11,705 matches
-
Imperiul Otoman. Era fiul lui Fotios Zorbas, un bogat proprietar de terenuri și de oi, și avea trei frați: Katerina, Ioannis și Xenofon. El a lucrat ca păstor pe terenurile familiei la Katafygi, a devenit tăietor de lemne. Persecutat de turci, a plecat mai târziu la Palaiochori, Halkidiki, unde a trăit în perioada 1889-1911, petrecându-și acolo cei mai importanți ani ai vieții sale. A lucrat ca miner pentru o companie franceză ce exploata mina din Gisvoro (Γήσβορο) și a devenit
Gheorghios Zorbas () [Corola-website/Science/336730_a_338059]
-
afacerile comerciale și a mai construit alte patru nave pe propria ei cheltuială, inclusiv marea navă de război "Agamemnon". În 1816, otomanii au încercat să confiște proprietățile Bouboulinei pentru că cel de-al doilea soț al ei luptase alături de ruși împotriva turcilor în Războaiele Ruso-Turce. Ea a călătorit la Constantinopol pentru a-l întâlni pe ambasadorul rus contele Pavel Stroganov și a-i cere protecția. În semn de recunoaștere a serviciilor aduse rușilor de către Bouboulis, Strogonov a trimis-o în siguranța în
Laskarina Bouboulina () [Corola-website/Science/336728_a_338057]
-
A participat la înființarea „Societății istorice” a dr-ului Iuliu Barasch, care se ocupă cu istoria evreilor în Romania.Istoricul român Nicolae Iorga a remarcat că pe baza documentelor descoperite și cercetate de rabinul Bejerano, s-a putut dovedi prezenta evreilor turci (sefarzi) în Țară Românească în vremea lui Mihai Viteazul, când aceștia sosiseră că furnizori ai oștilor otomane. Istoricul Grigore Tocilescu obișnuia să-l invite pe rabin la Universitate pentru a traduce textele ebraice, turcești, persane și arabe de pe morminte. Bejerano
Haim Bejerano () [Corola-website/Science/336737_a_338066]
-
cu Grecia. Marile Puteri au reacționat, cerându-i lui Deligiannis să retragă imediat forțele grecești din insulă în schimbul acordării unui statut de autonomie. Cererea a fost respinsă, iar pe 7 februarie a avut loc prima bătălie importantă între greci și turci, atunci când forța expediționară greacă din Creta a învins armata otomană de 4.000 de militari în Bătălia de Livadeia, Creta. Armata greacă era formată din trei divizii, două dintre ele luând poziții de luptă în Tesalia și cea de-a
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
în mâinile otomanilor la 8 mai. La Domokos grecii au adunat 40.000 de oameni într-o puternică poziție defensivă, la care au participat aproximativ 2.000 de voluntari italieni din unitatea ""Cămășile Roșii"" aflată sub comanda lui Ricciotti Garibaldi. Turcii au avut un total de aproximativ 70.000 de militari, dintre care aproximativ 45.000 au fost direct implicați în luptă. Pe 16 mai atacatorii au trimis o parte din armata lor să atace flancurile grecilor pentru a le tăia
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
o parte din armata lor să atace flancurile grecilor pentru a le tăia retragerea, dar aceasta nu a reușit să ajungă la timp. A doua zi restul armatei otomane a efectuat un atac frontal. Ambele părți au luptat din greu. Turcii au fost ținuți la distanță de focurile infanteriei până ce flancul lor stâng a învins flancul drept al grecilor. Trupele otomane au spart apărarea grecilor, forțând o nouă retragere. Smolenskis a primit ordinul să apere trecătoarea de la Termopile, dar pe 20
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
al lui Frederic de Neapole, și având în vedere că un război împotriva Franței ar fi costisitor și de lungă durată, a preferat o alianță cu Ludovic al XII-lea. Tratatul, justificat și de necesitatea de a face față amenințării turcilor otomani, a fost semnat pe 10 octombrie 1500 în castelul Chambord, și ratificat de către regii catolici, pe data de 11 noiembrie a aceluiași an, în Granada. Acordul a inclus următoarele condiții: Relațiile bune între francezi și spanioli nu au fost
Tratatul de la Granada (1500) () [Corola-website/Science/336816_a_338145]
-
regiuni: O a patra regiune numită Vardounia (Βαρδούνια) aflată la nord este inclusă uneori, dar nu a făcut parte niciodată din punct de vedere istoric din peninsula Mani. Vardounia a servit ca o zonă tampon între câmpiile Evrotas stăpânite de turcii otomani și Mani. Otomanii au relocat în regiune un contingent de coloniști albanezi musulmani. Acești coloniști au format o mare parte a populației locale până la Războiul de Independență al Greciei, atunci când au fugit în cetatea turcă din Tripoli. Populația greacă
Peninsula Mani () [Corola-website/Science/336843_a_338172]
-
() a fost un militar și politician turc. El a fost șeful statului turc între 1980-1989. Provenind dintr-o familie originară din Balcani, tânărul a servit în armată din anul 1938. Ca ofițer, a participat la Războiul din Coreea în 1953, într-o brigadă din Turcia înainte de a fi promovat ca general, în 1964
Kenan Evren () [Corola-website/Science/336849_a_338178]
-
Süleyman Demirel și Bülent Ecevit pierduseră controlul asupra violențelor. La 12 septembrie 1980, Evren conduce o lovitură de stat care a răsturnat guvernul primului-ministru Demirel, a dizolvat parlamentul și a suspendat libertățile civile. Plasat în fruntea unui „consiliu de securitate” turc, el acționează în calitate de șef al statului. Odată cu adoptarea Constituției din noiembrie 1982, el a devenit al șaptelea președinte al Turciei, poziție pe care a deținut-o până în noiembrie 1989. În baza schimbării Constituției aprobată de poporul turc pe 12 septembrie
Kenan Evren () [Corola-website/Science/336849_a_338178]
-
a fi o mănăstire, însă ea a devenit succesiv Catedrală Mitropolitană, iar mai apoi Catedrală Patriarhală. Ctitoria a fost așezată sub protecția Sfinților Împărați Constantin și Elena. În anul 1658 Constantin Șerban Basarab este alungat de pe scaunul Țării Românești de către turci, în urma unui complot al boierilor. Se refugiază în Ardeal, la bunul său prieten, principele transilvănean Gheorghe Rákóczi al II-lea, care îi vinde domenii în zona Aleșdului. A locuit în Castelul de la Piatra Șoimului, din apropiere de Peștiș, împreună cu soția
Biserica Sfântul Dumitru din Tinăud () [Corola-website/Science/336910_a_338239]
-
1787-1792) în care autorul prezintă cu ironie activitatea unui domnitor imprevizibil, plin de ciudățenii, și perioada războiului, în care atitudinea autorului față de Mavrogheni se schimbă, înfățișându-l de această dată ca un conducător energic și înțelept, care-i împiedică pe turci să jefuiască Țara Românească. Cu toate că este o scriere subiectivă, cronica versificată a pitarului Hristache este, în opinia istoricului literar Dumitru Murărașu, „un interesant document al vremii”. Cronicarul realizează un portret plastic, plin de culoare, al domnitorului și un portret burlesc
Pitarul Hristache () [Corola-website/Science/337115_a_338444]
-
versificată a pitarului Hristache este, în opinia istoricului literar Dumitru Murărașu, „un interesant document al vremii”. Cronicarul realizează un portret plastic, plin de culoare, al domnitorului și un portret burlesc al caimacamului temporar Dimitrăchiță Turnavitu, descriind întâmplări importante precum intrarea turcilor în București. Hristache folosește un vers scurt în stil popular, cu o rimă ușoară, uneori forțată. Ritmul povestirii este unul alert. Limbajul familiar și plin de un umor, specific mahalalelor bucureștene, prefigurează stilul lui Anton Pann, în timp ce descrierea unor situații
Pitarul Hristache () [Corola-website/Science/337115_a_338444]
-
Vineri”. Tatăl lui Zaharia, Anghel Boer, era descendentul unui personaj interesant: Pârvul sin Matei Cojocarul sau Cupețul, moșnean cu dare de mână din Comanca (lângă Caracal, jud. Olt), devenit negustor în timpul ocupației austriece în Oltenia. Din cauza unui conflict cu niște turci, Pârvul sin Matei s-a refugiat în 1739 la Sibiu, fiind înregistrat la graniță cu numele „Boer”, deoarece numai moșnenii și boierii olteni aveau libertatea să se strămute după voința lor. Ulterior, Pârvul sin Matei Boer s-a stabilit în
Zaharia Boerescu () [Corola-website/Science/337209_a_338538]
-
fost inefectivi în evaluarea și protejarea liniile lor de aprovizionare, ceea ce a dus la foamete extinsă și lipsa de echipament adecvat în cadrul armatelor cruciate. Albert de Aachen a remarcat că "creștinii nu a dat înapoi de la a mânca nu numai turci sau sarazini uciși, dar chiar și câini târânzi..." ("Nam Christiani non solum Turcos vel Sarracenos occisos, verum etiam canes arreptos (...)")
Asediul de la Ma'arra () [Corola-website/Science/337282_a_338611]
-
(; născută "Sevil Geambec") este o politiciană română de etnie turcă, membră a Partidului Social Democrat, care a făcut parte din Guvernul Ponta (4). Este strănepoată după mamă a cunoscutului istoric turc născut în România, Kemal Karpat. A absolvit Academia de Studii Economice, Facultatea de Planificare Economică și Cibernetică în 1987. Este căsătorită din 2011 cu sirianul Akram Shhaideh, aceasta fiind a doua ei căsătorie. La 21 decembrie 2016 a fost prima
Sevil Shhaideh () [Corola-website/Science/337322_a_338651]
-
Otoman, prin susținerea mișcărilor de eliberare națională din Balcani, avea să se finalizeze cu un nou conflict între aceste două Puteri. Situația internațională părea a fi favorabilă Rusiei, întrucât după lupta de la Navarin din 1827 relațiile dintre statele europene și turci s-au complicat . Spre sfârșitul anilor '20 ai sec. al XIX-lea drept pretext pentru o nouă tentativă de a împărți posesiunile Imperiului Otoman a servit cererea Angliei, Franței, Austriei și, în special, a Rusiei de a acorda Greciei statut
Cauzele și desfășurarea Războiului ruso-turc din 1828- 1829 () [Corola-website/Science/337295_a_338624]
-
Geismar la 26 aprilie trece Siretul la Maximen și trecînd prin Buzău la 30 aprilie la ora 14.00 a ocupat Bucureștiul . Pe parcursul lunii mai rușii au invadat întreg teritoriul Principatelor Române. Baronul Meitani scria consulului austriac Blutte că toți turcii au fost cuprinși de o mare frică și, departe de a se mai gîndi la o invazie în Țara Românească, li se părea că-i văd deja pe ruși la porțile cetăților lor . La 9 mai detașamentul de cazaci ocupă
Cauzele și desfășurarea Războiului ruso-turc din 1828- 1829 () [Corola-website/Science/337295_a_338624]
-
50 de verste de la Varna și care realiza legătura între ele. Asediul Șumlei începe la 8 iulie și s-a soldat cu un eșec pentru armata rusă care dispunea de 30 mii de oameni, față de cei 40 mii de ostași turci concentrați într-o cetate bine fortificată. În luna septembrie războiul trece în faza celui de poziții . În timp ce principalele forțe armate țariste erau repartizate între trei cetăți - Șumla, Varna și Silistra, în iunie generalul Rot trece Dunărea, iar generalul Borozdin primește
Cauzele și desfășurarea Războiului ruso-turc din 1828- 1829 () [Corola-website/Science/337295_a_338624]
-
detașamentul generalului Vodboliski este îndreptat spre cetatea Ațhur, care controla drumul spre Gruzia. Ajungînd la porțile cetății în aceeași zi (cetatea se afla la o distanța de numai 29 verste de Ahalțiha), în urma tratativelor cetatea este cedată fără luptă de către turci. O altă divizie, sub conducerea lui Berhman, se îndreaptă la 21 august spre Ardagan, care, părăsită de turci, este ocupată de ruși la 22 august. În urma asediului cetății Poti (litoralul Gruziei) de către generalul Ghesse, la 15 iunie comandantul garnizoanei turcești
Cauzele și desfășurarea Războiului ruso-turc din 1828- 1829 () [Corola-website/Science/337295_a_338624]
-
aceeași zi (cetatea se afla la o distanța de numai 29 verste de Ahalțiha), în urma tratativelor cetatea este cedată fără luptă de către turci. O altă divizie, sub conducerea lui Berhman, se îndreaptă la 21 august spre Ardagan, care, părăsită de turci, este ocupată de ruși la 22 august. În urma asediului cetății Poti (litoralul Gruziei) de către generalul Ghesse, la 15 iunie comandantul garnizoanei turcești Aslan-bec ia înmînat cheile cetății. La 25 august Ciavciavadze începe ofensiva în pașalîcul Baiazet. În dimineața zilei de
Cauzele și desfășurarea Războiului ruso-turc din 1828- 1829 () [Corola-website/Science/337295_a_338624]
-
au fost ocupate, fără luptă, orașele Diadin, Hamura. Practic întreg pașalîcul era în mîinile rușilor care i-au propus să ocupe cetatea fără luptă. La 12 septembrie apariția instantanee a armatei țariste sub zidurile cetății Toprah-cale i-a pus pe turci pe fugă, iar la 20 septembrie detașamentul de cavaleri al lui Basov ocupă, fără nici o greutate, localitatea Sofichente. În cele din urmă, în ajutorul acestora au sosit forțe noi care au reușit să mențină cuceririle realizate de Ciavciavadze în pașalîcul
Cauzele și desfășurarea Războiului ruso-turc din 1828- 1829 () [Corola-website/Science/337295_a_338624]
-
Ludwig Wilhelm, Margraf de Baden (8 aprilie 1655 - 4 ianuarie 1707) a fost conducător de Baden în Germania și comandantul șef al armatei imperiale. Este cunoscut, de asemenea, drept "Ludwig Turcul" ("Türkenlouis") pentru multele victorii împotriva armatei turce. După decesul său în 1707, soția sa a acționat ca regentă de Baden-Baden. Născut la Paris, Ludwig a fost fiul lui Ferdinand Maximilian de Baden-Baden și a soției lui, franțuzoaica, Louise de Savoia
Ludwig Wilhelm, Margraf de Baden-Baden () [Corola-website/Science/337349_a_338678]
-
casa mamei lui din Paris și repatriat în Germania, unde a fost crescut de bunica paternă vitregă. Ludwig Wilhelm a servit prima dată sub Raimondo Montecuccoli împotriva vicontelui Turenne, și apoi sub ducele de Lorena. În Asediul de la Viena de către turci în 1683, el și-a aruncat forțele asupra orașului și printr-o escapadă strălucită a efectuat joncțiunea cu regele Sobieski și cu ducele de Lorena. În 1689 el i-a învins pe turci la Niš. Ludwig a început să fie
Ludwig Wilhelm, Margraf de Baden-Baden () [Corola-website/Science/337349_a_338678]
-
de Lorena. În Asediul de la Viena de către turci în 1683, el și-a aruncat forțele asupra orașului și printr-o escapadă strălucită a efectuat joncțiunea cu regele Sobieski și cu ducele de Lorena. În 1689 el i-a învins pe turci la Niš. Ludwig a început să fie numit "Türkenlouis". Turcii îl numeau "regele roșu" datorită jacketei uniformei lui foarte vizibilă pe câmpul de luptă. A fost cunoscut ca un apărător al Europei împotriva turcilor, așa cum a fost Eugeni de Savoia
Ludwig Wilhelm, Margraf de Baden-Baden () [Corola-website/Science/337349_a_338678]