12,062 matches
-
învingând bulucurile otomane comandate de Daud, beiul de Silistra, l-a alungat de la domnie pe Petru Șchiopul (care s-a refugiat în Țara Românească) și, la 9 februarie 1578, a ocupat palatul domnesc din Iași preluând și sceptrul voievodal. Trupele otomane conduse de Daud beiul de Silistra, la care s-au adăugat după 26 februarie 1578, 400 de călăreți și 600 de pușcași din Transilvania, l-au silit pe Alexandru Vodă Potcoavă să se închidă între zidurile Curții domnești din Iași
Alexandru Potcoavă () [Corola-website/Science/331690_a_333019]
-
este o moschee din orașul Konya, din Turcia. Numele ei vine de la sultanul Abdul-Aziz, fondatorul ei. Construcția moscheii a avut loc între anii 1872-1874, din ordinul sultanului Abdul-Azis și al mamei sale. Ea este un amestec de arhitectură otomană și baroc european. Minaretele sunt în număr de două și sunt construite într-un stil unic, nemaivăzut în Turcia, balcoanele fiind susținute de acoperiș prin niște coloane micuțe. Sala de rugăciune este una mare, de formă pătrată și este acoperită
Moscheea Aziziye () [Corola-website/Science/331800_a_333129]
-
se înregistreze și să depună orice armă, cu excepția sabiei. Apărarea subterană a fortărețelor și castelelor a cunoscut un nou impuls de sistematizare după căderea orașului Famagosta în 1571 și mai ales după Asediul Candiei, terminat în 1689, în care forțele otomane au recurs deseori la atacurile subterane. Deja în 1572 Emanuel Filiberto ordonase construcția unei cazemate dotată de o galerie contramină proprie, destinată a apăra bastionul San Lazzaro al citadelei. Cu toate acestea, doar în lunile precedente atacului francez din 1706
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
și ișlic pe cap; liberalul Dimitrie A. Sturdza - cu spadă, pinteni la cizme și cu pană la căciulă; prințul Grigore Sturdza - tatăl lui Mihail Sturdza în costum oriental cu turban în cap și hanger la brâu, fost general în armata otomană. Apar de asemenea generali români ca: Generalul Năsturel (Constantin Năsturel-Herescu); Anton Berindei - înfățișat călare înconjurat de o mulțime de evrei ("Sunt contra patrioților în armată"), aluzie la faptul că el s-a împotrivit legii încorporării evreilor în armata română; Iacob
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
-lea și pe împăratul Maximilian I să semneze în decembrie 1508 Tratatul de la Cambrai. În aparență, pacea era restabilită între principii creștini și nimic nu îi mai împiedica să pornească la cruciada, de atâtea ori anunțată dar amânată, împotriva Imperiului Otoman. În realitate, acest tratat, pe care s-a bazat așa numita "Ligă din Cambrai", era îndreptat împotriva Republicii Venețiene, pe care papa dorea să se răzbune. Conflictele din perioada 1508-1516 a Războaielor Italiene pot fi împărțite în trei războaie distincte
Liga din Cambrai () [Corola-website/Science/335631_a_336960]
-
sau Cucuzon =cuc) și Brehnacea, cei doi unchi ai domnului (Mihai și Constantin Cantacuzino), Blendăul (Șerban Greceanu, fratele cronicarului Radu Greceanu, traducătorul Bibliei în l. română), Hărețiul (Radu Golescu, mare comis), la care se adaugă și "împărăția peștilor", adică Imperiul Otoman. Povestirea începe cu "adunarea celor două monarhii" , ținută la 1703 la Arnăut-chioi, un sat de lângă Adrianopol, pentru alegerea domnului Moldovei, în locul lui Constantin Duca (Vidra), mazilit. Este ales domn al Moldovei Mihai Racoviță (Struțocămila). Vidra (Constantin Duca) se apără, ținând
Istoria ieroglifică () [Corola-website/Science/335681_a_337010]
-
zburătoare nu este, cămilă nu este, Struț aplos nu este, de aer nu este, de apă nu este."..".Boierii moldoveni sunt cumpărați cu bani și onoruri de către Constantin Brâncoveanu. Mihai Racoviță capătă și mulți bani vărsați lăcomiei demnitarilor turci. Imperiul Otoman, capiștea (templul) zeiței Pleonexia, este arătat în chip alegoric ca o cetate minunată și bogată, clădită numai pentru pradă și mită. Sosind în Moldova Mihai Racoviță, țara este supusă unei cumplite asupriri de către boieri. Fiarele (boierii) își încep "giungherile" în
Istoria ieroglifică () [Corola-website/Science/335681_a_337010]
-
Ѓорѓи Николов Делчев, cunoscut sub numele de , scris și Goce Delčev, cu caractere chirilice "Гоце Делчев", scris în ortografie bulgară veche: "Гоце Дѣлчевъ"; n. 1872- d. 1903) a fost o figură revoluționară importantă în Macedonia și Tracia aflate sub dominație otomană la începutul secolului al XX-lea. A fost unul din conducătorii a ceea ce astăzi este denumit (ORIM), o organizație paramilitară activă în teritoriile otomane din Balcani, la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Născut la
Goțe Delcev () [Corola-website/Science/335690_a_337019]
-
1872- d. 1903) a fost o figură revoluționară importantă în Macedonia și Tracia aflate sub dominație otomană la începutul secolului al XX-lea. A fost unul din conducătorii a ceea ce astăzi este denumit (ORIM), o organizație paramilitară activă în teritoriile otomane din Balcani, la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Născut la Kilkis, pe atunci în al Imperiului Otoman, a fost inspirat în tinerețe de idealurile unor revoluționari ca Vasil Levski și Hristo Botev, Deși se
Goțe Delcev () [Corola-website/Science/335690_a_337019]
-
A fost unul din conducătorii a ceea ce astăzi este denumit (ORIM), o organizație paramilitară activă în teritoriile otomane din Balcani, la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Născut la Kilkis, pe atunci în al Imperiului Otoman, a fost inspirat în tinerețe de idealurile unor revoluționari ca Vasil Levski și Hristo Botev, Deși se considera un moștenitor al , ca republican convins, Delcev a fost deziluzionat de realitatea monarhiei bulgare de după eliberare. În mintea lui, ca și în
Goțe Delcev () [Corola-website/Science/335690_a_337019]
-
zonă multinațională, ideea de a fi „macedonean” a căpătat importanța unei anume loialități locale, care a construit un spirit specific de „patriotism local” Ca urmare, agenda sa politică a devenit înființarea prin revoluție a unui stat supranațional macedono- în cadrul Imperiului Otoman, ca preludiu al incorporării acestuia într-o viitoare . Astfel, este considerat un erou național în Bulgaria, dar și în Macedonia, unde este considerat a fi unul dintre fondatorii . În ciuda acestor interpretări istorice macedonene, Delcev se considera bulgar ca naționalitate și
Goțe Delcev () [Corola-website/Science/335690_a_337019]
-
de-al treilea fiu, Bogdan., iar în vara aceluiași an, în iunie, Ieremia Movilă moare și astfel va începe lupta Elisabetei pentru protejarea tronului Moldovei pentru fii săi. Încă din anul 1599, Ieremia a primit un privilegiu acordat de către Poarta Otomană, în care sultanul consemna că atâta vreme cât va fi plătit tributul, ar putea fi pe viață domn al Moldovei "și după moartea lui îi va urma fiul". Simion însă, a uzurpat tronul lui Constantin, iar Elisabeta împreună cu fiii săi au părăsit
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]
-
E2%80%9D-de-presedintele-albaniei/) Marius Dobrescu. În: Albanian publishing în the world (http://www.albanianbooks.al/index.php/translators-2/marius-dobrescu/) Drumul speranței, de Marius Dobrescu. În: ColțulColecționarului.ro, 8 iul.2010 (http://www.coltulcolectionarului.ro/blog/wordpress/drumul-sperantei-de-marius-dobrescu/) Gabriela Lupu: Istanbulul otoman, reconstituit cu finețe de Ismail Kadare. În România liberă, 8 febr.2016 (http://www.romanialibera.ro/cultură/carte/istanbulul-otoman--reconstituit-cu-finete-de-ismail-kadare-406719) Andrei Zbîrnea: Două fațete ale războiului - cronică de eveniment. În: Semne bune, 31 oct.2013 (http://semnebune.ro/2013/doua-fatete-ale-razboiului-cronica-de-eveniment/#axzz40VzGng4m
Marius Dobrescu () [Corola-website/Science/335696_a_337025]
-
și strategice similare. Una dintre primele victorii militare înregistrate a fost pe la 1280,a fost când secuii din [[Scaunul Arieșului]] au atacat și au distrus parțial trupele tătare care se întorceau în [[Moldova]]. În 1499, când ciocnirile armate dintre Imperiul Otoman și statele vasale au devenit regulate, o diplomă eliberată de Regele Vladisav al II-lea, a reafirmat condițiile în care secuii au oferit servicii militare: Când regele conduce personal armata lui spre est, împotriva Moldovei, fiecare dintre cavalerii secui și
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
1519, secuii s-au revoltat împotriva comandanțiilor supremi. Libertatea secuilor, de asemenea, a scăzut atunci când judecătorii regali au fost numiți în scaune. Au luat treptat îndatoririle judecătorilor secui aleși, însă membrii juriului au fost încă aleși locali. După ocupația Imperiului Otoman asupra Ungariei Centrale, părțile estice, inclusiv Transilvania, au fost conduse de [[Ioan Zápolya]], pretendentul tronului maghiar. În a doua jumătate a secolului, Principatul autonom al Transilvaniei a intrat în existență. Pe parcursul acestei perioade, secuii aproape și-au pierdut libertatea. Din cauza
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
Călugăreni]] în 1595, le-a promis că drepturile lor vor fii restaurate. Ca rezultat, 23.000 de secui s-au alăturat armatei din Transilvania condusă de [[Ștefan Bocskay]]. Aceștia furnizează un sprijin esențial pentru [[Mihai Viteazul]] în lupta împotriva [[Imperiul Otoman]] . În anul următor, Sigismund Báthory și-a retras promisiunile sale și brutal suprima secuii. În anul 1599, când Mihai Viteazul a atacat Transilvania, secuii i s-au alăturat lui Mihai în timpul [[Bătălia de la Șelimbăr|Bătăliei de la Șelimbăr]]. Cu sprijinul lor
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
sociale ale secolelor anterioare au continuat. Numărul de iobagi din cadrul societății lor a crescut continuu. Pentru a menține numărul de infanteriști din armată îi împiedică să aleagă o viață mai liniștită ca iobagi. După ce succesele militare din Ungaria împotriva Imperiului Otoman din 1680, Habsburgii și-au extins influența lor în Transilvania, de asemenea. Trupele habsburgice au preluat controlul asupra Principatului și Leopold I a scris "Diploma Leopoldină", noua constituție a Transilvaniei în 1691. Diploma nu a schimbat radical privilegiile secuilor. În ciuda
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
atribuie evreilor din oraș o colaborare cu asediatorii musulmani, descrisă în mod identic cu cea din vremea califului Omar. Numele orașului devine iar Al Halil. Din aceasta perioadă, se menționează prezența unui cartier kurd care a dăinuit până la începutul epocii otomane. Pentru scurt timp localitatea cade în mâinile lui Richard Inimă de Leu. Mai apoi alt Richard, conte de Cornwall, încearcă să medieze în conflictul dintre Cavalerii Opistalieri (Ioaniți) și Cavalerii Templieri deorece rivalitatea lor punea in pericol stabilitatea în regiune
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
creștini și evrei decât în timpul Ayubizilor. Edictul acesta de excludere a nemusulmanilor a fost aplicat, nu totdeauna cu consecvență, până la mijlocul secolului al XIV-lea, pe la 1490 chiar și musulmanilor fiindu-le interzis să intre în grotele subterane. Expansiunea Imperiului Otoman de-a lungul coastei de sud-est a Mediteranei în timpul domniei sultanului Selim I Yavuz,a coincis cu instituirea în Spania de către Regii catolici a comisiilor Inchiziției care au pus capăt secolelor de „convivencia” dintre creștini și evrei. Ca urmare a
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
a comisiilor Inchiziției care au pus capăt secolelor de „convivencia” dintre creștini și evrei. Ca urmare a expulzării evreilor din Spania și Portugalia ,numerosi evrei spanioli și portughezi, cunoscuți sub denumirea de evrei sefarzi, au emigrat intre altele, în provincii otomane, inclusiv în Palestina, pentru evrei Țara Sfântă sau Țara Israelului. Un număr de renumiți cabaliști evrei s-au stabilit la Hebron.În urmatoarele doua secole s-a produs și o migrație semnificativă de familii tribale beduine din Peninsula Arabică spre
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
Amr a reluat în mâinile sale frânele puterii în oraș ca șeic al Hebronului. Din cauza taxelor exorbitante în bani peșin pcare le-a impus, majoritatea evreilor din Hebron au părăsit localitatea si s-au stabilit la Ierusalim. În 1846 guvernatorul otoman (serasker) al Ierusalimului, Kıbrıslı Mehmed Emin Pasha, a organizat o campanie militară împotriva șeicilor rebeli ai Hebronului. Soldații săi au primit permisiunea să jefuiască și ei orașul. Se zvonea ca de fapt, el l-ar fi protejat în taină pe
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
nord-vest Cartierul Șeicului (Harat ash Ash-Sheikh) iar mai departe, la nord Cartierul cel dens (Harat al-Harba).Wilson a menționat o altă distribuție de cartiere:Cartierul Porții Mănăstirii (Harat Bab al-Zawiye), Cartierul Sanctuarului (Harat al-Haram) la sud-est. În 1855 noul guvernator otoman al sangeacului Ierusalim Kıbrıslı Mehmed Kamil Pașa a încercat să pacifice spiritul rebel al Hebronului. În fruntea unei trupe de soldați a mărșăluit spre Hebron în iulie 1855, însoțit de delegați străini din Anglia, Franța și de la alte consulate, care
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
Construită pentru a întări un punct strategic slab de apărare a Orașului Vechi, cetatea care există astăzi a fost clădită în cursul secolului al II-lea î.e.n. și ulterior distrusă și reconstruită pe rând de creștini, musulmani, mameluci și cuceritorii otomani ai Ierusalimului. Ea conține vestigii arheologice importante, care datează de acum 2.700 de ani, și este un loc popular pentru organizarea de evenimente caritabile, spectacole, concerte și spectacole de sunet și lumină. După recucerirea Ierusalimului în anul 132, împăratul
Poarta Jaffa () [Corola-website/Science/335758_a_337087]
-
ceas deasupra porții pentru a servi cartierul comercial în curs de dezvoltare în partea superioară a văii Hinom. El trebuia să fie unul din cele aproximativ o sută de turnuri cu ceas, ce urmau să fie construite în întreg Imperiul Otoman în 1900 pentru a celebra cel de-al 25-lea an al domniei sultanului Abdul Hamid al II-lea. Turnul a costat 20.000 de franci; starea de sărăcie a orașului a cauzat o strângere dificilă a banilor, iar turnul
Poarta Jaffa () [Corola-website/Science/335758_a_337087]
-
de pe laturile de est și de vest arătau ora oficială (ora Europei), în timp ce fețele de pe laturile de nord și de sud arătau ora locală. Deasupra fețele de ceas era un clopot, precum și o stea și o semilună ce simbolizau dominația otomană. La intrarea prin Poarta Jaffa, lângă Pavilionul Bezalel, se afla o fântână (sebil) construită de sultan. În interiorul Porții Jaffa este o mică piață cu intrări în Cartierul Creștin (în stânga), Cartierul Musulman (drept înainte) și Cartierul Armenesc (spre dreapta, pe lângă Turnul
Poarta Jaffa () [Corola-website/Science/335758_a_337087]