12,604 matches
-
care le întreprind sunt forme compensatorii care anulează sentimentul izolării și al imobilismului existenței acestora. Formele de compensare au caracterul unor conduite de refugiu: cerșitul, prostituția, vagabondajul, fugile, migrațiile, alcoolul sau drogurile. 8) Experiența violenței Acest model psiho-biografic patologic este opus celui de mai sus. Persoanele dependente inspiră milă din partea societății, pe când persoanele violente inspiră teamă, teroare și ură. Modul de viață dominat de violență este specific personalităților agresive, delincvenți, criminali, persoane sociopate cu conduite antisociale. Spre deosebire de persoanele dependente care se
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acestea vor genera reacții din partea grupelor sociale, iar în planul organizării și funcționării instituțiilor sociale, crize. Ele au, de regulă, un efect negativ asupra vieții psihice, a conduitelor și relațiilor interumane ale grupurilor sociale. În mod egal, factorii de stagnare, opuși celor de progres, pot duce, în timp, la o stare de imobilism psiho-social, și ulterior, la o regresiune psiho-socială, manifestată, ca și în cazul de mai sus, prin modificări în conduitele și acțiunile grupelor umane, ale mentalităților, în sfera emoțional-afectivă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
stare de beatitudine. Fabulație: producție imaginară, narativă, ireală, fantezistă, de regulă tematică, neconformă cu realitatea, ilogică, traducând o dispoziție constituțională de alterare a adevărului. Fetișism: perversiune sexuală în care plăcerea erotică este deturnată asupra obiectelor aparținând unor persoane de sex opus. Fobie: frică nejustificată sau repulsie patologică de un obiect, ființă, persoană sau situație. Frigiditate: tulburare caracterizată prin incapacitatea de a simți plăcerea sexuală sau de a avea orgasm, la femei. Frustrare: suferința psihică rezultată din privarea unei satisfacții vitale, resimțită
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
căror natură patologică bolnavul este conștient. Nimfomania: exagerarea patologică, adesea lipsită de cenzură, a dorințelor erotico-sexuale. Hipersexualitatea feminină, corespondentul satiriazisului masculin. Normalitate: starea de echilibru fizic și psihic, resimțită de individ ca o stare de bine fizic, sufletesc și moral, opusă stării de anormalitate și care-i conferă capacitatea de a se adapta la realitate, de a avea o conduită și acțiune pozitive, o comunicare normală. Este condiția stării de sănătate mintală care se opune stării de boală psihică. Nozofobie: frică
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
anormală și prelungită, devenită obișnuință, pentru consumul de droguri psihotrope sau psihodisleptice, cu consecințe patologice grave, psihologice, neurologice, somatice și sociale pentru individ. Travestismul: adoptarea de către individ a ținutei vestimentare, a modului de conduită și atitudini specifice persoanelor de sex opus, traducând o devianță sexuală. Vagabondaj: incapacitatea unor indivizi de a se putea fixa într-un loc; pulsiunea morbidă, irezistibilă de a pleca și călători permanent fără o direcție anumită și fără un scop precis. Vesanie: concept nosologic ieșit din uz
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
loc; pulsiunea morbidă, irezistibilă de a pleca și călători permanent fără o direcție anumită și fără un scop precis. Vesanie: concept nosologic ieșit din uz, desemnând psihozele cu evoluție cronică, incurabile. Viol: violență sexuală exercitată asupra unei persoane de sex opus, de același sex, sau asupra copiilor sau bătrânilor, împotriva voinței acestora, a legilor morale și sociale. Violență: act antisocial, conduită agresivă orientată împotriva unui obiect, persoane sau grup de indivizi, cu caracter distructiv. Xenopatii: stări de reprezentare morbidă care nu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
factor puternic favorizant, uneori determinant al realizării unei performanțe sportive sau mai precis, factor determinant al maximizării expresiei motrice, spre parametrii recordului personal al sportivului, consecință a acestui flux informațional cu dublu sens . Matematic vorbind, avem o dedublare în sensuri opuse: cel dintre antrenor spre sportiv și invers, precum și din punct de vedere semantic. Încă un paradox suplimentar. Dacă la toate acestea mai adăugăm și mesajele verbale care vin să întărească mesajele gestuale, precum și gesturile care însoțesc sau întăresc adeseori mesajul
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Nicolae Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_789]
-
nebunia și pictura sa. Mulți cred și acum că nebunia este cauza și, în consecință, explicația picturii sale. Nu e numită, oare, și astăzi, în mod pudic, o pictură "chinuită"? Corespondența cu Theo legitimează un punct de vedere cu totul opus: nebunia lui Vincent este rezultatul picturii sale, adică al muncii sale de ocnaș, al convingerii, credinței, însingurării și neputinței sale. Nebunia lui Vincent vorbește despre forța non-imposibilului său. Dacă bea, este pentru a picta, pentru a lucra și mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
ale lumii moderne nu sunt create, oare, de un imposibil propriu viziunii moderne a lumii? LUMEA ESTE VIZIUNE ASUPRA LUMII Experiența picturilor de nisip pune problema relației dintre ideea de lume și ideea de viziune asupra lumii. Există două concepții opuse. Lumea este realitatea, o lume este o realitate, adică fapte, constrîngeri exterioare. Viziunea asupra lumii este o reprezentare, o percepție, o imagine mai mult sau mai puțin fidelă și precisă a lumii (a realității). Limbajul poate și trebuie să reflecte
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
clericilor, resping sistemul feudal, reabilitează împrumutul pe dobîndă (camăta), denunță implicarea mondenă a Bisericii, condamnă războiul (deci cruciadele). Considerîndu-se adevărații continuatori ai apostolilor, sprijinindu-se pe o lectură numită dualistă a Scripturilor, Oamenii Buni cred în existența a două lumi opuse: cea terestră, vizibilă, a răului; cea invizibilă, cerească, a nesfîrșitei bunătăți a lui Dumnezeu. Regat al Diavolului, lumea pămîntească este Infernul. Pentru Bunii Creștini, Satana este prințul acestei lumi (n-a scris Apostolul Ioan: "Această lume supusă întru totul puterilor
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
și întreprindere sunt nedisociabile pentru spiritul modern. În timp ce primii creștini au inventat "individul în afara lumii", lumea modernă reprezintă triumful "omului în lume", glorificat de Reformă. Imposibil pentru omul modern ca societatea să nu fie societas (o asociere de indivizi), viziune opusă concepției universitas (a lui Aristotel, în special). Imposibil, pentru noi, ca fiecare să nu vrea, să nu caute să-și afirme și să-și dezvolte individualitatea (să ne gîndim, de exemplu, la tehnicile de "dezvoltare" a personalității). Lumea aceasta fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Manhattan. Mark Walker insistă asupra faptului că oamenii de știință americani nu dețineau mai multe cunoștințe decît omologii lor germani. Contrar a ceea ce s-a susținut după război, ei nu beneficiază de un avans considerabil. Atunci de unde această decizie diametral opusă? Militarii americani sunt convinși că războiul va mai dura cîțiva ani. Pentru americani este imposibil să-i învingă pe nemți și pe japonezi mai înainte de doi-trei ani. Și le este la fel de imposibil să nu facă orice pentru a pune la
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
cei care cred în sticla așezată pe masă în fața lor: în toate cele trei cazuri se postulează existența a ceva exterior, independent, care se impune oamenilor. M1 este modul realist de a fi în lume. Folosit cu sensuri diferite, chiar opuse, termenul realism pune probleme. Pentru a rezuma, numim realism modul de a fi în lume care presupune că lumea este un conținător, o constrîngere, ceva independent. Realism implică exterioritate: credem în existența a ceva exterior, mai puternic decît dorința și
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
fi de realist, Albert Einstein susține cu putere că teoria e cea care determină ce anume poate să observe omul de știință. Iată ce scrie într-o scrisoare adresată lui Born: "Am ajuns, prin speculațiile noastre științifice, fiecare la polul opus. Tu crezi în Dumnezeu care dă cu zarul, eu în reguli care dirijează o lume în care există, în mod obiectiv, ceva pe care încerc să-l determin în mod speculativ." Pledînd pentru revizuirea radicală a atitudinii fizicianului față de realitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
își creează o lume, dar rămîne prizoniera acesteia. Omul e un animal unic, pentru că e deschis: e capabil în orice moment să-și imagineze, să viseze, să inventeze lumi noi. Castoriadis insistă asupra caracterului "autonom" al imaginației față de nevoile biologice: "Opusă caracterului funcțional al imaginației animale, imaginația umană este eliberată de aservirea față de funcțiunile biologice și scopul acestora, creînd forme și conținuturi care nu corespund nici unei nevoi". Așa cum le place să vorbească, oamenilor le place să imagineze. Imaginația înseamnă plăcere. Ce
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
complexe de motivare a angajatului și a performanței umane. În timp ce scopul acestor programe este de a recunoaște performanța remarcabilă, astfel încât angajații să fie mai mulțumiți de activitatea lor, de ei și de companie, de multe ori se obține exact efectul opus. Se presupune că programul AL va îmbunătăți zilnic performanța angajatului, dar nimic din acest program nu oferă consecințe zilnice. Identificarea erorii. În general, angajații nu înțeleg în ce constă de fapt programul AL. Data viitoare când vedeți vreo plachetă de
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
segmentat în tablouri cu replici scurte și precise, seria Oameni în luptă propune scenarii de acțiune (tipărire de manifeste, sabotaje ș.a.m.d.), adecvate mitologiei ideologice a ilegaliștilor urmăriți de Siguranță, dispuși în piesă într-o galerie de personaje-tip, opuse maniheist altora, care ilustrează îngroșat postura negativă. Defectul tehnic rezidă în sufocarea conflictului. Piesele încep și se termină la nivelul indicațiilor scenice, atent precizate ideologic, desfășurarea ulterioară fiind întru totul previzibilă, printre înșiruiri de lozinci, metafore schingiuite contextual și sancțiuni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
sintagma limbă naturală beneficiază în cazuri foarte rare de o atenție specială, prilej cu care să i se precizeze semnificația și, prin aceasta, noțiunea pe care o desemnează. Din antonimia natural artificial rezultă că limba naturală este ceva deosebit (și opus) față de limba artificială (sau de limbile artifici-ale). O limbă artificială este, așa cum specifică sintagma numitoare, o limbă creată intenționat și acceptată prin convenție, în vreme ce limba naturală ar trebui să fie dată "de la natură" și, prin urmare, nu este construită intențional
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
prin raportarea lui la realitate și prin realizarea unei relații plurivalente între el și realitate. După Eugene A. N i d a98, procesul nominației (numirii) este în unele privințe similar referirii (referinței), deși perspectiva este în parte diferită, datorită orientării opuse a actului cognitiv. Referința este descrisă în mod uzual ca o relație stabilită între o unitate lingvistică (un cuvînt) și un referent, ca atare, se pornește de la cuvînt (de la un fapt de limbă) spre realitate, în vreme ce nominația este actul specific
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
sistemul unitar al formelor culturii. Ca atare, el nu reduce filozofarea la cercetarea limbii, cum se întîmplă în unele sisteme neopozitiviste contemporane lui, și nici filozofia culturii la filozofia limbii, ca în multe doctrine neohegeliene și concepe într-o manieră opusă aceleia profesate de Martin Heidegger investigarea filozofică a limbii, respingînd ideea că aceasta ar trebui să privească înapoi spre situațiile și structurările originare. Limbajul, arată Cassirer, alături de alte forme de expre-sie creatoare de cultură (precum mitul, religia, arta, știința), creează
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
normal, fenomenul privește întregul grup. Așadar, în vreme ce Coșeriu consideră inovația cu geneză punctuală, la un singur individ și într-un anumit moment, alți lingviști (pre-cum Saussure și Philippide) o atribuie unui grup, realizîndu-se, din acest punct de vedere, concepții total opuse, însă, cu toate acestea ambele admisibile dacă se are în vedere schimbarea lingvistică în aspecte diferite ale limbii. Opiniile lui Coșeriu în legătură cu modul de realizare a schimbării comportă unele observații. Dacă într-adevăr toate schimbările ar porni de la indivizi singulari
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cu cineva, considerat a avea aceleași mijloace de a numi și de a interpreta realitatea. Statutul de locutor se determină mai întîi prin folosirea limbii în vorbire, prin producerea enunțurilor și prin poziția de sursă a enunțării. Acest statut este opus celui de alocutor, destinatar sau auditor, dar este în același timp convertibil cu acesta. În raport cu limba sa maternă, vorbitorul este nativ și are interiorizate regulile acestei limbi, fiind în măsură să formuleze judecăți asupra gramaticalității enunțurilor, să realizeze sinonimii și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ar putea spune de aceea că, în poezie, iubirea este un paliativ la răspunsul în legătură cu nemurirea, problemă frecventă pe terenul filozofiei, și din acest motiv creația lirică merge pînă la a sacraliza iubirea sub aspectul ei de atracție către sexul opus. Foarte puțin loc își găsește în aceste împrejurări iubirea pentru aproapele, care privește umanitatea în general (aceasta fiind o problemă a filozofiei practice și a teologiei). Chestiunile care țin de filozofia practică pot apărea și ele în operele literare, dar
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
valorifică într-un mod sau altul valențele creației ori un aspect sau altul al ei. Dar, dacă interpretările sînt multiple sub aspectul detalierii, al profunzimii, al orientării sau al destinației, ele totuși nu pot fi, în principiu, fundamental deosebite sau opuse, în măsura în care textul interpretat este înțeles corect. În acest mod, creația este individualizatoare la nivelul receptării și nu produce, ca în cazul folosirii obișnuite a limbii, omogenizarea, decît numai parțial, întrucît socializarea creației este, pe de o parte, numai parțială și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
înțeleasă și dezbaterea între neorealiștii și neoliberalii adepți ai alegerii raționale, care l-a făcut pe Robert Keohane să opineze că mulți neoliberali participă la conturarea unui program de cercetare neorealist lărgit sau să sugereze existența unei tabere comune raționaliste, opusă reflectivismului. Subdisciplina Studiilor de Securitate a produs o tipologie bazată pe reunirea a două criterii de diferențiere: asumpțiile referitoare la anarhie (care fundamentează mai vechea separare între realismul ofensiv și cel defensiv) și fenomenele ce trebuie explicate de teorie (delimitându
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]