12,849 matches
-
anii pe care îi poartă în desaga vârstei. Privirile obosite și încețoșate ale lui Dumitru Dascălu se bucură de ceea ce li se oferă. Sufletul i se încălzește și vibrează satisfăcut că se află în mijlocul copiilor săi, iar chipul i se luminează la strălucirea de pe fețele și din ochii acestora. Concomitent, bătrânul dascăl trăiește tristețea unei realități dureroase pentru el. Vârsta foștilor săi elevi îi dezvăluie incontestabil dimensiunea senectuții sale. Stau mărturie ridurile adânci de pe obraz, ochii stinși cu albastrul lor decolorat
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
și săși înnobileze sufletul. / Inspirata butadă argheziană: / Carte frumoasă, / cinste cui tea scris / este un elogiu / adus creatorilor de cărți bine scrise și purtătoare de învățăminte. / Din îndepărtate vremi, / cărțile au însoțit / viața oamenilor, / leau fost sfetnic / și călăuză, / leau luminat mințile / și leau încălzit inimile. / Vertiginoasele progrese / în tehnologia informației / au detronat cartea, / au diminuat dramatic interesul pentru lectură / și au condamnat librăriile / la sufocare / ... În încheiere am formulat / un alt elogiu / de data aceasta / direcționat spre cititori. / Iatăl: Carte
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
motivați, dacă nu există educatori adevărați. Limpeziri de gând și de suflet Mirajul profesiei de învățător Pe Dumitru Dascălu, al cărui nume este emblematic pentru profesia pe care și-a ales-o, activitatea învățătorului care l-a alfabetizat, i a luminat mintea și i-a deschis calea spre învățătură, l-a fascinat și l-a atras ca o forță magnetică. Acum, în pragul bătrâneții, când poate spune că se îndreaptă spre apusul vieții, a dat glas îndemnului inimii și a încredințat
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
un emoționant omagiu învățătorilor: Sunt patruzeci de ani între mine, cel de azi, și aceste cărunte capete de dascăli, rechemate de emanațiunea și de recunoștința mea! ...Scumpi moșnegi, care m-ați descoperit pe mine mie însumi, modești făclieri care ați luminat potecile cugetului nostru odinioară, în anii claselor primare, cât de sfântă și mai presus de orice răsplătire îmi apare munca voastră dăscălească!”.(s.n.)<footnote Gala Galaction, Oameni și gânduri din veacul meu, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
opt ani de învățătură ca elev normalist și mai apoi în activitatea de educator i s-au clarificat multe dintre aspectele profesiei pentru care a optat, și a ajuns la concluzii limpezi și plauzibile. Învățătorul, asemeni unui vraci, vindecă neștiința, luminează mințile copiilor și pune bazele personalității acestora în curs de formare, înzestrându-le și dezvoltându-le intelectul, îmbogățindu-le afectivitatea și modelându-le caracterul. Trăsăturile personalității copilului se construiesc în grupul stabil și divers, așa cum este clasa de elevi, care
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de veac, spre locuința în care nu îl așteaptă nimeni și în care își duce povara anilor și crucea singurătății. Scrisorile și fotografiile primite de la copii și nepoți, aflați peste mări și țări, sunt puținele raze de bucurie care îi luminează, din când în când, sufletul înnegurat. O dragoste cât o viață Așa poate fi definită dragostea lui Dumitru Dascălu pentru Mărioara, adolescenta zveltă și zglobie al cărei chip frumos îi cucerise definitiv inima. Aflat la început de adolescență și de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
unit destinele ca studenți săraci, fără nuntă și fără ajutorul familiilor din care proveneau, sărace și ele. După absolvirea studiilor superioare au venit și cei doi copii, o fetiță și un băiețel, care le au sporit grijile și le-au luminat și îmbogățit viața. Întreaga lor strădanie se concentra asupra micuților care creșteau și se dezvoltau ca niște flori îmbobocite. Ca orice mamă devotată până la sacrificiu copiilor, Mărioara îi ocrotea, îi îngrijea și iubea cu dăruire totală, le satisfăcea dorințele și
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
năbădăioasă, mai exact în luna lui Florar a anului 2008, am răspuns propunerii nepotului și cumnaților mei de a face o călătorie cu mașina în localitatea natală a mea și a cumnatei mele, Dorobanți, nu departe de Botoșani. Dimineața frumoasă, luminată de un soare prietenos, cerul senin presărat ici-colo cu câte o zdreanță de nour alburiu, discuțiile lejere și apropiate ce se purtau între ocupanții autoturismului, drumul bun și nu prea aglomerat ne-au favorizat o călătorie agreabilă și tihnită. Tânărul
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
care pășteam animalele sau participam alături de ceilalți membri ai familiei la muncile agricole, după aerul pe care îl respiram în lărgimea Iticașului, a Răpițiștii sau a Fânațului, după apa fântânii din colțul dinspre șosea al curții, după soarele care îmi lumina fața în zorii fiecărei zile și-mi spunea „Bună dimineața!”. Ele, amintirile acelor timpuri, locuri și oameni, mă cheamă cu o putere magnetică pentru a le retrăi, pentru a-mi potoli setea de ele, pentru a-mi reîncărca sufletul cu
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
conservată după un tipic anume, cu zahăr cât mai puțin și cu aromă din belșug, era un adevărat deliciu pentru amicul meu. Vizitele pe care i le făceam erau prilejuri de bucurie și de tihnă sufletească pentru amândoi. I se lumina fața și i se unduia glasul când povestea despre oaspeții care i-au călcat în bătătură și i au onorat casa ospitalieră. Și nu erau puține persoanele care veneau să-l vadă și să se întrețină, măcar câteva ore, cu
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
multe asemenea acte de binefacere și îi apreciam gestul. În condițiile în care cartea a devenit greu vandabilă, difuzarea ei prin donații este, se pare, calea cea mai lesnicioasă de a o răspândi și de a fi citită. I se lumina fața de bucurie ori de câte ori avea prilejul să ofere o carte. Purta întotdeauna cu el, într-o mapă îmbătrânită, câteva exemplare din ultimele cărți scoase și le da oricui considera el că merită să primească o părticică din preaplinul inimii sale
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
-ți dau o carte! Scoate din nelipsita i mapă un volum, scrie dedicația pe un colț de tarabă plină cu legume și zarzavaturi și i-l înmânează cunoscutului său. Atunci, ca în multe situații similare, i-am văzut chipul poetului luminat de bucuria darului făcut. Vestea trecerii lui în neființă a venit ca un trăsnet din senin. Cu vreo două săptămâni înainte de ziua fatidică, stabilisem să participăm împreună la un eveniment cultural marcant, lansarea Monografiei comunei Șendriceni, programată pentru ziua de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
îndreptarea însă e cercată prea departe; frumosul e pretutindeni și în orice timp; el e veșnic, senin și alinător; trebuie numai găsit și arătat. Noi îi vom face ramă, oriunde și oricum îl vom găsi. Frumusețea e o lumină și lumina o fericire. Și acum, un prim salut cetitorului necunoscut, care va împărtăși cu noi viața cuprinsă în fiecare pagină. Ierte-ne greșalile, scăpările, îndrăznelile nereușite; Imnul către Apolon spune: "Muzele în cor, răspunzându-și cu frumoasele lor voci, cântă darurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pot desprinde, pentru că sunt hipnotizați. Și, hipnotizați fiind, fac ce li se spune, sunt manipulabili și manipulați. De ce mor de grija altora, de ce mă interesează soarta celor care ajung masă de manevră? Nu pentru că miaș dori să fac apostolat, să luminez poporul și alte lucruri de genul acesta, pe care le găsești numai în manualele de școală generală, ci dintrun interes egoist: lângă oamenii aceștia trăiesc și cu ei interacționez. A schimba canalul pe desene animate sau chiar a închide televizorul
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
a împins pe băiat, alții că doar la alungat, cum ai alunga o muscă, alții că totul e un trucaj ordinar. Că mâna lovește prea repede, cu o viteză mai mare decât a unui boxer profesionist, că fața băiatului e luminată în mod suspect în albastru, că nu se poate ca puștiul să râdă după ce e lovit, că domnul are o mână neobișnuit de lungă. În acest tim p, mâna lovește încontinuu. La viteză normală, la o viteză mai mică cu
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
de substanță. Tot ce animă discuțiile de pe micile noastre ecrane sunt lucrurile senzaționaliste: coteriile, amantlâcurile și aranjamentele de culise. Când acestea există, toată lumea e fericită. Jurnaliștii aleargă înfrigurați să dea primii știrea știrilor, iar marii noștri analiști simt nevoia să lumineze poporul în legătură cu înțelesurile ascunse, să construiască sce narii, să se indigneze. Când respectivele aranjamente nu sunt descoperite, ele pot fi și inventate. Un astfel de exercițiu imagi nativ al jurnaliștilor analiști poartă benignul nume de speculație. În perioada de după alegeri
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
bugetului, a alianței de la guvernare sau a învestirii lui Obama. Nelipsiții analiști buni la orice Silviu Prigoană sau Mădălin Voicu ne vor face să ne simțim bine, să ne râdem când folosesc un cuvânt mai deocheat și să ne lăsăm luminați de știința lor. Apoi, putem merge la nani liniștiți. Mami și nenea mai au ceva de aranjat împreună. (2009) În direct, din „Curtea miracolelor“ „Nu știu cum ai răbdare să te uiți la atâtea tâmpenii la televizor“ - îmi spunea un amic mai
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
el mai sfânt, și care se dovedesc apoi jalnice baloane de săpun. Oare nu știm deja ce are mai sfânt Vadim Tudor? Ei, bine, se pare că nu - și de aceea oamenii de televiziune îl invită în continuare să ne lumineze calea. Care să fie explicația faptului că suntem astfel prostiți pe față, fără nici o tresărire? Poate pentru că și nouă ne place starea aceasta de dulce amnezie? (2010) Scrisoare de amor Dragă Domnule Felix, Deși numele meu conspirativ este Otilia, vă
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
al memoriei, ci al clipei care urmează. Labirintul nu mă mai interesează după ce l-am părăsit. La ce mi-ar folosi să mă Întorc? Să mă mînjesc de sîngele unui monstru mort? Aud adesea vorbindu-se despre curajul de a lumina cu o torță amintirea lucrurilor care au fost. Dar mie nu-mi place să spun: am iubit. Vreau să spun: iubesc. Și: voi iubi mîine din nou. De ce m-aș bucura pentru lucruri care nu mai există? Zeii mi-au
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
izbuti. Tu n-ai Înțeles că oricui ar fi intrat În labirint eu i-aș fi dat ghemul de lină? Pentru că În timp ce soarta ta era să intri În labirint și să omori Minotaurul, a mea e să aștept și să luminez drumul de Întoarcere. Aceasta-i menirea mea și a dragostei, să dau oricărui labirint o ieșire. Rolul meu s-a terminat după ce ai ieșit din labirint. Dacă plecai atunci fără să-mi adresezi un cu-vînt, nu m-ar fi mîhnit
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
focul ca să-l arunc În noroi. Mă cufund Într-o singurătate fără speranță, ca să nu am nevoie de zei și să-i pot disprețul. Pentru că oamenii au focul și totuși se tem. Disprețul meu Îi va ajuta să descopere că luminînd cerul Îl vor vedea gol... Auzind cum vulturul bate din aripi, toate amintirile mele se stîrnesc. El Îmi aduce aminte mereu cine sînt. Nu-mi dă voie să uit, să mă asemăn cu stînca. Mă revăd furînd focul din cer
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
sălcii, o plantă agățătoare sălbăticită, cu flori albe, Înăbușe gardul care Împrejmuie lacul. Ea singură Îmi ajunge ca să nu-mi mai pun cîtva timp alte Întrebări. Acum pot spune că luciditatea lui Narcis este o luciditate amară, o flacără care luminează pentru a ucide. La Început, i-a făcut fără Îndoială plăcere, celui oprit deasupra fîntînii, să constate cît este de frumos. Apoi a descoperit cît este de singur. Imprudent, a crezut că nimic nu-i mai ușor și mai firesc
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
chiar atunci cînd e vorba de zei... Voi pierde Într-o zi toate acestea? Zeii instigatori ai pasiunilor verii știu ce Înseamnă un dar. Pe nisipul Încins, soarele orbitor mă Îndeamnă să iubesc această oră care năvălește În sînge, Îl luminează și-l obosește, dăruindu-mi un armistițiu al memoriei. Nu mai aud decît foșnetul mării, iar nisipul se amestecă printre gînduri. Da, trupul uman e aici forma cea mai firească a artei. Nimic nu se poate compara cu el. Și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
o salveze astfel de la moarte. Gestul sibilei din Cumae, scriind pe frunzele arborelui profetic pentru a le arunca apoi În cele patru vînturi, e un gest absurd. Artă gratuită? CÎnd prin arta sa artistul mizează totul pe soarele ce-i luminează privirea? În spatele unui strigăt tragic care invocă neantul se află aproape Întotdeauna o dureroasă melancolie a vieții. Dacă nu poate să fie etern, artistul răzvrătit Împotriva morții a vrut uneori să nu mai existe deloc. De aici o pornire nimicitoare
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Malraux o operează Între artist și meșteșugar, el nu creează forme, ci le reproduce... (...Mulți Îmi zic: Tiresias ești un flecar căruia-i place să fie interpretul cruzimii zeilor. Dar poate fi Învinovățit adevărul? Ce fac eu altceva decît că luminez o clipă destinul cum ar lumina luna Într-o noapte muntele Cyllene unde s-a petrecut Întîmplarea cu șerpii? Eu nu schimb acest destin și nici nu-l provoc. Și puțini sînt cei care au priceput că un orb vede
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]