14,769 matches
-
de adâncime. Încerci să găsești și să experimentezi felurite versiuni de disciplină spirituală, frecventezi sfera religiosului, cauți, halucinat, calea. E un parcurs nobil, dar primejdios, la capătul căruia, dacă nu ai șansa unei opțiuni limpezi, întemeiate pe discernământ și echilibru sufletesc, poți eșua în sminteală, iluzie de sine și fanatism. Tipul F: Cercetarea și reflexivitatea. Trăiești cu dorința de a ieși din viață mai știutor, mai lămurit decât ai intrat. „Nu vreau să mor prost!“ - spunea Alexandru Dragomir. „Vreau să înțeleg
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
mai) cred în rețete grandioase, cu rezultat garantat, nu (mai) cred în posibilitatea unei re așe zări durabile a lucrurilor prin viziuni pașoptiste și personalități providențiale. N-am argumente solide - cel puțin deocamdată - pentru a credita resursele de solidaritate, vigoare sufletească și dinamism civic ale unei populații risipite interior, sleite de lipsuri, hărțuite de tot felul de „zbierători și dibaci“, înrăite de lupta pentru subzistență. Uneori, oricât m-ar întrista ceea ce simt, mă întreb dacă nu oblojim, în fibra noastră, un
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
fiecare vorbă pe care o rostește și în fiecare din actele sale. „Integral prezent“ înseamnă prezent și cu mintea, și cu inima, și cu trupul. E un tip de comportament mai rar decât ne închipuim. În general, prezența fizică, atașamentul sufletesc și adeziunea mentală nu se manifestă întotdeauna simultan în felul nostru de a fi. Dimpotrivă. Suntem de multe ori „de față“ fizicește, în timp ce capul e în altă parte și inima într-alta. Inima, la rândul ei, ne duce, nu o dată
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ți-o pui la butonieră, pentru a i depuncta pe cei din jur, vinovați, în bloc, de inautenticitate, neînțelegere, lipsă de anvergură morală. Trebuie spus, de asemenea, că „a-ți dori să realizezi ceva valoros“ nu e neapărat un viciu sufletesc. Nu poți refuza orice formă de participare la viața comunitară, nu poți evacua orice proiecție ideală, orice aspirație, orice preocupare pentru reușita personală și publică, în numele unei autenticități severe, care nu se lasă „ispitită“ de trivialele înregimentări ale majorității. Și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
mai îndrăgostesc, dacă mai există plăceri depline și colocvialități inocente. Dacă se mai gândește cineva la arta conversației, dacă mai ră sfoiește cineva pe Epictet sau pe Montaigne. Nu se poate trăi, clipă de clipă, din frecventarea pustiului intelectual și sufletesc al arenei politice. Nu se poate trăi din amărăciune, recriminare și sudalmă. Nici Geoană, nici Antonescu, nici Băsescu nu pot fi un conținut de viață, o preocupare febrilă, o realitate consistentă. Valorile, problemele adevărate, viața sunt de căutat în cu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Suntem în așa fel alcătuiți, încât un grafic afectiv egal, fără breșă, fără „regrupări“ întremătoare, sfârșește într-o nesănătoasă entropie emoțională. Ni se ard siguranțele. Din punctul meu de vedere, această incompatibilitate între iubirea pământească și intensitatea constantă a angajamentului sufletesc e una din consecințele „păcatului originar“. Între nevoia de iubire (absolută) a omului „căzut“ și capacitatea lui de a asuma o asemenea iubire în mod absolut s-a produs o fisură, o pană de curent, un dereglaj „nefericit“, cum spune
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
brânci (n-o prea fac!) sau pentru că s-au învățat să cam fure (se mai întâmplă!), ci pentru că, din nenumărate motive, exigența lucrului bine făcut, onoarea meseriei au intrat în derivă. E efectul patetic al uriașelor dislocări sociale, morale și sufletești pe care le-a produs dictatura comunistă. Profesiunile și-au pierdut conturul, la fel cum și-au pierdut conturul oamenii și moravurile. Competențele și-au pierdut motivația și creditul. Ciobanul expert în telemea a fost dus la oraș să facă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
anvergură și temei. Ce e rău și urât în marile texte sacre ale lumii? Ce tip de anestezie intelectuală te poate face să privești chiorâș spre Upanișade și spre Coran, spre Canonul Buddhist și spre Biblie? Ce specie de anestezie sufletească poate anula savoarea marilor mistici de pretutindeni? Cât trebuie să fii de simplificat lă untric ca să nu percepi amploarea nelumească a reflexiei teologice, a efortului ascetic, a aspirației ultime? și cât de smintit trebuie să fii ca să te simți atins
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
care reușește să evite mizeria umană asociată, de obicei, sfârșitului. Demnitatea ar însemna, în acest caz, eludarea componentei de frică, tristețe și deznădejde care însoțește, inevitabil, iminența morții. A muri demn e a nu accepta ofensa suferinței, degradarea fizică, decrepitudinea sufletească și mentală. Dacă așa stau lucrurile, moartea lui Iisus e de o sfâșietoare nedemnitate. Răstignirea era, se știe, cea mai dezonorantă pedeapsă imaginabilă, rezervată înde obște tâlharilor de rând. Chinul trupesc pe care acest mod de execuție îl provoca era
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
indirect, de păcatul desfrânării: dorința de a seduce, penajul arborat ca o nadă, gluma groasă și vorba deșucheată pregătesc terenul echivoc al concupiscenței. Îndărătul naturilor veșnic bombănitoare, atinse de insom nia spiritului critic, stă orgoliul, buna impresie despre sine. Meschinăria sufletească (pusilanimi tatea) e un aspect secundar al tristeții, al proastei dispoziții. Incapabil să se deschidă generos spre ceilalți, sufletul se contractă, erodat de umori acre și de stupori crepusculare. Obsesia originalității și pasiunea nevrotică pentru tot ce e nou au
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
nivelul speculației intelectuale și al „gratuității“ estetizante. Dar credința care se epuizează în ritualism bigot și superstiție coregrafică nu e mai puțin lovită de vacuitate. Credinciosul „instalat“ con fortabil în credința sa, credinciosul care nu mai are întrebări, drame, griji sufletești, stupori și incertitudini e un simplu funcționar bisericesc, a cărui suficiență, al cărui „sedentarism“ spiritual pot fi exasperante pentru Dum nezeu însuși (cf. Isaia, 1, 11-15). La celălalt pol se situează cei care nu cred că cred, pentru că au despre
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
informații, sau ca acrobație de concepte) era sensul căutării filozofice, ci desăvârșirea interioară, identificarea unei soluții de viață care să-ți garanteze libertatea, echilibrul lăuntric, împlinirea existențială, virtutea. Exercițiul cunoașterii avea sens câtă vreme el se putea converti în progres sufletesc. Cu alte cuvinte, cunoașterea trebuia nu doar să te învețe ceva, ci să te „salveze“ omenește, să te transforme, să te apropie de versiunea optimă a firii tale. În limbaj creștin, s-ar fi spus că nu era de prețuit
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
indescifrabil al lumii pământești. A fost nevoie de „revoluția“ neotestamentară pentru ca imperativul „cunoașterii de sine“ și al „sculptării de sine“ să fie întregit cu acela al „iubirii aproapelui“. Dintr-odată, lumea se repopulează. Efortul solitar se sprijină pe o solidaritate sufletească și spirituală, fără de care un astfel de efort rămâne o simplă performanță atletică. Nașterea lui Iisus e o șansă nesperată, exemplară, restauratoare, dată Celuilalt. Ea spune da „îngrijirii de sine“, dar adaugă că nu poți lucra de unul singur asupra
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
a somptuarului. Am rămas cu Iri și cu Monica. La mai mare! Despre mânie Diferența esențială dintre Est și Vest este, cred, diferența dintre mânie și calm, dintre tensiune și destindere. E vorba de atmosfera în care respirăm, de climatul sufletesc al vieții zilnice. Există și în Occident enervări, insatisfacții, răsteli și chiar atacuri de furie. Uneori, când riscul unei generale placidități este iminent, oamenii par să-și inventeze motive de iritare, sau să le îngroașe artificial pe cele deja existente
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
viață Mânia e omenească. Poate fi și divină. Se vorbește de „sfântă mânie“, de furia zeilor, de Iisus izgonindu-i cu biciul pe negustorii din templu. Ura însă, ura constantă, tenace, devenită ocupație cotidiană, e în afara omenescului. E o boală sufletească, o volup tate morbidă, o viclenie a demonilor. Nu poți trăi fără încetare sub semnul ei, dacă vrei să-ți conservi sănătatea interioară. De o „sfântă ură“ (ura de clasă) s-a vorbit numai în perioada „aurorală“ a comunismului. Există
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
parte, de regulă, din vocabularul „științific“ al sociologului. La fel, termenul „lăcomie“, folosit de Barack Obama pentru a explica începuturile crizei economice în care ne aflăm. Toți acești termeni se referă la malformații ale interiorității umane, la vicii de alcătuire sufletească, la probleme care țin de „forul lăuntric“. Asta îmi amintește de o discuție purtată în 1975 cu un student din Germania Federală, participant la o grevă universitară care cerea eliminarea latinei din programa analitică a facultăților de romanistică și protesta
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
tehnic“ al vieții spirituale: „războiul nevăzut“. Termenul desemnează lupta pe care fiecare din noi o are de dus cu demonii alcătuirii sale interioare. Există, în teologia creștină, tratate întregi despre acest război, un război de al cărui final depinde salvarea sufletească a fiecăruia. De un concept asemănător uzează islamul. Întorcându-se de la vreo bătălie militară, înțeleptul mahomedan spune: „Ne întoarcem, acum, de la «micul război» la «marele război» (jihad), cel de toate zilele, cu netreb niciile dinăuntrul nostru.“ Nici lăcomia, nici invidia
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
un capitol de patologie a scrisului, sunt cazurile de intelectuali care nu pot să scrie, sau scriu căznit, patetic, luptându-se, clipă de clipă, cu o inhibiție maladivă. Prin meserie, ei trebuie să scrie, dar, prin complicate blocaje mentale și sufletești, nu reușesc să o facă decât à contre cœur, scremut, crispat, sub presiune exterioară. „Nu scriu, pentru că mi-ar lua din timpul pentru citit!“ - îmi spunea, cândva, un important istoric de artă. Un altul se justifica printr-o aiuritoare prudență
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
în Bucovina, într-un fel de domiciliu forțat la moșia sa Rus Plavalar, a petrecut aici mai bine de un an de zile, dedicându-se administrării moșiei și îngrijirii stării sale de sănătate 263. Odihna, aerul de țară și liniștea sufletească, dată de faptul că trăia departe de toate adversitățile și intrigile țesute împotriva sa, au contribuit din plin la găsirea echilibrului sufletesc și la refacerea completă a sănătății sale, astfel încât, la moartea împăratului Iosif al II-lea, Vasile Balș era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
zile, dedicându-se administrării moșiei și îngrijirii stării sale de sănătate 263. Odihna, aerul de țară și liniștea sufletească, dată de faptul că trăia departe de toate adversitățile și intrigile țesute împotriva sa, au contribuit din plin la găsirea echilibrului sufletesc și la refacerea completă a sănătății sale, astfel încât, la moartea împăratului Iosif al II-lea, Vasile Balș era plin de putere de muncă, fiind gata să reintre în viața publică. IV. REVENIREA ÎN VIAȚA PUBLICĂ, CĂPITAN AL BUCOVINEI, ULTIMA PARTE
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
de școală, iar din 1971 și până în prezent (2005) ca grădiniță de copii. Tânăra familie avea de învins încă de la începutul căsniciei greutățile vieții. Soarta îi hărăzise unul celuilalt, ambii fiind orfani din fragedă copilărie. Eufrosina Petrovanu, cu blândețea, căldura sufletească și vorba-i înțeleaptă avea să le fie multă vreme sfătuitoare, încurajându-i, ajutându-i și insuflându-le optimism în depășirea și rezolvarea problemelor vieții. În primii ani de căsnicie au avut 2 copii. Primul, Constantin, născut la 27 februarie
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
populare. Bun cunoscător al istoriei naționale, învățătorul Ioan Marcu acorda o deosebită atenție sărbătoririi evenimentelor istorice naționale, organizând conferințe și comemorări ce creau o stare afectivă de un înalt patriotism, urmate de un program artistic care creau momente de înălțare sufletească pentru toți participanții. Serbarea pomului de iarnă și a Anului Nou cuprindea obiceiuri tradiționale locale precum plugușorul, fiecare regăsindu-se în versurile compuse de însăși învățătorul Ioan Marcu, colinde, sorcove. Moș Crăciun (ulterior “reciclat” și rebotezat de tovarăși Moș Gerilă
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
plan. De aceea și Mântuitorul a fost, poate, mai prezent sau mult mai clar simțit ca prezență acolo, unde era mai intens căutat, decât în așa zisa libertate. În mod evident, cel mai important factor care a contribuit la rezistența sufletească, dar și fizică, în încercările inumane prin care au fost obligați să treacă, a fost viața duhovnicească, astfel încât, după cum declară mai mulți dintre ei - Părintele Justin Pârvu, Virgil Totoescu, Virgil Maxim -, celulele, temnițele au fost transformate în mănăstiri. „Închisoarea îți
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
fost elementul principal care l-a ajutat să poată merge mai departe senin și împăcat cu infernul concentraționar. Mai mult decât atât, domnul Virgil Totoescu consideră că probabil închisoarea a fost cea care l-a păzit de o eventuală cădere sufletească și de o trăire duhovnicească mult inferioară celei din temniță, pe care ar fi avut-o în așa-zisa libertate. Temnița, cu vicisitudinile ei, l-a așezat într-o căutare duhovnicească, care l-a făcut să rămână pe Cărarea Împărăției
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
de către Valeriu Gafencu, care i-a dat medicamentele sale, ne-a rămas de la pastorul lutheran o foarte frumoasă mărturie despre limba română, care, consideră el, este limba care se vorbește în paradis, pentru că „ea îți îngăduie să exprimi orice adâncime sufletească și orice înălțime cerească”. Au avut loc și botezuri ale unor copii născuți în închisoare de către deținute ce fuseseră arestate pe perioada sarcinii. 1.3.3. Postul și rugăciunea Ceea ce s-a întâmplat în temnițe a fost aplicare practică a
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]