Croația, În nord, erau predominant catolice și făcuseră parte din Imperiul Austro-Ungar (În care a fost inclusă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
albanezilor În regiune era așadar o amenințare demografică și o provocare istorică - și amintea de faptul că În Bosnia Învecinată musulmanii deveniseră majoritari În locul sârbilor. Aceștia din urmă păreau că pierd teren În defavoarea minorităților altădată supuse, care beneficiaseră de egalitatea federală aplicată riguros de Tito4. Kosovo era deci o problemă potențial explozivă, din motive prea puțin legate de sfada balcanică „veche de când lumea”. În anii ’60, André Malraux Îi semnala cu finețe unui vizitator iugoslav În Franța: Le Kosovo c’est
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]