11,906 matches
-
numelui localității: din Vișeu (< n. pers. Vișa, diminutivul lui Vičeslav = Visalv = Vitoslav) + de + Sus. Numele vechi a localității este "Între Râuri". Orașul Vișeu de Sus, după cei mai mulți autori de monografii, este atestat documentar din 2 februarie 1365 (Ketwyssou). . Această primă menționare a Vișeului ca localitate apare în diploma regelui maghiar Ludovic de Anjou. După alți autori, localitatea este atestată din anul 1549, cu denumirea de „Vișeul Nou” sau „Între Râuri”, fiind situată la confluența celor două râuri - nume întâlnit până la începutul
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
12-15 m, de unde sarea se putea scoate ușor pe punți alunecoase și cu aparate simple de ridicat, după care o părăseau și începeau alta. Așa au extras romanii sarea peste tot în Ardeal, iar excavațiile părăsite au devenit lacuri. Prima menționare a localității Sovata s-a făcut pe data de 13 septembrie 1578, în actul privilegial al principelui Cristofor Báthory acordat paznicilor exploatărilor de sare de la Sovata. În 1876 s-a primit autorizația ca apa lacurilor să fie utilizată pentru băi
Sovata () [Corola-website/Science/297054_a_298383]
-
purta numele... Desigur, e o legendă, iar denumirea satului, fără îndoială, se trage de la bălțile și mlaștinile de le-a format de-a lungul timpului apa Prutului. Dovezile se află în incunabile, cît și în cocumentele mai noi. Într-o menționare istorică este pomenit ca un „Sat mare... așezat în Valea Prutului pe rîulețul Țiganca, tocmai la gura văii Camenca, pe șoseaua care duce de la Lipcani spre Sculeni”. Denumirea, posibil, e una eronată, ce derivă de la slavonescul "boloto" (glod, mlaștină, baltă
Balatina, Glodeni () [Corola-website/Science/305173_a_306502]
-
a fost casa bătrînului Nicoară Pogan, și Pogonești pe Bîrlad, satul nepoților lui Pogănel”. Anul întemeierii satului Pogănești ca și la multe alte sate din Republica Moldova nu se cunoaște cu precizie, dat fiind faptul că documente nu se păstrează, iar menționarea documentară a localităților a fost cu mult mai tîrzie decât înființarea lor. Din mărturiile orale ale bătrânilor satului se spune că: inițial vatra satului Pogănești se afla pe unul din grindurile mai înalte ale șesului Prutului, dar „...conform legendei, o
Pogănești, Hîncești () [Corola-website/Science/305233_a_306562]
-
în Evul Mediu pentru denumirea mineralului, termenul de "magnetit" este folosit pentru prima oară în 1845 de geologul și mineralogul austriac "Wilhelm Ritter von Haidinger" (1795-1871).In China proprietățile magnetice a mineralului sunt cunoscute deja în seccolul XI î.e.n.. Prima menționare a mineralului ca "magnetis" în Europa o face filozoful și naturalistul grec "Theophrastos din Eresos" (390-371 î.e.n.) ulterior este amintit de Plinius ca "magnes" mineral găsit de un cioban pe muntele Ida (azi pe teritoriul Turciei) piatră care rămâne lipită
Magnetit () [Corola-website/Science/306205_a_307534]
-
în Parlament demonstrase pericolul pătrunderii trupelor sovietice pe teritoriul României, ca și imposibilitatea de a le impune plecarea de pe teritoriul românesc, atâta vreme cât Uniunea Sovietică avea pretenții asupra Basarabiei, arătând că deschiderea granițelor înseamnă o invitație spre bolșevizarea țării. Este prima menționare a unei convorbiri între Căpitan și Mihail Sturdza. Este de presupus că datorită prestigiului de care se bucura, ca și a atitudinii sale ireductibile față de politica pro-sovietică a lui Nicolae Titulescu, Mihail Sturdza a "sărit" peste etapele inițiatice obligatorii și
Mihail R. Sturdza () [Corola-website/Science/306204_a_307533]
-
penetrativ, cel puțin de la începutul secolului al XIX-lea. În aceste limbi, termenul este vernacular (în alte culturi are sens strict legal); cuvântul sex este de obicei asociat cu consimțământ și plăcere în ceea ce privește parteneri implicați și adesea se evită direct menționarea a două aspecte ale tabuului social - sexualitatea umană și anusul - fără a se feri sau a-i da o conotație arhaică folosirii lui. În limba germană modernă, cuvântul "" nu mai are conotația de sex anal sau oral (vezi Paragraful 175
Sodomie () [Corola-website/Science/305568_a_306897]
-
de epurare erau de resortul diferitelor ministere, care le considerau de importanță secundară, fiind neproductive. Economisirea apei, pe care planul de amenajare o considerase o priortate având în vedere situația geografică a țării, nu mai era considerată importantă și însăși menționarea sărăciei resurselor de apă ajunsese să fie considerată o eroare politică. Ca un exemplu al consecințelor negative ale viziunii lipsite de perspectivă se poate arăta creșterea explozivă consumului de apă din România. (vezi figura alăturată). Comparând datele consumului de apă
Planuri de amenajare a apelor din România () [Corola-website/Science/305586_a_306915]
-
la 1276, dar, mai ales, similitudinile dintre turnul de la Hațeg și cel al cetății regale a Visegrad-ului, ridicat la 1256. Cetatea Hațegului era locul de unde castelanul administra teritoriul districtului hațegan, în numele regalității ungare. Date fiind dimensiunile reduse ale cetății și menționarea frecventă a unui sediu administrativ al autorităților regale în târgul Hațegului, precum și a funcției de vicecastelan, istoricii dau ca sigură dublarea acestei fortificații de o construcție aflată în târg, care nu a fost identificată încă pe teren . În Țara Hațegului
Țara Hațegului () [Corola-website/Science/305695_a_307024]
-
mentală către o direcție și nu e genul de rasă căreia să-i placă să stea întinsă în sufragerie cât e ziua de lungă. Hrana este specifică carnivorelor, rația va fi stabilită conform activității zilnice. În acest sens se impune menționarea că acestă specie nu valorifică resturile menajere sau alimente cu conținut ridicat în celuloză. Alimentele utilizate sunt de origine Dintre cele de origine animală: Subprodusele de abator sunt interzise, deoarece la nivelul ficatului pot produce alergii și, în cele din
Ciobănesc german () [Corola-website/Science/305772_a_307101]
-
totală a județului. La Nord se află Munții Metaliferi, la Sud Munții Retezat, la Est Munții Sebeșului, iar la Vest se întind Munții Poiana Ruscăi. În teritoriul administrativ al municipiului sunt incluse localitățile Bos, Gros, Hășdat, Peștișu Mare, Zlaști. Prima menționare documentara este scrisă în 1267 - „Castrum Nostrum Hunod”, în ea vorbindu-se despre sediul unui magistrat regal și măiestria meșterilor tăbăcari, pielari și cojocari care locuiau în acest târg. În 1409 regele Sigismund de Luxemburg cedează cetatea familiei Corvineștilor, care
Râul Cerna, Mureș () [Corola-website/Science/306339_a_307668]
-
mantie care să semene cu aripile unui liliac atunci când se lupta sau cobora pe o frânghie. De asemenea, el nu avea mânuși, lucru pe care l-am adăugat pentru ca să nu lase amprente.” Kane a semnat actele de titular în schimbul unei menționări în interiorul fiecărei publicații care îl includea pe Batman, a numelui său, acest fapt desigur alături de alte compensații. La început mențiunea nu preciza "Batman, creat de Bob Kane"; numele lui Bob fiind pur și simplu scris pe pagina de titlu a
Batman () [Corola-website/Science/306360_a_307689]
-
recunoaștere limitată pentru scenariile sale care îl includeau pe Batman; de exemplu în paginile din Batman #169 (Februarie 1965), editorul Julius Schwartz îl recunoaște ca fiind creatorul lui Riddler, unul dintre oponenții lui Batman. Totuși, contractul lui Finger nu stipula menționarea numelui său în interiorul vreunei publicații DC. Kane scria „Bill a fost dezamăgit de lipsa realizărilor majore în cariera sa. El simțea că nu și-a întrebuințat potențialul creativ la maxim și că succesul a trecut pe lângă el.” La moartea sa
Batman () [Corola-website/Science/306360_a_307689]
-
Delta Dunării și este important ca loc de cuibărit pentru 14 specii de păsări: lebede, păsări limnicole (adăpostește cea mai mare colonie de chire de mare din cadrul rezervației) și este loc de premigrație și migrație pentru circa 100 specii. Prima menționare a insulei Sacalin, cu un singur nucleu, a fost într-o hartă rusească întocmită în anul 1771 în timpul confruntărilor cu Imperiul Otoman pentru impunerea supremației la gurile de vărsare a Dunării în Marea Neagră. Sub egida Comisiunii Europene a Dunării, în
Insula Sacalin () [Corola-website/Science/305939_a_307268]
-
aprilie 432. Celestin I a fost roman; nu se cunoaște nimic din istoria tinereții sale, excepție făcând numele tatălui său - Priscus. Se spune că ar fi trăit un timp la Milano, pe lângă Sfântul Ambrozie. Prima relatare certă despre el este menționarea într-un document al Papei Inocențiu I, din anul 416, în care se vorbește despre Diaconul Celestin. Diverse părți ale litughiei îi sunt atribuite, dar fără a avea dovezi concrete că el le-a fi conceput. a luat poziții doctrinare
Papa Celestin I () [Corola-website/Science/305401_a_306730]
-
ceea ce duce la concluzia că originea toponimicului trebuie căutată în altă parte. Primii Magheri olteni sunt menționați sporadic în actele vremii făcând grea munca de reconstituire a înaintașilor acestei familii. Astfel, acel Vlad Măgheriu și fiul său Constantin, apar în menționarea târzie a unui act, astăzi dispărut, al lui Constantin Brâncoveanu în care li se confirmă proprietatea asupra bunurilor și pământurilor cumpărate în Câlnic pe Ghilort. Până la jumătatea secolului al XVIII-lea, numai două acte îi mai pomenesc pe Magheri. Primul
Familia Magheru () [Corola-website/Science/301472_a_302801]
-
ca fiind conte de Huntington, așa cum e prezentat deseori și în zilele noastre. Ca și baladele, legenda a fost transmisă și de către "Jocurile lui Robin Hood", sau de către alte jocuri importante din cadrul festivităților medievale târzii, sau ale modernismului timpuriu. Prima menționare a unui "Joc al lui Robin Hood" a fost în anul 1426 în Exeter, dar aceasta nu arată cât de vechi, sau cât de răspândit era acest obicei la vremea respectivă. Este cunoscut faptul că Lady Marian împreună cu un călugăr
Robin Hood () [Corola-website/Science/314641_a_315970]
-
de mii de albume sunt recenzate de redactori ai Allmusic) și 306 mii de compoziții de muzică cultă (din care 27 de mii conțin prezentări) intrate în baza de date a acestuia. Acestora se adaugă 93 de mii de biografii, menționarea în context a peste cinci mii de instrumente muzicale și ilustrarea discografiilor cu peste un milion de imagini, cărora se adaugă 75 de mii de fotografii cu muzicieni. Echipa editorială a "site"-ului (din care fac parte reputați muzicologi și
Allmusic () [Corola-website/Science/313527_a_314856]
-
localizată pe marginea antimezostenică (antimezenterică) a ileonului terminal, lângă cecum, în locul unde artera mezenterică superioară dă ramurile terminale. Importanța medicală a acestei anomalii este în potențialul ei de a se ulcera și sângera și ca sursă de complicații. Deși prima menționare a acestui diverticul datează din sec. al XVI-lea, fiid atribuită lui Fabricius Hildanus originea embriologică a acestei anomalii a fost descrisă de către medicul german Johan F. Meckel „cel tânăr” (1781 - 1833), anatomist comparativ și embriolog, de al cărui nume
Diverticul Meckel () [Corola-website/Science/313754_a_315083]
-
page. Cu excepția lucrării #278, cărțile cuprinse în tabelul de mai jos au fost scrise integral de către Einstein. În tabelul de mai jos, sunt prezentate edițiile traducerilor operelor lui Einstein, autorizate personal de către autor. Sunt prezentate primele ediții ale traducerilor cu menționarea traducătorului, a editorului și anului apariției. Titlul traducerii este urmat de traducerea în limba română; pentru titlurile originale, tipărite cu alte caractere decât cele latine, s-a inserat și transliterarea românească. Informații cu privire la edițiile ulterioare se găsesc în ultima coloană
Lista publicațiilor științifice ale lui Albert Einstein () [Corola-website/Science/314080_a_315409]
-
tătari, a căror suprapunere peste societatea românească, în cazul zonei Sucevei, a fost doar nominală. Prima mențiune a existenței orașului Suceava apare în lista așezărilor franciscane în orașe din anul 1345 între orașele din Moldova fiind și Scotorix (Suceava). Prima menționare sigură a Sucevei, în strictă ordine cronologică și cea mai veche mențiune datată a numelui său, e cea din 10 februarie 1388 din actul dat de Petru I Mușatinul în Cetatea Sucevei, în legătură cu împrumutul pe care i-l ceruse regele
Istoria Sucevei () [Corola-website/Science/313290_a_314619]
-
putea fi construită cu banii de la sultan. În plus, logofătul nu putea să trateze cu sultanul Soliman I, deoarece acesta din urmă a urcat pe tron în anul 1520, la 11 ani după moartea lui Tăutu. Cunoscut în special datorită menționării sale în cronica lui Ion Neculce, numele logofătului Tăutu a fost dat unor străzi din mai multe localități ale României (București, Bacău, Galați, Ploiești).
Ioan Tăutu () [Corola-website/Science/313297_a_314626]
-
ca „scaune săsești” se presupun a fi formate din comitatele inițiale înainte de anul 1224, termenul de „scaun” fiind o formă prescurtată a „scaunului de judecată”. Scaunele din provincia Sibiului s-au creat după mijlocul secolului al XIII-lea și primele menționări documentare s-au făcut doar în a doua jumătate a secolului al XIV-lea. Cele "Șapte scaune" inițiale au fost: Orăștie, Sebeș, Miercurea, Sibiu, Nocrich, Cincu și Rupea la care s-a mai adăugat scaunul Sighișoarei la începutul secolului al
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
lui Jula, în 1268, Nicolae fiul său primește de la Ștefan I ca danie așezările Mediaș, Micăsasa, Furkeschdorf (dispărută) și Dupuș, localități care au aparținut bunicului său. Ambele danii nu specifică nimic despre populația săsească și nici despre pământul regal. Primele menționări documentare despre Mediaș se referă la capitulul Mediaș în 1283, organizare ecleziastică care aparținea de episcopia Transilvaniei, dar fără a face o referire la populația săsească. Th.Nagler crede că în ciuda lipsei menționării sașilor în aceste documente, este veridică ipoteza
Două Scaune () [Corola-website/Science/314806_a_316135]
-
săsească și nici despre pământul regal. Primele menționări documentare despre Mediaș se referă la capitulul Mediaș în 1283, organizare ecleziastică care aparținea de episcopia Transilvaniei, dar fără a face o referire la populația săsească. Th.Nagler crede că în ciuda lipsei menționării sașilor în aceste documente, este veridică ipoteza că organizarea ecleziastică era una săsească ținând cont de componența sa: Walter, decan de Alțâna, Johanes din Biertan, Heinrich din Richiș, Peter din Moșna, Adam din Mediaș, Siffridus din Bratei, Heinrich din Șaroș
Două Scaune () [Corola-website/Science/314806_a_316135]