11,855 matches
-
a dus la o mărire semnificativă a populației. Prin urmare, în 1937 Aradul avea 76.015 locuitori dintre care 72% erau români, 8% maghiari, 4% germani, 4% evrei și 12% alte naționalități. Industria grea a continuat să fie reprezentată de uzina lui J. Weitzer (care a fuzionat în 1920 cu producătorul de automobile "Marta"), uzina textilă și moara fraților Neumann și fabrica de mobilă "Lengyel" și renumita fabrică de lichior "Zwack" și-a continuat existența. S-au înființat noi uzine, ca
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
76.015 locuitori dintre care 72% erau români, 8% maghiari, 4% germani, 4% evrei și 12% alte naționalități. Industria grea a continuat să fie reprezentată de uzina lui J. Weitzer (care a fuzionat în 1920 cu producătorul de automobile "Marta"), uzina textilă și moara fraților Neumann și fabrica de mobilă "Lengyel" și renumita fabrică de lichior "Zwack" și-a continuat existența. S-au înființat noi uzine, ca Fabrica de zahăr (1926), "Polyrom" (fabrică de vopsele, 1930), Fabrica Tehnică Arad (becuri electrice
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
de uzina lui J. Weitzer (care a fuzionat în 1920 cu producătorul de automobile "Marta"), uzina textilă și moara fraților Neumann și fabrica de mobilă "Lengyel" și renumita fabrică de lichior "Zwack" și-a continuat existența. S-au înființat noi uzine, ca Fabrica de zahăr (1926), "Polyrom" (fabrică de vopsele, 1930), Fabrica Tehnică Arad (becuri electrice, 1935). Prin urmare, în 1937 existau 110 unități industriale față de 59 în 1919. Criza economică din 1929-1933 a dus la falimentarea multor ateliere mici și
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
mic procentaj din aceste firme foloseau capital românesc (8,7% din angrosiști și 15% dintre detailiști). În afară de sucursala locală a Băncii Naționale a României (deschisă în 1921), mai erau 10 bănci active în oraș, dintre acestea, banca "Victoria" fiind reprezentativă pentru finanțele arădene. Uzina de apă a fost reconstruită între 1931 și 1934, încât s-a îmbunătățit calitatea și s-a extins rețeaua de distribuție a apei potabile. Și sistemul de canalizare a fost modernizat cu asistență a experților britanici. Aradul a fost unul
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
de tramvai a fost dată în folosință la 14 august 1900. La începutul secolului XX, Galațiul era înzestrat, așadar, cu cel mai modern mijloc de transport, tramvaiul electric. Existau la început de veac, căile de rulare, rețeaua de contact, o uzină electrică, o remiză pentru vagoane (830 mp. și șase linii de parcare a tramvaielor; pe fiecare linie puteau fi parcate șase vagoane, sub linii se aflau canalele de vizitare care permiteau controlul vagoanelor pentru demontări și reparații la osii, la
Tramvaiul din Galați () [Corola-website/Science/322645_a_323974]
-
mm, deși inițial convenția stabilea un ecartament de 1.435 mm. Stâlpii de susținere ai rețelei de contact erau metalici și liniile electrice erau împărțite pe secțiuni pentru a înlesni reparațiile în caz de avarii. Traseul tramvaielor era următorul: de la uzină, pe străzile: Portului, Ana Ipătescu, Dogăriei, Tecuci, N. Bălcescu, Brăilei, Mihai Bravu și Traian. În prezent terenurile și clădirile respective, situate în strada Gării nr.8, sunt în administrarea societății Electrica. În perioada ianuarie 1917 - iunie 1919 din cauza primului război
Tramvaiul din Galați () [Corola-website/Science/322645_a_323974]
-
Mihai Bravu și Traian. În prezent terenurile și clădirile respective, situate în strada Gării nr.8, sunt în administrarea societății Electrica. În perioada ianuarie 1917 - iunie 1919 din cauza primului război mondial nu au circulat tramvaie în municipiul Galați. În 1931 Uzinele Comunale Galați au preluat transportul în comun și cu autobuze pe un traseu de 3,5 km. pe strada Domnească (încă din 1925 câțiva particulari fac să iasă pe stradă primele autobuze) și s-a continuat dotarea transportului electric cu
Tramvaiul din Galați () [Corola-website/Science/322645_a_323974]
-
de argint. Pentru a ajunge la minereul util se vor efectua pușcări, folosind o tehnologie specială pentru fiecare zonă cu scopul de a reduce impactul asupra zonelor locuite și/sau a celor protejate. Minereul se va transporta din cariere către Uzina de Procesare sau pentru depozitare finală în halde de steril. În uzina minereul va fi concasat (sfărâmat) și apoi măcinat. Praful de minereu obținut este introdus în rezervoare (tancuri) închise, împreună cu o soluție de cianură de sodiu (CN). În această
Roșia Montană Gold Corporation () [Corola-website/Science/322132_a_323461]
-
folosind o tehnologie specială pentru fiecare zonă cu scopul de a reduce impactul asupra zonelor locuite și/sau a celor protejate. Minereul se va transporta din cariere către Uzina de Procesare sau pentru depozitare finală în halde de steril. În uzina minereul va fi concasat (sfărâmat) și apoi măcinat. Praful de minereu obținut este introdus în rezervoare (tancuri) închise, împreună cu o soluție de cianură de sodiu (CN). În această etapă, cianură dizolva aurul și argintul din minereu și le fixează în
Roșia Montană Gold Corporation () [Corola-website/Science/322132_a_323461]
-
și argint este extras din pori cu o soluție de acid clorhidric, prin electroliza. Aliajul dóre care conține un amestec de aur și argint este turnat în lingouri într-un cuptor electric. Cianură de sodiu este neutralizata, înainte de a părăsi uzina, printr-un procedeu de oxidare. În urma procesului, concentrația de cianură se reduce la 5-7 mg/l, sub limita maximă impusă de legislația din România și de cea din Uniunea Europeană. După neutralizarea cianurii, sterilul de procesare va fi depozitat într-un
Roșia Montană Gold Corporation () [Corola-website/Science/322132_a_323461]
-
Amplasarea utilajelor reprezintă aranjarea fizică a liniilor de fabricație, utilajelor, mașinilor și posturilor de lucru necesare în procesul productiv de conversiune din fabrici, uzine, instalații industriale. Amplasarea utilajelor(,) este o aranjare a mijloacelor de producție utilizate pentru a crea produse. Fluxul materialelor și al materiei prime, productivitatea și relațiile umane sunt toate influențate de aranjarea utilajelor pentru conversiune. Problema amplasării utilajelor se pune atât
Amplasare industrială de utilaje () [Corola-website/Science/322114_a_323443]
-
protecție. Mitraliera a fost denumită după proiectantul său, Vasili Degtiariov, și după Georgi Șpaghin, care a îmbunătățit sistemul de alimentare cu gloanțe. Mitraliera este uneori poreclită "Dushka" (rusă: draga, scumpa) din cauza abrevierii DȘK. Arma este fabricată și în România de către Uzina Mecanică Cugir în varianta 12,7x108mm DȘKM și în varianta 12,7x99mm pe afet trepied. Nevoia proiectării unei mitraliere grele pentru Armata Roșie a apărut în anul 1929. Primul model de acest tip, Degtyaryov, Krupnokalibernyi (abreviat DK, Degtiariov de calibru
DȘK () [Corola-website/Science/322262_a_323591]
-
actualmente Ucraina. A fost fiul unui funcționar bancar, evreu. A absovit o școală tehnică în 1913. A lucrat ca funcționar, tehnician telefonist, muncitor în industrie. A fost angajat la un birou de arhitectură, la o fabrică de muniții, la o uzină aeronautică. Dupa Revoluția din Octombrie a devenit contabil, apoi statistician. A debutat ca jurnalist la revista Sindetikon. A publicat poezie sub pseudonim feminin. În 1923 s-a mutat la Moscova, unde a început să colaboreze la publicația Gunok, unde i-
Ilia Ilf () [Corola-website/Science/322271_a_323600]
-
de Cernăuți și șeful administrației municipale a orașului, mai întâi ca succesorul decedatului cavaler Wilhelm von Klimesch, apoi, mereu reales până în 1905. Sub conducerea sa, municipalitatea a cunoscut o creștere fără precedent. El s-a angajat și a fondat două uzine, o centrală pentru producția de curent și una pentru alimentarea cu apă a municipiului. De asemenea a hotărât extinderea sistemului de canalizare și a ordonat achiziționarea de tramvaie electrice. După demisia lui Kochanowsiki a fost desemnat pe 4 aprilie 1905
Anton Kochanowski von Stawczan () [Corola-website/Science/329559_a_330888]
-
străinătate, în vederea dotării armatei, prilej folosit de unii politicieni români să accepte, fără scrupule, umflarea prețurilor, în folosul lor personal, subminând astfel interesele țării. Pe la sfârșitul anului 1922, un anume Bruno Seletzky a venit în România în calitate de șef al reprezentanței uzinelor Škoda. În această calitate, Seletzky a fost invitat de mai multe ori de autoritățile militare să viziteze Depozitul de armament și Arsenalul armatei, în vederea discutării posibilităților de modernizare a vechiului armament, care era în dotarea armatei române. Cu acest prilej
Afacerea Škoda () [Corola-website/Science/329574_a_330903]
-
acest prilej a avut posibilitatea să afle o serie de secrete militare privitoare la înzestrarea armatei române. Fiind la curent cu toate demersurile ce se făceau pentru satisfacerea nevoilor militare ale României, el a acționat pentru crearea unui monopol în favoarea Uzinelor Škoda, împiedicând concurarea acesteia, fie de către firme românești importante, fie de firme din străinătate. Pentru a-și putea desfășura netulburat tranzacțiile, Seletzky a apelat la relațiile pe care și le făcuse în rândul multor ofițeri superiori și a unor persoane
Afacerea Škoda () [Corola-website/Science/329574_a_330903]
-
în rândul multor ofițeri superiori și a unor persoane influente. În felul acesta, a putut să continue și activitatea de spionaj militar. Prin activitatea sa, statul român a încheiat în anii 1922, 1927, 1929 și 1930 mai multe contracte cu uzinele Škoda. Pentru a obține aceste contracte, Seletzky a oferit comisioane importante nu numai funcționarilor și tehnicienilor, civili și militari, ce aveau sarcina să urmărească derularea contractelor încheiate cu uzinele Škoda, ci și mai multor persoane care ocupau funcții importante în
Afacerea Škoda () [Corola-website/Science/329574_a_330903]
-
în anii 1922, 1927, 1929 și 1930 mai multe contracte cu uzinele Škoda. Pentru a obține aceste contracte, Seletzky a oferit comisioane importante nu numai funcționarilor și tehnicienilor, civili și militari, ce aveau sarcina să urmărească derularea contractelor încheiate cu uzinele Škoda, ci și mai multor persoane care ocupau funcții importante în aparatul de stat sau în organele de conducere ale unor partide politice. În luna mai 1929, Seletzky a prezentat oferta uzinelor Škoda pentru furnizarea de armament statului român. Primul
Afacerea Škoda () [Corola-website/Science/329574_a_330903]
-
aveau sarcina să urmărească derularea contractelor încheiate cu uzinele Škoda, ci și mai multor persoane care ocupau funcții importante în aparatul de stat sau în organele de conducere ale unor partide politice. În luna mai 1929, Seletzky a prezentat oferta uzinelor Škoda pentru furnizarea de armament statului român. Primul ministru Iuliu Maniu și ministrul apărării naționale, generalul Henri Cihoski, împreună cu o serie de ofițeri superiori de specialitate, au discutat oferta și au decis să comande la uzinele Škoda o parte din
Afacerea Škoda () [Corola-website/Science/329574_a_330903]
-
Seletzky a prezentat oferta uzinelor Škoda pentru furnizarea de armament statului român. Primul ministru Iuliu Maniu și ministrul apărării naționale, generalul Henri Cihoski, împreună cu o serie de ofițeri superiori de specialitate, au discutat oferta și au decis să comande la uzinele Škoda o parte din munițiile și armamentul necesare înzestrării țării. Separat, piesele de artilerie grea, urmau să fie comandate în Franța. În urma unor atenții consistente, Seletzky a reușit ca delegația de experți militari, care fusese trimisă în Franța, să comunice
Afacerea Škoda () [Corola-website/Science/329574_a_330903]
-
Separat, piesele de artilerie grea, urmau să fie comandate în Franța. În urma unor atenții consistente, Seletzky a reușit ca delegația de experți militari, care fusese trimisă în Franța, să comunice conducerii Ministerului Apărării Naționale informația falsă că tunurile fabricate la uzinele franceze “Schneider” erau cu circa 60.000 dolari mai scumpe decât cele oferite de Škoda”. Ca urmare a acestor „informații”, la data de 17 martie 1930 Ministerul Apărării Naționale a încheiat cu uzinele Škoda un contract de furnizare de muniții
Afacerea Škoda () [Corola-website/Science/329574_a_330903]
-
Naționale informația falsă că tunurile fabricate la uzinele franceze “Schneider” erau cu circa 60.000 dolari mai scumpe decât cele oferite de Škoda”. Ca urmare a acestor „informații”, la data de 17 martie 1930 Ministerul Apărării Naționale a încheiat cu uzinele Škoda un contract de furnizare de muniții și armamente, inclusiv artilerie grea în valoare de peste 5 miliarde lei, fără a se cere și avizul Direcției armamentului, Comitetului materialului, Direcției tehnice și Consiliului superior al armatei. Spre sfârșitul anului 1931, au
Afacerea Škoda () [Corola-website/Science/329574_a_330903]
-
armamente, inclusiv artilerie grea în valoare de peste 5 miliarde lei, fără a se cere și avizul Direcției armamentului, Comitetului materialului, Direcției tehnice și Consiliului superior al armatei. Spre sfârșitul anului 1931, au avut loc trageri experimentale cu tunurile fabricate la uzinele Škoda. Reprezentantul trimis de noul ministru al apărării naționale Constantin Ștefănescu Amza, a constatat că "“tunurile nu corespund necesității armatei”". Consiliul superior al armatei a hotărât sistarea comenzii, decomandarea tunurilor de câmp și a cerut înlăturarea lui Seletzky din conducerea
Afacerea Škoda () [Corola-website/Science/329574_a_330903]
-
o formă sau alta, au facilitat acest contract, au totalizat 19.219.335 de lei. În plus, s-a constatat că mai bine de o treime din contract ar fi putut fi repartizat unor firme autohtone cu profil industrial precum Uzinele Reșița, Uzinele Malaxa, Uzinele Vulcan, Copșa-Mică, Uzinele Cugir, Astra și Romloc. Interesant de știut că în 1938 Bruno Seletzky a avut suficienți bani pentru a prelua firma J. & C. A. Schneider, din Frankfurt am Main, la prețul de 4 milioane
Afacerea Škoda () [Corola-website/Science/329574_a_330903]
-
sau alta, au facilitat acest contract, au totalizat 19.219.335 de lei. În plus, s-a constatat că mai bine de o treime din contract ar fi putut fi repartizat unor firme autohtone cu profil industrial precum Uzinele Reșița, Uzinele Malaxa, Uzinele Vulcan, Copșa-Mică, Uzinele Cugir, Astra și Romloc. Interesant de știut că în 1938 Bruno Seletzky a avut suficienți bani pentru a prelua firma J. & C. A. Schneider, din Frankfurt am Main, la prețul de 4 milioane Reichsmark (RM
Afacerea Škoda () [Corola-website/Science/329574_a_330903]