13,759 matches
-
În afară de imposibilitatea de a sta la începutul propoziției, locul encliticului mai are și alte limitări: Într-o propoziție pot fi și două, trei, sau patru enclitice care stau unul după altul. Cand sunt patru, printre ele este în mod obligatoriu particulă "li", un verb auxiliar și două pronume la cazuri diferite: Ne znam da li șam joj se dopao" „Nu știu dacă i-am plăcut”. Ordinea encliticelor se supune următoarelor reguli: Procliticele pot fi pe primul loc în propoziție: Propoziția completiva
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
ispravna" „Dacă luminează indicatorul, mașina e în regulă”. Cu aceeași structură, conjuncția poate fi "ukoliko" „dacă, în măsura în care”: Ukoliko se lampica ugasi, zovite me" „Dacă se stinge indicatorul, chemați-mă”. Altă structura pentru a exprima același tip de condiție este cu particulă "li": "Ugasi li se lampica, zovite me". Pentru exprimarea unei condiții din prezent sau din viitor de care depinde realizarea unei acțiuni, există construcția analoga cu cea din română cu predicatul din subordonată și cel din regenta la condițional. Conjuncția
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
de calcinare, se adaugă 5 ml de apă distilată, se evaporă în baia de apă fierbinte sau sub evaporatorul cu infraroșu și se încălzește reziduul încă o dată în cuptorul de calcinare la 525șC timp de 10 minute. Dacă arderea (oxidarea) particulelor nu este completă, se repetă operațiunea de spălare a particulelor, evaporarea apei și arderea. Pentru vinurile cu un conținut mare de zahăr se pot pipeta câteva picături de ulei vegetal pur în extract înainte de prima ardere pentru a preveni spumarea
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
evaporă în baia de apă fierbinte sau sub evaporatorul cu infraroșu și se încălzește reziduul încă o dată în cuptorul de calcinare la 525șC timp de 10 minute. Dacă arderea (oxidarea) particulelor nu este completă, se repetă operațiunea de spălare a particulelor, evaporarea apei și arderea. Pentru vinurile cu un conținut mare de zahăr se pot pipeta câteva picături de ulei vegetal pur în extract înainte de prima ardere pentru a preveni spumarea excesivă. Vasul este cântărit după răcirea în exsicator (P1 g
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
adaugă 1 ml de acid clorhidric diluat (punctul 2.2.1). Se centrifughează 15 minute sau se filtrează printr-o membrană filtrantă cu diametrul porilor de 0,45 µm. Precipitatul obținut după centrifugare sau filtrul nu trebuie să aibă nici o particulă albastră. 2.3.2. Testarea urmelor de ioni de hexacianoferat (II) în soluție Se adaugă supernatantului sau filtratului din testul de la punctul 2.3.1 o picătură de soluție de sulfat de amoniu și fier (III) (punctul 2.2.2
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
2). Se amestecă și se lasă să se așeze cel puțin 24 de ore. Centrifugați 15 minute sau se filtrează cu o membrană filtrantă cu diametrul porilor de 0,45µm. Sedimentul obținut după centrifugare sau filtrare nu trebuie să aibă particule albastre de hexacianofeură (II) de fier (III). 2.3.3. Testarea prezenței de ioni de fier în vin Se pun 20 ml de vin, 1 ml de acid clorhidric (punctul 2.2.1), o picătură de soluție de hexacianoferat de
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
FF. Fisiunea nucleară, cunoscută și sub denumirea de fisiune atomică, este un proces în care nucleul unui atom se rupe în două sau mai multe nuclee mai mici, numite produși de fisiune și, în mod uzual, un număr oarecare de particule individuale. Așadar, fisiunea este o formă de transmutație elementară. Particulele individuale pot fi neutroni, fotoni (uzual sub formă de raze gamma) și alte fragmente nucleare cum ar fi particulele beta și particulele alfa. Fisiunea elementelor grele este o reacție exotermică
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
este un proces în care nucleul unui atom se rupe în două sau mai multe nuclee mai mici, numite produși de fisiune și, în mod uzual, un număr oarecare de particule individuale. Așadar, fisiunea este o formă de transmutație elementară. Particulele individuale pot fi neutroni, fotoni (uzual sub formă de raze gamma) și alte fragmente nucleare cum ar fi particulele beta și particulele alfa. Fisiunea elementelor grele este o reacție exotermică și poate să elibereze cantități substanțiale de energie sub formă
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
produși de fisiune și, în mod uzual, un număr oarecare de particule individuale. Așadar, fisiunea este o formă de transmutație elementară. Particulele individuale pot fi neutroni, fotoni (uzual sub formă de raze gamma) și alte fragmente nucleare cum ar fi particulele beta și particulele alfa. Fisiunea elementelor grele este o reacție exotermică și poate să elibereze cantități substanțiale de energie sub formă de radiații gamma și energie cinetică a fragmentelor (încălzind volumul de material în care fisiunea are loc). Fisiunea nucleară
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
și, în mod uzual, un număr oarecare de particule individuale. Așadar, fisiunea este o formă de transmutație elementară. Particulele individuale pot fi neutroni, fotoni (uzual sub formă de raze gamma) și alte fragmente nucleare cum ar fi particulele beta și particulele alfa. Fisiunea elementelor grele este o reacție exotermică și poate să elibereze cantități substanțiale de energie sub formă de radiații gamma și energie cinetică a fragmentelor (încălzind volumul de material în care fisiunea are loc). Fisiunea nucleară este folosită pentru
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
apropiate de 100. Majoritatea combustibililor nucleari suferă fisiuni spontane extrem de rar, dezintegrându-se în principal prin reacții alfa/beta timp de milenii. Într-un reactor nuclear sau o armă nucleară, cele mai multe evenimente de fisiune sunt induse prin bombardament cu alte particule cum ar fi neutronii. Evenimentele tipice de fisiune eliberează câteva sute de MeV de energie pentru fiecare atom fisionat, acesta fiind și motivul pentru care fisiunea nucleară este folosită ca sursă de energie. Prin contrast, cele mai multe reacții chimice de oxidare
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
energie utilizabilă decât combustibilul chimic. Energia fisiunii nucleare este eliberată ca energie cinetică a produșilor și fragmentelor de fisiune și ca radiație electromagnetică sub formă de raze gamma; într-un reactor nuclear energia este convertită în căldură prin ciocnirea acestor particulelor și radiații cu atomii reactorului și ai fluidului de lucru: apă sau apă grea. Fisiunea nucleară a elementelor grele produce energie deoarece energia de legătură (energia de legătură pe unitatea de masă) a nucleelor cu numere și mase atomice aflate
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
sunt periculoși radiologic prin ei înșiși: U are timpul de înjumătățire de aproximativ 700 milioane de ani, evenimentele spontane de dezintegrare fiind extrem de rare; chiar dacă Pu are timpul de înjumătățire de aproape 24.000 ani, el este un emițător de particule alfa și, deci, nepericulos atâta timp cât nu este ingerat. După „arderea” combustibilului nuclear, materialul combustibil rămas este intim mixat cu produși de fisiune puternic radioactivi care emit particule beta energetice și radiații gamma. Unii produși de fisiune au timpi de înjumătățire
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
timpul de înjumătățire de aproape 24.000 ani, el este un emițător de particule alfa și, deci, nepericulos atâta timp cât nu este ingerat. După „arderea” combustibilului nuclear, materialul combustibil rămas este intim mixat cu produși de fisiune puternic radioactivi care emit particule beta energetice și radiații gamma. Unii produși de fisiune au timpi de înjumătățire de ordinul secundelor; alții au timpi de înjumătățire de ordinul zecilor sau sutelor de ani, cerând facilități deosebite de stocare până la dezintegrarea lor în produși stabili neradioactivi
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
pentru a menține controlul cantității de energie eliberată. Reactoarele în care se produc fisiuni dar nu fisiuni autoîntreținute se numesc reactoare de fisiune subcritice. Pentru declanșarea fisiunii în acest tip de reactoare se folosesc fie dezintegrările radioactive, fie acceleratoare de particule. Reactoarele cu fisiune critică sunt construite pentru trei scopuri principale care, în general, presupun metode diferite de exploatare a căldurii și a neutronilor produși prin reacția de fisiune în lanț: Deși, în principiu, orice reactor de fisiune poate să funcționeze
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
au fost folosite multe decenii, la vopsirea obiectelor din metal sau la vopsirea pereților caselor, inclusiv în România. Însă, oamenii de știință și-au dat seama că pe măsură ce vopseaua de pe perete se deteriorează, ea se decojește, se pulverizează în mici particule de praf și apoi este inhalată de oameni sau intră în corp prin contact mână-gură sau prin intermediul alimentelor sau apei. S-a mai constatat că Inhalarea vopselei cu plumb este o sursă majoră de intoxicare a copiilor. De aceea, pe la mijlocul
Plumb () [Corola-website/Science/304276_a_305605]
-
ore, atunci când concentrația xenonului scade prin dezintegrare la nivelul anterior opririi. Prin fisiune o parte din masa atomului fisionabil se transformă în energie: -85% sub formă de energie cinetică a fragmentelor de fisiune; - 15% ca energie cinetică a neutronilor și particolelor β sau γ ; Energia cinetică se transformă în căldură care trebuie evacuată din combustibil cu ajutorul agentului de răcire. Fragmentele de fisiune sunt nuclee având masa egală cu circa jumătate din cea a uraniului care sunt instabile și se dezintegrează radioactiv
Reactor nuclear () [Corola-website/Science/304286_a_305615]
-
unei flori diferite (care poate fi și pe aceeași plantă), prezintă un avantaj față de autopolenizare, că poate crea niște variante cu capacități îmbunătățite de adaptare la mediu. Este o modalitate foarte răspândită, grăuncioare mici și ușoare de polen, asemănătoare cu particulele de praf, se răspândesc prin intermediul curenților de aer. Acest tip de polenizare îl putem întâlni la mulți copaci (stejar, brad, frasin) dar și la plante importante pentru economie (porumb). Ierburile se înmulțesc prin polenizarea prin vânt. Plantele care se polenizează
Polenizare () [Corola-website/Science/304425_a_305754]
-
costurile fiind mari, prodedeul este rar utilizat. Singura firmă ce utilizează acest procedeul este SunPower din Statele Unite. Din barele de cristal vor fi secționate plăcuțe(wafer) cu un fierăstrău special constând dintr-o sârmă lungă pe care s-au aplicat particule de diamant și care este înfășurată pe cilindri ce se rotesc. Un bloc este complet secționat în plăcuțe de cca 0,18...0,28 mm la o singură trecere. Praful rezultat în urma debitării este inutilizabil și reprezintă până la 50 % din
Celulă solară () [Corola-website/Science/304419_a_305748]
-
toate acesta pentru această descoperire el a obținut premiul Nobel pentru fizică în anul 1905. Rezolvarea problemei a venit de la Albert Einstein în 1905 când cu ajutorul teoriei cuantice a explicat dualitate luminii ea fiind prezentă în același timp și ca particulă și ca undă. Până atunci se credea că lumina este doar energie cu diferite lungimi de undă. Einstein în experimentele sale a constatat că lumina în unele situații se comportă ca o particulă, și că energia fiecărei particule sau foton
Celulă solară () [Corola-website/Science/304419_a_305748]
-
fiind prezentă în același timp și ca particulă și ca undă. Până atunci se credea că lumina este doar energie cu diferite lungimi de undă. Einstein în experimentele sale a constatat că lumina în unele situații se comportă ca o particulă, și că energia fiecărei particule sau foton depinde doar de lungimea de undă. El a descris lumina ca o serie de gloanțe ce ating suprafața materialului. Dacă aceste gloanțe au suficientă energie, un electron liber din metalul atins de foton
Celulă solară () [Corola-website/Science/304419_a_305748]
-
și ca particulă și ca undă. Până atunci se credea că lumina este doar energie cu diferite lungimi de undă. Einstein în experimentele sale a constatat că lumina în unele situații se comportă ca o particulă, și că energia fiecărei particule sau foton depinde doar de lungimea de undă. El a descris lumina ca o serie de gloanțe ce ating suprafața materialului. Dacă aceste gloanțe au suficientă energie, un electron liber din metalul atins de foton se va elibera din structura
Celulă solară () [Corola-website/Science/304419_a_305748]
-
schimb, a ținut numeroase prelegeri și comunicări la "Societatea Română de Fizică", al cărei secretar a fost (1936-1945). Subiectele, alese din domeniul fizicii nucleare, erau de mare actualitate și noi pentru auditoriu: "transmutări prin raze α și neutronul", "transmutări prin particule accelerate", "pozitroni", "radioelemente artificiale", "structura și stabilitatea nucleului", "date noi despre razele cosmice", "despre parcursul particulelor de transmutare", "transmutarea uraniului și toriului, momente nucleare"... În 1940 publică volumul I ( despre isotopi, momente nucleare, radioactivitate) al monografiei "Fizica nucleară" proiectată în
Gheorghe Manu () [Corola-website/Science/304442_a_305771]
-
fost (1936-1945). Subiectele, alese din domeniul fizicii nucleare, erau de mare actualitate și noi pentru auditoriu: "transmutări prin raze α și neutronul", "transmutări prin particule accelerate", "pozitroni", "radioelemente artificiale", "structura și stabilitatea nucleului", "date noi despre razele cosmice", "despre parcursul particulelor de transmutare", "transmutarea uraniului și toriului, momente nucleare"... În 1940 publică volumul I ( despre isotopi, momente nucleare, radioactivitate) al monografiei "Fizica nucleară" proiectată în trei volume. Această lucrare a fost primul tratat de fizică nucleară din România. Nu a reușit
Gheorghe Manu () [Corola-website/Science/304442_a_305771]
-
este un termen colectiv pentru dezvoltăriile tehnologice la scară nanometrică. În sens larg, nanotehnologia reprezintă orice tehnologie al cărei rezultat finit e de ordin nanometric: particule fine, sinteză chimică, microlitografie avansată, ș.a.m.d. Într-un sens restrâns, nanotehnologia reprezintă orice tehnologie ce se bazează pe abilitatea de a construi structuri complexe respectând specificații la nivel atomic folosindu-se de sinteza mecanică. Structurile nanometrice nu numai
Nanotehnologie () [Corola-website/Science/298020_a_299349]