11,720 matches
-
alipit cercurilor catolice franceze, care i-au primit călduros pe liberalii ruși ce erau anticomuniști și antifasciști. El a fost, de asemenea, apropiat de pictorii avangardiști pictori Mihail Larionov și Natalia Goncearova, pe care i-a prezentat lui Efron și Marinei Țvetaeva când acest cuplu s-a stabilit, de asemenea, la Paris. În 1933 a participat la un simpozion ce a grupat scriitorii de la revista "Chisla" și membrii Partidului Comunist Francez pentru a discuta relatarea lui André Gide despre viața în
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
continuare, Oprescu a interpretat declarația lui Serafim Barbu punând întrebarea dacă nu cumva Serafim nu confunda în amintirile sale pe Grigorescu cu fratele lui Gheorghe, considerând că data ar corespunde "aproximativ". George Oprescu, Barbu Brezianu, Mircea Popescu, Iulia Iliescu și Marina Motroc, Alexandru Cebuc, Vasile Florea, Catalina Macovei, etc..., au luat ca an de naștere anul 1838, conform declarațiilor lui Nicolae Grigorescu. Pe de altă parte, o incertitudine a apărut din înscrisul din registrul Școlii de Belle Arte din Paris din
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
Uniunii Sovietice, Lenfilm a devenit o companie cvasi-privată de producție de film din Rusia, păstrându-și numele în ciuda redenumirii orașului Leningrad în St. Petersburg. Lenfilm este un loc care este strâns legat de celebrități mondiale precum Jane Fonda, Maximilian Schell, Marina Vlady, Julia Ormond, Michael Caine, William hurt, Sophie Marceau, Sean Bean, Sandrine Bonnaire, Gérard Philipe și cu mulți ruși precum Vladimir Maiakovski, Dmitri Șostakovici, Alexandr Nei, Kirill Lavrov, Daniil Granin, Pavel Kadocinikov, Alexandr Demianenko, Serghei Kuriohin, și mulți alții. În
Lenfilm () [Corola-website/Science/337676_a_339005]
-
a fost ales în Parlamentul German din partea SPD și a reprezentat circumscripția Chemnitz până în 1918. În cadrul SPD el era considerat a fi un expert în probleme militare, navale și coloniale. După 1912, Noske fost "Koreferent" al Reichstag-ului pentru bugetul Marinei. În 1914 a publicat cartea "Kolonialpolitik und Sozialdemokratie" în care aducea argumente în favoarea colonialismului german. Era perceput ca reformist (unul din membrii SPD, care dorea să-și realizeze obiectivele politice în cadrul sistemului existent) și ca o persoană care nu era
Gustav Noske () [Corola-website/Science/337683_a_339012]
-
interne. Dicția sa poetică este saturată cu toate bogățiile limbii sale materne și totuși aceasta este o limbă literară impecabil de exactă. Grație traducerilor excelente în limba rusă (realizate de Nikolai Zaboloțki, V. Derjavin, Osip Mandelștam, Boris Pasternak, S. Spasski, Marina Țvetaeva și alții), în limba engleză (de Donald Rayfield, Venera Urushadze, Lela Jgerenaia, Nino Ramishvili și alții), în franceză (de Gaston Bouatchidzé) și în limba germană (de Yolanda Marchev, Steffi Chotiwari-Jünger), opera poetului și-a găsit un public larg. În
Vaja Pșavela () [Corola-website/Science/336060_a_337389]
-
decât de un sfert, pe drum aceștia fiind informați de către diverși reprezentanți aliați de dinamica situației militare și politice siberiene, precum și de modificările intervenite în planul inițial al repatrierii (numai contingentul luptătorilor români urmând a fi adus în țară, cu ajutorul marinei engleze). La sosirea Comisiei programul englez de evacuare a voluntarilor nu era încă definitiv stabilit, acțiunea fiind considerată posibilă de francezii care coordonau pe moment preparativele repatrierii în cursul lunii iulie (numele și capacitățile vaselor atribuite respectivei acțiuni fuseseră deja
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
1952. După trecerea testelor în teren (în anii 1949, 1950) a fost introdus în înzestrarea Armatei Sovietice și a fost folosit pe scară largă în Trupele de Apărare Antiaeriană, Forțele Aeriene și în unitățile de coastă de Apărare Antiaeriană ale Marinei Militare. Radarul a fost folosit pentru cercetarea circulară a spațiului aerian, descoperirea și urmărirea mijloacelor aeriene de zbor și transmiterea coordonatelor acestora unităților și formațiunilor militare beneficiare. P-8 a fost o dezvoltare a radarului P-3, unul dintre primele
P-8 (radar) () [Corola-website/Science/336066_a_337395]
-
de-Al Doilea Război Mondial exteriorul catedralei fusese complet finisat, inclusiv medalioanele cu sfinți realizate pe fațadă de pictorul Dumitru Norocea, dar lucrările interioare nu fuseseră încă abordate. În perioada războiului, orașul Sulina a fost ocupat de armata germană, iar Marina Militară Germană a instalat un punct de observație în farul vechi de pe malul stâng al Dunării. Orașul a fost bombardat intens și a avut mult de suferit; exploziile au afectat și edificiul catedralei Sfântul Alexandru și Sfântul Nicolae. După război
Catedrala Sfântul Alexandru și Sfântul Nicolae din Sulina () [Corola-website/Science/336135_a_337464]
-
index GRAU 1RL14, după clasificarea NATO ”Spoon Rest”) a fost o stație de radiolocație sovietică, mobilă care lucra în gama de unde metrice, pusă în exploatare în anul 1956. A fost în înzestrarea unităților din Apărarea Antiaeriană a Teritoriului, Forțele Aeriene, Marina Militară și Apărarea Antiaeriană a Trupelor de Uscat. Radarul a fost și în înzestrarea țărilor fostului Tratat de la Varșovia, inclusiv în Armata României. În prezent nu se exploatează. Prototipul radarului P-12 l-a constituit radarul P-10), realizat în
P-12 (radar) () [Corola-website/Science/336142_a_337471]
-
NRZ-12, în sistemul ”Kremnîi-2”. Stația a avut trei indicatori: indicator de observare circulară (IOC), indicator de înălțime (IH) și un IOC portativ care se putea instala în punctele de comandă ale unităților din Apărarea Antiaeriană a Teritoriului, Forțele Aeriene și Marina Militară. Una din cele mai importante modernizări a radarului o reprezintă instalarea unui nou sistem de antenă-fider de bandă largă tip ”canal de undă”, o construcție mai ușoară. Pe fiecare din cele două etaje ale noii antene au fost dispuse
P-12 (radar) () [Corola-website/Science/336142_a_337471]
-
al Artei, cuprinzând ilustre personalități culturale sau publice românești, cu misiunea declarată de a se implica în creșterea vizibilității culturii românești și a impactului acesteia în modelarea societății românești, de la Președintele României (1996-2000) prof. univ. dr. Emil Constantinescu la Prințesa Marina Sturdza ori la artistul Ioan Sbârciu, Președintele Senatului Universității de Artă Cluj, sau la Catrinel Pleșu, directorul Centrului Național al Cărții etc. Este de menționat și numirea în Consiliu a Angelei Baillou, directorul general al Austria, în coordonarea activităților pentru
Artmark () [Corola-website/Science/336180_a_337509]
-
un gol împotriva Portugaliei în 20 de ani, ultimul gol fiind de tatăl său.L-a înscris și pe al doilea în victoria cu 2-1 din preliminării. Pe 1 aprilie 2009, Smolarek a marcat patru goluri în meciul cu Sân Marino. Smolarek este fiul unui alt internațional polonez, Włodzimierz Smolarek. El a fost numit după fotbalistul portughez Eusébio. Cu logodnică olandeză Thirza van Giessen are un fiu, numit Mees (de ceva timp se credea că l-a numit Messi după fotbalistul
Euzebiusz Smolarek () [Corola-website/Science/336284_a_337613]
-
-șef B.P. Lebedev), în anul 1955, a trecut testele în poligon cu succes. Stația a fost adoptată de către armata sovietică. Aceasta a fost utilizată pe scară largă în formațiunile radiotehnice din Trupele de Apărare Antiaeriană a țării, Forțele Aeriene și Marina Militară precum și în Apărarea Antiaeriană a Armatei. După o serie de modernizări a fost folosită în posturile de radiolocație ale formațiunilor radiotehnice și în punctele de comandă ale formațiunilor de artilerie și rachete antiaeriene ale eșaloanelor operative și tactice din
P-15 (radar) () [Corola-website/Science/336594_a_337923]
-
de zbuciumata dar și de neobișnuit de generoasa istorie a plaiurilor basarabene.” „Experiența practică a doamnei Eleonora Brigalda include lucrări axate pe tematica ancestrală ce vin să developeze originile spirituale ale poporului nostru, valorile autentice primordiale. Mesajul ideatic din pânzele „marine" și „arhaice" relevă gândirea analitică și viziunea cosmogonică a autoarei asupra lumii, ceea ce se reflectă fericit și în demersul său teoretic referitor la studiul picturii naționale". „Eleonora Barbas, depildă, trece din concretul motivului în spațiul unei personale metafizici unde toposul
Eleonora Brigalda (Barbas) () [Corola-website/Science/336643_a_337972]
-
(în , ; 11 mai 1771 - 22 mai 1825), cunoscută și sub numele de Bubulina, a fost o femeie comandant naval grec, eroină a Războiului de Independență al Greciei din 1821 și amiral al Marinei Imperiale Ruse. Bubulina s-a născut într-o închisoare din Constantinopol; ea provine din comunitatea arvanită de pe insula Hydra. Era fiica lui Stavrianos Pinotsis, un căpitan din insula Hydra, și al soției acestuia, Skevo. Otomanii îl închiseseră pe Pinotsis pentru
Laskarina Bouboulina () [Corola-website/Science/336728_a_338057]
-
cu Christodoulos Koutsis, cineva a împușcat-o. Ea a fost lovită de un glonț în frunte și ucisă instantaneu; criminalul nu a fost identificat. După moartea ei, împăratul Alexandru I al Rusiei a acordat Bubulinei gradul onorific de Amiral al Marinei Ruse, făcând-o, până de curând, singura femeie din istoria navală care a deținut acest titlu. Descendenții ei au vândut nava "Agamemnon" statului elen, care a redenumit-o "Spetsai". Ea a fost incendiată de către Andreas Miaoulis, împreună cu fregata "Hellas" și
Laskarina Bouboulina () [Corola-website/Science/336728_a_338057]
-
era deja echipată cu puști cu două focuri cu praf de pușcă fără fum (modele Mauser 1890 și 1893), în timp ce grecii erau echipați cu puști Gras cu un singur foc. Existau diferențe și între cele două forțe navale. În 1897 Marina Elenă era formată din trei nave de luptă mici din clasa "Hydra", un crucișător, "Miaoulis", și mai multe vedete vechi. Navele grecești au bombardat fortificațiile turcești și au escortat transporturile de trupe, dar nu a fost nici o mare bătălie navală
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
nu a fost nici o mare bătălie navală în timpul războiului. Flota Otomană avea opt nave de luptă cel puțin la fel de mari ca navele de luptă grecești și, deși cele mai multe dintre acestea erau modele depășite, clasa "Osmanieh" a fost reconstruită și modernizată. Marina Turcă avea, de asemenea, mai multe vedete mici, două crucișătoare și câteva nave mai mici, inclusiv un torpilor. Cu toate acestea, Flota Otomană nu era întreținută corespunzător probabil din cauza fricii sultanului că o flotă puternică ar putea deveni o bază
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
portul din [[Zijpe]], unde a scufundat mai multe vase germen. După ce căile de acces spre [[Antwerp]] au trecut sub controlul aliaților, cele patru faze ale bătăliei de pe Scheldt s-au închiat. Golful Scheldt a fost curățat de [[Mină (armă)|mine marine]] și, pe 29 noiebrie, după ce instalațiile portuare au fost reparate, primul convoi aliat a intrat în port, în frunte cu [[cargou]]l canadian „Fort Cataraqui”. După o ofensivă de cinci săptămâni, Armata I canadiană a reușit să captureze 41.043
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
navele civile (comerciale și altele, în opoziție cu navele militare) pentru a indica naționalitatea. Țările pot avea un drapel național pentru cele mai multe scopuri pe uscat, un alt drapel (civil) pentru toate navele nefolosite în scop militar, și un steag ale marinei militare; uneori, două sau toate aceste steaguri pot fi identice. În cele mai multe țări, la începuturi nu se făea nici o deosebire între steagurile folosite de navele de război ale statului și navele private, de obicei neînarmate (marină comercială). Astăzi, multe țări
Steaguri ale marinei comerciale () [Corola-website/Science/336835_a_338164]
-
și un steag ale marinei militare; uneori, două sau toate aceste steaguri pot fi identice. În cele mai multe țări, la începuturi nu se făea nici o deosebire între steagurile folosite de navele de război ale statului și navele private, de obicei neînarmate (marină comercială). Astăzi, multe țări, inclusiv Statele Unite și Franța, continuă să aibă un singur steag național pentru cele mai multe scopuri. În alte țări se face o distincție între steagul de uscat și steagurile marine, civile și militare. Cea mai cunoscută țară pentru
Steaguri ale marinei comerciale () [Corola-website/Science/336835_a_338164]
-
sau moralul. Ordonanța stabilea și o comisie pentru a investiga și de a face recomandări conducerii civile a armatei în vederea punerii în aplicare a politicii. Ca urmare a acestei ordonanțe Montford Point era eliminat ca tabără de instrucție segregată a Marinei. Ea a devenit un satelit al bazei Camp Lejeune. Mare parte din acțiunile de punere în aplicare a ordonanței a fost realizată de către administrația președintelui Dwight D. Eisenhower (1953-1961), inclusiv desegregarea școlilor, a spitalelor, și bazelor militare. Ultima unitate exclusiv
Ordonanța Executivă 9981 () [Corola-website/Science/336795_a_338124]
-
avut loc pe 14-15 mai 1917, si a fost cea mai mare acțiune de suprafață din Marea Adriatică în timpul Primului Război Mondial. Barajul Otranto era o barieră fixă, compusă din cu plase antisubmarin și câmpuri de mine, și susținută de patrule navale aliate. Marină austro-ungară a pus la cale un raid al barajului Otranto cu o forță de trei crucișătoare ușoare și două distrugătoare sub comanda comandorului (ulterior amiral), Miklós Horthy, într-o încercare de a sparge barieră și a permite submarinelor acces liber
Bătălia din Strâmtoarea Otranto (1917) () [Corola-website/Science/336837_a_338166]
-
() a fost un amiral italian, șef al Statului Major al Marinei Militare între (1919-1921 și 1925-1927) și senator din 1927. Descendentul unei familii nobiliare cu tradiție care a servit în Marina Regatului celor Două Sicilii, iar după 1860 în Regia Marina. Strămoșul său John Acton a reformat flota napoletană în 1779
Alfredo Acton () [Corola-website/Science/336856_a_338185]
-
() a fost un amiral italian, șef al Statului Major al Marinei Militare între (1919-1921 și 1925-1927) și senator din 1927. Descendentul unei familii nobiliare cu tradiție care a servit în Marina Regatului celor Două Sicilii, iar după 1860 în Regia Marina. Strămoșul său John Acton a reformat flota napoletană în 1779, iar bunicul său Carol a fost ofițer în Marină. a participat la ocupația Massawei (1885), la expediția internațională din Creta
Alfredo Acton () [Corola-website/Science/336856_a_338185]