11,658 matches
-
rotație completă în aproape o lună. La alte stele din aceeași categorie, gravitatea tinde să separe elementele grele de elementele ușoare, concentrându-le pe primele în centru. În cazul stelei Alderamin, viteza de rotație pare să împiedice acest fenomen. Activitatea magnetică, pe care o lasă să se presupună radiațiile emise, este și ea neașteptată, la acest tip de stea. Aceste anomalii rămân puțin înțelese la ora actuală. Din cauza precesiei echinocțiilor, Alderamin va deveni steaua cea mai apropiată de Polul Nord ceresc, la
Alpha Cephei () [Corola-website/Science/333380_a_334709]
-
Magnetocardiografia (MCG) este o tehnică neinvazivă de detectare și măsurare la suprafața corpului a câmpului magnetic generat de activitatea electrică a inimii folosind dispozitive foarte sensibile precum dispozitivele supraconductoare cu interferență cuantică (SQUID). Înregistrarea grafică a variațiilor câmpului magnetic cardiac se numește magnetocardiogramă. Valoarea maximă a câmpului magnetic cardiac este de aproximativ 10 T (tesla) pentru
Magnetocardiografie () [Corola-website/Science/333381_a_334710]
-
Magnetocardiografia (MCG) este o tehnică neinvazivă de detectare și măsurare la suprafața corpului a câmpului magnetic generat de activitatea electrică a inimii folosind dispozitive foarte sensibile precum dispozitivele supraconductoare cu interferență cuantică (SQUID). Înregistrarea grafică a variațiilor câmpului magnetic cardiac se numește magnetocardiogramă. Valoarea maximă a câmpului magnetic cardiac este de aproximativ 10 T (tesla) pentru adult și de aproximativ 0.5·10 T pentru făt, valori mult mai mici decât valoarea câmpului magnetic terestru (5·10T). Deoarece câmpurile
Magnetocardiografie () [Corola-website/Science/333381_a_334710]
-
detectare și măsurare la suprafața corpului a câmpului magnetic generat de activitatea electrică a inimii folosind dispozitive foarte sensibile precum dispozitivele supraconductoare cu interferență cuantică (SQUID). Înregistrarea grafică a variațiilor câmpului magnetic cardiac se numește magnetocardiogramă. Valoarea maximă a câmpului magnetic cardiac este de aproximativ 10 T (tesla) pentru adult și de aproximativ 0.5·10 T pentru făt, valori mult mai mici decât valoarea câmpului magnetic terestru (5·10T). Deoarece câmpurile magnetice produse de activitatea electrică a organismelor vii sunt
Magnetocardiografie () [Corola-website/Science/333381_a_334710]
-
Înregistrarea grafică a variațiilor câmpului magnetic cardiac se numește magnetocardiogramă. Valoarea maximă a câmpului magnetic cardiac este de aproximativ 10 T (tesla) pentru adult și de aproximativ 0.5·10 T pentru făt, valori mult mai mici decât valoarea câmpului magnetic terestru (5·10T). Deoarece câmpurile magnetice produse de activitatea electrică a organismelor vii sunt extrem de slabe, detectarea lor se face în condiții speciale. Acestea implică reducerea, în mediul de lucru, a tuturor câmpurilor care pot interfera cu câmpul de măsurat
Magnetocardiografie () [Corola-website/Science/333381_a_334710]
-
cardiac se numește magnetocardiogramă. Valoarea maximă a câmpului magnetic cardiac este de aproximativ 10 T (tesla) pentru adult și de aproximativ 0.5·10 T pentru făt, valori mult mai mici decât valoarea câmpului magnetic terestru (5·10T). Deoarece câmpurile magnetice produse de activitatea electrică a organismelor vii sunt extrem de slabe, detectarea lor se face în condiții speciale. Acestea implică reducerea, în mediul de lucru, a tuturor câmpurilor care pot interfera cu câmpul de măsurat, precum și utilizarea unui echipament de investigare
Magnetocardiografie () [Corola-website/Science/333381_a_334710]
-
a organismelor vii sunt extrem de slabe, detectarea lor se face în condiții speciale. Acestea implică reducerea, în mediul de lucru, a tuturor câmpurilor care pot interfera cu câmpul de măsurat, precum și utilizarea unui echipament de investigare de înaltă rezoluție. Câmpurile magnetice perturbatoare includ: câmpul geomagnetic natural și câmpurile magnetice produse de activitățile umane, în special cele din domeniul frecvențelor medii și joase. Crearea unui mediu cu activitate magnetică apropiată de zero se poate realiza prin diferite mijloace: ecranare, compensare, sau sisteme
Magnetocardiografie () [Corola-website/Science/333381_a_334710]
-
se face în condiții speciale. Acestea implică reducerea, în mediul de lucru, a tuturor câmpurilor care pot interfera cu câmpul de măsurat, precum și utilizarea unui echipament de investigare de înaltă rezoluție. Câmpurile magnetice perturbatoare includ: câmpul geomagnetic natural și câmpurile magnetice produse de activitățile umane, în special cele din domeniul frecvențelor medii și joase. Crearea unui mediu cu activitate magnetică apropiată de zero se poate realiza prin diferite mijloace: ecranare, compensare, sau sisteme mixte formate din camere ecranate, cu pereți din
Magnetocardiografie () [Corola-website/Science/333381_a_334710]
-
câmpul de măsurat, precum și utilizarea unui echipament de investigare de înaltă rezoluție. Câmpurile magnetice perturbatoare includ: câmpul geomagnetic natural și câmpurile magnetice produse de activitățile umane, în special cele din domeniul frecvențelor medii și joase. Crearea unui mediu cu activitate magnetică apropiată de zero se poate realiza prin diferite mijloace: ecranare, compensare, sau sisteme mixte formate din camere ecranate, cu pereți din straturi de permalloy, mumetal sau aluminiu, împreună cu sisteme de bobine pentru compensarea și controlul câmpului magnetic extern. Ecranarea feromagnetică
Magnetocardiografie () [Corola-website/Science/333381_a_334710]
-
mediu cu activitate magnetică apropiată de zero se poate realiza prin diferite mijloace: ecranare, compensare, sau sisteme mixte formate din camere ecranate, cu pereți din straturi de permalloy, mumetal sau aluminiu, împreună cu sisteme de bobine pentru compensarea și controlul câmpului magnetic extern. Ecranarea feromagnetică și compensarea activă sunt metode standard utilizate la frecvențe joase. La frecvențe ridicate se folosește metoda de ecranare (absorbție cu curenți turbionari) prin utilizarea unor materiale cu conductivitate electrică ridicată. Pentru camere ecranate din materiale feromagnetice, ecranarea
Magnetocardiografie () [Corola-website/Science/333381_a_334710]
-
sunt metode standard utilizate la frecvențe joase. La frecvențe ridicate se folosește metoda de ecranare (absorbție cu curenți turbionari) prin utilizarea unor materiale cu conductivitate electrică ridicată. Pentru camere ecranate din materiale feromagnetice, ecranarea se realizează prin faptul că fluxul magnetic preferă calea cu valoarea cea mai ridicata a permeabilității magnetice. În cazul camerelor ecranate realizate din materiale neferomagnetice (Cu, Al), ecranarea este bazată pe legea lui Lenz. Câmpul electromagnetic variabil în timp induce în materialul conductor curenți turbionari care, la
Magnetocardiografie () [Corola-website/Science/333381_a_334710]
-
se folosește metoda de ecranare (absorbție cu curenți turbionari) prin utilizarea unor materiale cu conductivitate electrică ridicată. Pentru camere ecranate din materiale feromagnetice, ecranarea se realizează prin faptul că fluxul magnetic preferă calea cu valoarea cea mai ridicata a permeabilității magnetice. În cazul camerelor ecranate realizate din materiale neferomagnetice (Cu, Al), ecranarea este bazată pe legea lui Lenz. Câmpul electromagnetic variabil în timp induce în materialul conductor curenți turbionari care, la rândul lor, generează un câmp opus celui exterior. Simultan se
Magnetocardiografie () [Corola-website/Science/333381_a_334710]
-
vectoriale. Ansamblul format din sistemul de bobine, magnetometru și un circuit electronic de putere ce lucrează într-o bucla de reacție negativă realizează compensarea câmpului extern până la valori ce permit buna funcționare a unui bio-magnetometru SQUID. Primele înregistrări ale câmpului magnetic al inimii, utilizând un magnetometru SQUID și o camera ecranată magnetic au fost efectuate în 1969 de Cohen, Edelsack și Zimmerman. Semnalul magnetocardiografic înregistrat a depășit așteptările fiind cu câteva ordine de mărime mai bun decât cel înregistrat cu bobine
Magnetocardiografie () [Corola-website/Science/333381_a_334710]
-
electronic de putere ce lucrează într-o bucla de reacție negativă realizează compensarea câmpului extern până la valori ce permit buna funcționare a unui bio-magnetometru SQUID. Primele înregistrări ale câmpului magnetic al inimii, utilizând un magnetometru SQUID și o camera ecranată magnetic au fost efectuate în 1969 de Cohen, Edelsack și Zimmerman. Semnalul magnetocardiografic înregistrat a depășit așteptările fiind cu câteva ordine de mărime mai bun decât cel înregistrat cu bobine. Primele biomagnetometre SQUID aveau 1 - 7 canale și o rezoluție spațială
Magnetocardiografie () [Corola-website/Science/333381_a_334710]
-
ordine de mărime mai bun decât cel înregistrat cu bobine. Primele biomagnetometre SQUID aveau 1 - 7 canale și o rezoluție spațială în domeniul 3 mm - 5 cm, necesitând un timp mai îndelungat pentru obținerea unei hărți de distribuție a câmpului magnetic. Utilizarea sistemelor SQUID multi-canal, numărul canalelor depășind în prezent câteva sute, a dus la îmbunătățirea condițiilor de examinare și obținerea de date mai credibile. S-au realizat și sisteme care utilizează gradiometre supraconductoare de ordinul unu sau doi care au
Magnetocardiografie () [Corola-website/Science/333381_a_334710]
-
câteva sute, a dus la îmbunătățirea condițiilor de examinare și obținerea de date mai credibile. S-au realizat și sisteme care utilizează gradiometre supraconductoare de ordinul unu sau doi care au permis efectuarea măsurătorilor biomagnetice și în încăperi ne-ecranate magnetic. Zimmerman a realizat primul gradiometru SQUID pentru măsurători de MCG în încăperi neecranate, ulterior fiind experimentate și de alte grupuri de cercetare din Germania, Japonia, China. Există, de asemenea și sisteme care funcționează în mediu neecranat. În România, prima magnetocardiogramă
Magnetocardiografie () [Corola-website/Science/333381_a_334710]
-
Inducția electromagnetică este fenomenul care constă în apariția unei tensiuni electromotoare într-un circuit electric, datorită variației în timp a fluxului magnetic (numit "inductor") care străbate conturul circuitului. Intensitatea de producere a fenomenului depinde de mărimea inductanței circuitului. În cazul inducției proprii, fluxul magnetic inductor este creat de curentul electric ce trece prin circuitul respectiv; dacă acest flux este creat de curentul
Inducție electromagnetică () [Corola-website/Science/333429_a_334758]
-
fenomenul care constă în apariția unei tensiuni electromotoare într-un circuit electric, datorită variației în timp a fluxului magnetic (numit "inductor") care străbate conturul circuitului. Intensitatea de producere a fenomenului depinde de mărimea inductanței circuitului. În cazul inducției proprii, fluxul magnetic inductor este creat de curentul electric ce trece prin circuitul respectiv; dacă acest flux este creat de curentul electric care trece prin alte circuite, fenomenul poartă numele de "inducție mutuală". Legătura dintre fenomenele electrice și cele magnetice a fost observată
Inducție electromagnetică () [Corola-website/Science/333429_a_334758]
-
inducției proprii, fluxul magnetic inductor este creat de curentul electric ce trece prin circuitul respectiv; dacă acest flux este creat de curentul electric care trece prin alte circuite, fenomenul poartă numele de "inducție mutuală". Legătura dintre fenomenele electrice și cele magnetice a fost observată pentru prima oară de Hans Christian Ørsted în 1820, care a constatat devierea acului magnetic în apropierea unui conductor parcurs de curent electric. Fenomenul de inducție electromagnetică este descris matematic de legea inducției electromagnetice, formulată de Michael
Inducție electromagnetică () [Corola-website/Science/333429_a_334758]
-
este creat de curentul electric care trece prin alte circuite, fenomenul poartă numele de "inducție mutuală". Legătura dintre fenomenele electrice și cele magnetice a fost observată pentru prima oară de Hans Christian Ørsted în 1820, care a constatat devierea acului magnetic în apropierea unui conductor parcurs de curent electric. Fenomenul de inducție electromagnetică este descris matematic de legea inducției electromagnetice, formulată de Michael Faraday în 1831. Acesta a efectuat un experiment (numit ulterior "experimentul lui Faraday") utilizând un dispozitiv format dintr-
Inducție electromagnetică () [Corola-website/Science/333429_a_334758]
-
un inel de fier pe care sunt înfășurate două bobine. Una dintre înfășurători este conectată la un galvanometru, iar cealaltă la o sursă de curent continuu. La închiderea sau deschiderea circuitului de curent continuu , are loc o variație a fluxului magnetic în bobina conectată la sursa de curent. Galvanometrul indică apariția unui curent electric variabil și în cealaltă bobină. Sensul curentului indus este dat de regula mâinii drepte. Acest curent este astfel orientat, încât fluxul său magnetic se opune variației fluxului
Inducție electromagnetică () [Corola-website/Science/333429_a_334758]
-
o variație a fluxului magnetic în bobina conectată la sursa de curent. Galvanometrul indică apariția unui curent electric variabil și în cealaltă bobină. Sensul curentului indus este dat de regula mâinii drepte. Acest curent este astfel orientat, încât fluxul său magnetic se opune variației fluxului inductor (regula lui Lenz), iar tensiunea electromotoare "indusă" "ℰ" este proporțională cu viteza formula 1 a acestei variații: Variația fluxului magnetic se poate datora:
Inducție electromagnetică () [Corola-website/Science/333429_a_334758]
-
curentului indus este dat de regula mâinii drepte. Acest curent este astfel orientat, încât fluxul său magnetic se opune variației fluxului inductor (regula lui Lenz), iar tensiunea electromotoare "indusă" "ℰ" este proporțională cu viteza formula 1 a acestei variații: Variația fluxului magnetic se poate datora:
Inducție electromagnetică () [Corola-website/Science/333429_a_334758]
-
În electromagnetism, intensitatea câmpului magnetic (notată formula 1) este o mărime vectorială ce caracterizează fiecare punct al unui câmp magnetic și care nu depinde de proprietățile magnetice ale mediului. Această mărime este definită ca fiind raportul dintre inducția magnetică din acel punct și permeabilitatea magnetică a
Intensitate a câmpului magnetic () [Corola-website/Science/333438_a_334767]
-
În electromagnetism, intensitatea câmpului magnetic (notată formula 1) este o mărime vectorială ce caracterizează fiecare punct al unui câmp magnetic și care nu depinde de proprietățile magnetice ale mediului. Această mărime este definită ca fiind raportul dintre inducția magnetică din acel punct și permeabilitatea magnetică a mediului din acel punct: Unitatea de măsură în SI este amperul (amperspira) pe metru
Intensitate a câmpului magnetic () [Corola-website/Science/333438_a_334767]