11,642 matches
-
în special față de Germania, erau (ca să folosim termenul folosit de el) "organice". O dată, cînd a fost nevoit să traverseze (din motive geografice) Germania, în drum spre Scandinavia, a declarat că Germania i s-a părut "tristă" și că "germanii se străduiau să facă gesturi față de ceilalți ca să dea impresia că sînt amabili"159. Iorga vizita cu plăcere Iugoslavia, Cehoslovacia și Polonia, țările acestea făcînd parte din Sistemul de la Versailles. El considera Polonia și chiar și Finlanda ca fiind aliați firești în fața
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
oriental: abil, brutal, ca să nu mai vorbim despre lipsa lui totală de inhibiție și de viclenia și cinismul lui. Cei care și-l amintesc evocă "talentul compensator al lui Argetoianu"; cu cît devenea mai viclean, cu atît mai mult se străduia să pară mai sincer. Cu cît era mai josnic, cu atît era mai blînd și zîmbea înainte de a lovi. Plus corupția lui Argetoianu, prea flagrantă chiar și pentru deceniul lui Carol II44. Argetoianu are un partizan convins al totalitarismului. Afirmînd
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cooperare a majorității cumsecade a românilor. Nici nu era nevoie de cooperarea majorității pentru crearea unor asemenea condiții. Iorga condamna secolul al XX-lea. "Trebuie să găsim un echilibru între ceea ce poate face o mașină și (țelurile) pe care se străduie sufletul omenesc să le atingă". Sau: " Este nevoie de o metodă istorică (de interpretare a prezentului). Noi nu zugrăvim sufletul animalelor mai bine decît au făcut-o autorii picturilor din peștera Altamira. Nu le sîntem superiori din punct de vedere
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
n-ar fi acceptat niciodată? Pe goga-cuziști? Goga fusese apropiat de Antonescu și văduva lui, doamna Veturia Goga, era nu numai atunci, dar a continuat să fie și după prăbușirea statului legionar "marea doamnă" a regimului, cea care s-a străduit să-i risipească lui Hitler îndoielile provocate de trecutul francofil și anglofil al lui Antonescu. Deși goga-cuziștii vor juca ulterior un rol decisiv în regimul Antonescu, la momentul respectiv acestuia îi era imposibil să-i dea Legiunii peste nas. Nu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
atunci cînd afla de nelegiuirile și crimele legionarilor, izbucnea: "Mă voi omorî!" Dar era vorba doar de un moment trecător. Doamna Catinca era fatalistă, dar nu și sora ei, doamna Lucia! Aceasta era cea mai conștientă de pericol și se străduia din răsputeri să-l îmboldească și să-l convingă pe Iorga să plece din țară și să se ducă în Italia la școala lui de la Veneția. Pe moment, Iorga nu s-a gîndit cu seriozitate la această propunere. "Țara mea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Feldhernhalle aruncat în aer de Corpul de Ingineri al Armatei Statelor Unite). Printr-o șansă ciudată, Boeru a avut noroc în ambele Germanii, dar l-a irosit. El a rămas în istorie ca asasin al lui Nicolae Iorga, deși s-a străduit din răsputeri să nu rămînă cu imaginea aceasta. Istoria n-ar trebui să-i refuze această distincție îndoielnică. La șase săptămîni după întrevederea relatată mai sus, Boeru murea în același cămin de bătrîni din Germisch-Partenkirchen. Indice de nume Adamov 295
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Italia la sfârșitul anilor ’40 semăna mai degrabă cu cea est-europeană, producția de bunuri de consum fiind În mod deliberat defavorizată, consumul alimentar menținut la nivelul de dinainte de război și resursele deturnate către dezvoltarea infrastructurii. Îngrijorați, observatorii americani s-au străduit inutil să Încurajeze guvernul să introducă impozite progresive, să relaxeze politica de austeritate și să permită scăderea rezervelor valutare, pentru a evita declanșarea recesiunii economice. Aici, ca și În Germania de Vest, planificatorii americani ar fi dorit să vadă o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a coopera În domeniul apărării, securității, comerțului, politicii valutare etc. Pentru prima oară În istorie, Forțele Aliate stăpâneau Împreună și pe timp de pace. Dar acordurile din 1949 nu reprezentau forma definitivă a NATO. În primăvara anului 1950, Washingtonul se străduia Încă să le explice francezilor și altor națiuni din Europa că singura șansă reală pentru apărarea Occidentului era reînarmarea Germaniei - subiect tensionat și gest susceptibil, se credea, de a declanșa o reacție imprevizibilă din partea lui Stalin. În orice caz, nimeni
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ani de Început. Stalin nu era Încă o rușine, dimpotrivă. Cum declara Maurice Thorez În iulie 1948, „oamenii Își Închipuie că ne insultă pe noi, comuniștii, făcându-ne «staliniști». Ei bine, eticheta asta e o onoare pentru noi și ne străduim s-o merităm pe deplin”. Iar mulți necomuniști talentați ezitau, așa cum am văzut, să-l condamne pe liderul sovietic, căutând să-i minimalizeze crimele sau chiar să i le scuze. Iluziile cu privire la tărâmul sovietic mergeau mână În mână cu prevestirile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
relatări contemporane despre superioritatea tehnică și educațională a Uniunii Sovietice. Cu 20 de ani Înainte de observația cancelarului german Helmut Schmidt, Hrușciov și colegii săi știau deja că imperiul peste care domneau era practic o „Burkina Faso cu rachete”. Dar URSS se străduia efectiv să-și dezvolte capacitățile balistice. Sovieticii au testat cu succes o rachetă balistică intercontinentală În august 1957, cu cinci luni Înaintea americanilor. Lansarea satelitului Sputnik la 4 octombrie 1957 i-a demonstrat apoi potențialul (spre oroarea americanilor 6). Armele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de faptul că, după Înălțarea barierei, Hrușciov nu a mai insistat să se Încheie un tratat de pace. La Bonn, pe de altă parte, persista temerea că americanii se vor hotărî Într-o bună zi să plece. Washingtonul s-a străduit Întotdeauna să asigure autoritățile de la Bonn că aveau sprijinul neprecupețit al Statelor Unite, dar când Zidul a fost construit cu Încuviințarea tacită a americanilor, neliniștea vest-germană a crescut. Au urmat promisiuni repetate de la Washington că Statele Unite nu Își vor părăsi niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
decât vesticii, Întrucât numeroși polonezi sau unguri aveau prieteni sau rude plecate În America, iar mulți alții s-ar fi dus și ei dacă ar fi putut. Fără Îndoială, guvernul Statelor Unite și diferite agenții private - mai ales Fundația Ford - se străduiau să reducă prăpastia ce separa Europa de America: anii ’50 și Începutul anilor ’60 au constituit marea epocă a investițiilor culturale străine, de la centrele culturale de tipul America Houses la bursele Fulbright. În unele locuri - cu deosebire Republica Federală Germană
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Felul În care statul austriac și resursele lui erau apropriate pentru a stabiliza piața preferințelor politice avea mai puțin de a face cu idealurile sociale decât cu amintirea traumelor din trecut. În umbra experienței lor interbelice, socialiștii din Austria se străduiau mai degrabă să stabilizeze o democrație fragilă decât să revoluționeze politica socială 5. Ca și restul societății austriece, social-democrații locali și-au uitat prompt trecutul. În alte țări, social-democrații au abandonat mai greu nostalgia transformărilor radicale. În RFG, Partidul Social-Democrat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
-l fi pus pe gânduri pe Dubček. Dar nu exista cale de Întoarcere, așa Încât el a susținut În continuare că reformele interne nu amenințau sistemul socialist. La 13 august, Într-o conversație telefonică cu un Brejnev neîncrezător, Dubček s-a străduit să explice că Încerca să suprime criticile populare la adresa Uniunii Sovietice, dar că „această problemă nu poate fi rezolvată printr-o directivă de sus”. Poate ar fi fost de altă părere dacă ar fi știut că pe 3 august cinci
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
definitiv al iluziilor despre comunism. Nici extrema dreaptă nu a avut un reviriment credibil, cu excepția câtorva cazuri marginale. Mișcarea neofascistă Movimento Sociale Italiano (MSI) nu a obținut mai mult de 6,8% din voturi la alegerile naționale și, oricum, se străduia să pară un partid politic legitim. Naționaliștii din Germania nici măcar nu se deranjau să păstreze aparențele legalității, dar ponderea lor electorală era, ca și În cazul partidelor similare din Belgia, Franța sau Marea Britanie, neglijabilă. Pe scurt, comunismul sau fascismul, În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de alianțe puneau În pericol Însăși Uniunea, dar era deja prea târziu: el nu a mai putut decât să se alăture stânjenit și fără convingere funcționarilor sovietici care tânjeau după vechiul monopol de partid - același monopol pe care el se străduise să Îl elimine. Astfel, În timp ce Gorbaciov se zbătea Între posibil și dezirabil, vorbind despre un „federalism controlat” (un compromis gorbaciovist tipic), Elțîn susținea public și cu convingere lupta statelor baltice pentru independență. În aprilie 1991, Gorbaciov a acordat cu reticență
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
abrogarea termenului de prescripție pentru crimă (Însă trebuie menționat că printre cei care au votat Împotrivă se afla și viitorul cancelar Helmut Kohl). Din acel moment, germanii au fost printre europenii cel mai bine informați despre Shoah și s-au străduit să mențină crima singulară a țării lor În conștiința publică. Dacă În anul 1968 numai 471 de grupuri de elevi au vizitat Dachau, până la sfârșitul anilor ’70 numărul anual al acestor vizite trecuse cu mult peste 5.000. A ști
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
amintirea războiului și a genocidului face parte din viața noastră. Nimic nu poate schimba acest lucru: aceste amintiri sunt fragmente din identitatea noastră”. În alte părți, persistă Însă zone de umbră. În Polonia, unde un Institut al Memoriei Naționale se străduiește să Încurajeze investigarea temeinică și științifică a unor subiecte istorice controversate, căința oficială a Poloniei pentru felul În care și-a tratat minoritatea evreiască a suscitat obiecții vehemente. Un exemplu deprimant este reacția lui Lech Wa³êsa, eroul Solidarității și laureat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
source. Suivant ce principe, îl avoue avoir donné un " équivalent poétique " de Faust en roumain, et non une " traduction notariale ", c'est-à-dire une traduction entièrement fidèle au texte de départ : " în activitatea mea de tălmăcitor al lui Faust m-am străduit să dau un echivalent poetic, iar nu o traducere notariala. "1015 En outre, Blaga précise qu'une traduction de poésie est un texte en soi, et jamais la " copie " du poème de départ ; en d'autres mots, elle ne doit
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
manager cu inițiative lăudabile în producția Editurii Scrisul Românesc, intră într-o zonă în care spiritul critic nu funcționează pe măsura intențiilor, având drept consecință supraevaluări cu mize naționaliste și localiste: susține caracterul literar al declarațiilor lui Tudor Vladimirescu, se străduiește să descopere frânturi de zicere artistică în relatările martorilor la evenimentele din timpul domniei lui Mihai Viteazul sau în scrisorile acestuia către soli, încearcă să restabilească adevărul istoric în legătură cu personalitatea lui Vlad Țepeș, transformat de o întreagă literatură în vampirul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288397_a_289726]
-
înlocuit cu proiecția onirică, idealizată, a femeii iubite care "răsare" din "valurile vremii". Cu o precizie care însă îl apropie mai mult de tratarea în registru oniric a unui subiect realist în relație cu obsesiile și dorințele pictorului, Luchian se străduiește să păstreze în textura chipului femeii ceva din natura evanescent-efemeră a visului. Imaginea este inconsistentă, cu ceva difuz; Luchian nu descrie un simplu efect de percepție, ci o imagine reamintită sau extrasă prin intermediul visului din propria sa imaginație. Un alt
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nuanțe, răceala pozei grandilocvente. Într-o poză făcută în atelierul său din vila de pe șoseaua Kiseleff în 1897-1898, apare ținându-și la fel mâna în buzunar, având în spate un șevalet și purtând peste costum un pardesiu elegant. Se va strădui să mențină această poză elegantă și într-o fotografie apărută în 1909 în Calendarul Minervei, prezentându-l în atelierul său așezat pe scaun, cu o paletă în mâini în fața șevaletului, stând picior peste picior. Aici atitudinea voit degajată, care îi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ca un grup aparte în revista L'Art Moderne, în 1888. Khnopff, De Groux, Rops, Mellery, dar și vingtiștii Robert Picard, Jan Toorop, George Minne și Willy Schlobach, "(...) tindeau să se bazeze pe sursele literare ale lucrărilor și s-au străduit să descrie o état d'âme, spre deosebire de o reproducere fidelă a realității"476. Fenomenul secesionist ia naștere în spațiul artistic germanic, pentru prima oară la München, în 1892, când aproape o sută de artiști se reunesc pentru a crea Secesiunea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
modele pentru copii, iar imitarea acestora se va realiza după criteriul sexului. Comportamentele consumatorului se diferențiază În funcție de statutul socioeconomic și de apartenența la diferite segmente de populație. G. P. Moschis și alții (1977) afirmă că părinții din familii sărace se străduiesc să Își educe copiii În așa fel să respecte normele de consum care funcționează În clasa lor socială, de exemplu, să nu cumpere produse de lux. Un aspect aparent paradoxal cu privire la comportamentul de consum este surprins de către D. A. Statt (1997
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
adaptează la schimbările survenite; d) interacționalismul simbolic postulează că individul și socialul se află În interdependență. Școala dramaturgică, subordonată acestei concepții, creată de E. Goffman, promovează ideea „vieții ca o scenă”. Indiferent de condiția lor socială sau fizică, oamenii se străduiesc să obțină din partea celorlalți impresiile dorite de ei. Managementul impresiilor - sintagmă lansată de E. Goffman (1959) - servește acestui scop. Analizând practicile și strategiile prin care indivizii, când sunt În locuri publice, Își promovează și protejează o imagine consonantă cu rolurile
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]