14,023 matches
-
a mea știință, câte s au tâmplat de au fost În viața mea. Nu mi-au trebuit istoric străin să cetesc și să scriu, că au fost scrise În ini ma mea. Deci vă poftesc, cetitorilor, pre unde ar fi greșit con deiul meu, să priimiți, să nu gândiți că doară pre voia cuiva sau În pizma cuiva, ce precum s-au tâmplat cu adevăr s-au scris... Cine va vrea să le creadă bine va fi, iar cine nu le
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de târgoveț ce eram, că popa, pre zent, dar fără veșmintele cultului, Îi da zor cu miluitul fără să mai slujească Sfânta Liturghie. Mi s-a explicat În cele din urmă, cu clipiri numai de un ochi, că popa se greșise peste noapte cu ispititoarea lui de preoteasă și că sfintele canoane interzic oficierea după asemenea isprăvi prealumești. Nici chiar cei mai bătrâni ai satului nu fuseseră cruțați de Diavolul care presărase pe aici, În zborul lui de noapte, neghina concupiscențelor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
banii primiți de la mine Îi ard de getuțele. Îndeobște, femeile se simt jenate - de la prostituată și până la amantă - când sunt nevoite să ți accepte liberali tățile; dar sunt foarte atente la cuantumul acestora, numărând dintr-o privire și fără să greșească. S-a zis că o femeie frumoasă Îndură greu o existență fără lux, la fel cum bărbații inteligenți - o situație subalternă. De aici acel dispreț al lor distant și glacial, cum și acea retragere a lor Într-o ostilitate abia
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Text inedit. 7. O carte mare: Ion Profir, Singur pe cerul Stalingradului Este evident faptul că deznodământul celui de-al Doilea Război Mondial, dincolo de schimbarea de tabără de la 23 august 1944, a fost dezastruos pentru țara noastră. Nu cred că greșesc afirmând că România a pierdut războiul o dată cu Germania. Același lucru se poate spune și despre Polonia, pentru care, totuși, Aliații intervin în 1939 și care, teoretic, a fost în tabăra învingătorilor. Nedreptatea și absurdul istoriei au făcut ca, în timp ce foștii
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
faptele sale excepționale, ca pilot pe He 111 în Grupul 5 Bombardament Greu, aparțin istoriei militare a neamului nostru, în schimb sfârșitul său tragic, câțiva ani după "victoria democrației împotriva fascismului în Europa" poate fi atribuit, fără teama de a greși, consecințelor instaurării comunismului în România. Acest text a văzut pentru prima dată lumina tiparului sub titlul O carte mare. Ion Profir, Singur pe cerul Stalingradului, Editura Modelism, București, 1996, în "Observatorul militar", an XX, nr 4 (1037), 27 ianuarie-2 februarie
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
umplut iarăși de păcate, astfel că va trebui să mă spovedesc Încă o dată. Nici eu nu sunt mai breaz, tulburându-i pe cei din mănăstire prin neștiința mea și prin faptul că Încă nu am Învățat rânduiala așa cum trebuie, mai greșind intrările sau continuând să mă bâlbâi. Nu m-am familiarizat nici cu limbajul din Ceaslov și tocmai de aceea va trebui să fiu mult mai sârguincios și, treptat, să-mi iau gândul de la cele lumești, dedicându-mă cu toată ființa
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
s-a uitat la mine fără să zică nimic, nu m-a certat, dar sigur nu m-a crezut, ea are puterea să-mi citească gândurile. În seara aceea am fost trist, am stat în camera mea (de fapt, e greșit spus, camera nu e doar a mea, ci și a fraților mei), m-am așezat în pat, sub plapumă, fără să pot adormi, eram nemulțumit de mine, începeam să mint, și totdeauna îmi zisesem că n-am să abdic de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
remarcabilă, pe când ăștia doi sunt mai degrabă niște neisprăviți, temători de șefi, șovăielnici, nu-i duce mintea, merg mai totdeauna împreună, nedezlipiți unul de altul și mereu se uită unul la altul căutând fiecare sprijin în celălalt, nu cumva să greșească într-o chestie sau alta. Dacă ar fi să stabilim un plus, mai aprecia tata, acesta i s-ar cuveni lui Fanache, ăsta e viclean și de aceea extrem de periculos, dar nu se compară cu Cameniță, oho, Cameniță are stofă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
drumul în viață. De aceea ne îndeamnă și pe noi, fiii lui, să-i urmăm exemplul. Mama însă nu citește cărticica aceea, ea nu are nevoie de îndreptar, ea este bună, este pe drumul drept în chip natural, ea nu greșește în chip natural, chiar, nu-mi amintesc să fi avut ceva să-i reproșez mamei vreodată, să mă fi nemulțumit ea cumva vreodată, mama mă uimește cu felul ei, n-am mai întâlnit pe cineva ca ea. Mama voastră are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
transformat în bancă de școală. Mă simt încurajat și continuu să-l iscodesc pe învățătorul meu: -Dar spune-mi, Victor Doi, iartă-mă că te numesc astfel!... Știi, semeni extraordinar cu fratele meu Victor... Pe viitor promit să nu mai greșesc însă. Spune-mi, cine populează văzduhul? Ce zici, e nimerit să numesc de-acum așa noua mea patrie? Cine-l populează și ce relief este acesta, avem noi sau n-avem corporalitate? -Iară mă asaltezi nu cu o întrebare, cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pe care-l admira sincer și-n care vedea viitorul șef, un adevărat șef, cu care te poți sincroniza la marele fix), lovitura de grație pentru tovarășul Boromir: el l-a sfătuit pe prim, la îndemnul lui Cameniță, cum să greșească: Tovarășe prim, să organizăm sărbătorirea Zilei Republicii cu mare fast, să arătăm abnegația noastră față de democrația populară, să fim un exemplu și pentru alte regiuni!..., i-a zis cu supușenie mieroasă, și ăsta așa a făcut, pentru ca apoi el și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
noi existăm acum într-o altă ordine, într-un univers diferit de cel pământesc... -Diferit, diferit, dar nu fără legătură. Trebuie să găsim o legătură și trebuie măcar să le dăm un semn, să ne facem datoria, să-i avertizăm: e greșit, e pierzător, e inacceptabil ce se întâmplă. Trebuie să ne punem de-a curmezișul răului, altfel n-avem nici un rost, nici o justificare. -De acord cu tine... Dar concret, cum? Ridic din umeri: nu sunt în cea mai prielnică stare, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Nu, nu e în regulă. -Ești un caz aparte, îmi pune diagnosticul Truman, condorul care vorbește. Tot el conchide cu un aer de înțelept: -Asta e, se dovedește că nici Lazarus, care le știe pe toate, nu le știe, mai greșește și el, dacă ți-a zis că o să fii imperturbabil, ferit de emoții pământene și nu ești. Oricum, cu fiecare vis, coșmar, mi-e din ce în ce mai limpede: nu pot să rămân indiferent la ce se întâmplă pe pământ, cu ai mei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
lucrurile nu vor merge bine, că femeia asta e piatră tare, nu seamănă cu fiul ei pe care tocmai îl eliberase și care se dovedise atât de cooperant. -Tovarășa, a început tovarășul Cameniță morocănos, apoi și-a dat seama că greșise, cum să i se adreseze cu tovarășa unui element dușmănos. Nici doamnă nu putea zice, el nu folosea niciodată cuvintele domn, doamnă, nu le putea suferi. Așa că, după câteva clipe de ezitare, s-a oprit la apelativul cetățeană: -Cetățeană, recunoști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cu o zi. Femeia însă își pierduse băiatul de câteva zile. În loc să-și tragă palme și să nu mai iasă pe stradă un an, histrionul a bâiguit niște scuze. Unele farse însă, dacă sunt pregătite pentru a pune pe picior greșit un fanfaron, pot intra în legendă. Cei care l-au cunoscut bine pe poetul Tăutu povestesc farsele acestuia fără să se mai întrebe dacă au avut loc cu adevărat. Timpul a plusat în privința farmecului și a surprizei. Asta înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a dat cui trebuia vestea cea mare, pe care o aștepta cu sufletul la gură. Faptul că Mitică n-avea mustață nu însemna nimic. Renunțase și-și lăsase barbă. Ceea ce-l făcea pe mesager să se întrebe dacă nu cumva greșise adresantul nu erau atât celelalte case de pe stradă, care toate aveau coloane, sau, mă rog, ce mai rămăsese din ele, după ce vreme de patruzeci de ani fuseseră locuite numai de țigani -, cât mutrele vecinilor. După figuri, nu putea să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
jumătate a vieții i se părea exagerat și cu dinadins. Bătrână, buhăită și îngălată, Rodica își merita cu prisosință porecla de odinioară și lui Rășcanu i s-a făcut milă. „Bieții oameni - și-a spus academicianul prefăcându-se c-a greșit adresa -, ce vină au ei că s-au născut fără noroc? Măcar să se fi bucurat de premiul ăla, că altceva viața nu i-a mai dat.“ „Vă cunosc de undeva?“, a întrebat vaca de Rodica. „Vai, drăguță și amabilă doamnă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Nu am fost curios să știu unde s-au dus și pe capul cui a căzut nenorocirea. Am vrut să-i uit și am reușit. Totuși, din când în când, am o senzație incontrolabilă de frică. Uneori, mă prefac că greșesc etajul și sun la ușa familiei liniștite care s-a mutat în locul demenților. Când aceștia îmi deschid, mă scuz, le surâd complice, iar la plecare le spun de mai multe ori: „Mulțumesc!“. Ar trebui să se întrebe de ce le mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de parcuri, iar eu întrebasem de un pix doar într-unul. O grămadă de gânduri, cum spuneam, negre, dar și unul alb: când pleci fără pix de-acasă, nu înseamnă că oamenii care n-au niciodată nevoie de pix sunt greșiți. Mai probabil e ca un om care scrie tot timpul să fie de-acum prea mult. Poporul Doi bărbați treji și unul beat turtă se uită de mai mult timp spre etajele superioare ale blocului de pe cealaltă parte a străzii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
resimțit în ficați mulțimea de jurii, prezidii și comisii la care era invitată. Dacă în loc de vodcă și vin s-ar fi servit ceai, literatura română contemporană ar fi fost alta.“ Tânărul i-a mărturisit bătrânului că se simte ostracizat. „Am greșit - a zis el -, au tras de mine să merg cu ei la cârciumă și m-am împotrivit. Am crezut c-or să mă înțeleagă dacă le povestesc de tata. Era să iasă cu bătaie.“ „Erau deja abțiguiți“, a zis bătrânul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Mulțumesc tuturor care mi-au dat ocazie să-mi adun merite pentru cer. Cer iertare tuturor fraților din Ordin, pe care i-am supărat cu ceva în viață, sau nu le-am împlinit dorințele. Iert pe toți care mi-au greșit sau mi-au dat de suferit. Binecuvântez pe toți frații mei din Ordin și pe toți credincioșii și necredincioșii. Spun la toți: Veșnicia e un lucru așa de important că nu trebuie pierdut din ochi nici un moment din viață! Confrații
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
îndemână, o floare ce o găsește în cărare, e mare lucru pentru el; o ia și o duce zâmbind mamei sale, stând în brațele tatălui, îi ia pălăria și i-o dă apoi ca un dar din partea lui. Dacă a greșit, nu se sfiește să mărturisească repede și sincer; Când e supărat se împacă repede, nu știe dori demnitățile și mărețiile, îi place să fie împreună cu alții și să se bucure de bucuriile lor. Acesta e copilul. Și Isus ne spune
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
în ceruri pentru ca s-ocupe tronul, Și coroana sa de slavă, după cruda suferință Ce prin tine-a îndurat-o, îndestul, cu prisosință. Tu ești unica scăpare, ce primești cu bunătate Pe cei buni și cei ce-ncontra-ți au greșit cu răutate. ............................................................ Binecuvântată-n lume fii, tu cruce, și slăvită, Tu, ce arăți la lumea-ntreagă biruința-ți strălucită Cu recunoștință-adâncă, eu sărut a ta figură ; Fii slăvită-o cruce sfântă de întreaga creatură. Tu ești semnul sfânt de care
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
oricărei gâlcevi. Roagă-te pentru bărbatul și copiii tăi. Fii-le reazăm și mângâiere. Nu înceta de a cere de la Domnul harul tăriei, pentru ca să poți zâmbi când alții plâng, să taci când alții vorbesc, să îndrepți cu rod când ar greși și să poți duce adesea pe umeri tăi crucea ce ar trebui să o poarte alții. De ești bărbat ori tată, noul an te îndeamnă să te gândești bine ca așa să te pui la cale, ca nu cumva la
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
a te împotrivi până la sânge mi se pare că trebuie să ai o bună doză de răbdare! Priviți la ceasornicar, un mecanic. Câtă răbdare nu-i trebuie ca să așeze piesele sărite de la locul lor! Câtă atenție, câtă încordare ca să nu greșească!... Și noi să nu facem aceasta pentru mântuirea sufletului?! Apoi mulți încep bine, dar puțini isprăvesc cu succes. Mulți rabdă dar puțini trag până la capăt. Iuda a început-o bine, dar cum a sfârșit-o? Luter, Voltaire? Toți au început
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]