116,985 matches
-
de la 10 ianuarie 1919) precum și datorită contribuției sale la activitatea de organizare a Primului Corp al Voluntarilor Români din Rusia. S-a născut în data de 22 august 1877 în satul transilvănean Viișoara într-o familie de țărani ortodocși, numele mamei sale fiind Ana și al tatălui său, Ioan. Părinții săi au mai avut încă 4 copii. După școala urmată în satul natal, deși a dorit să studieze la liceul din Aiud, datorită necunoașterii limbii maghiare a urmat cursurile celui din
Ioan Vescan () [Corola-website/Science/337571_a_338900]
-
s-au mutat în Olanda și au devenit părinții a doi copii. Cuplul a continuat să viziteze România cel puțin o dată pe an, pentru ca soția să-și vadă familia, iar copii să păstreze o legătură emoțională și cu bunicii din partea mamei. În 1993, van Groningen și soția sa s-au mutat în România, după ce fostul canotor olandez a acceptat un post de consultanță la Banca Națională a României. După un an petrecut în funcția de consilier al B.N.R., Steven van Groningen s-a transferat
Steven van Groningen () [Corola-website/Science/337580_a_338909]
-
familie; s-a născut la 13 iulie 1927. La Nisa. Cu criza din 1929, familia Jacob și-a părăsit apartamentul pentru un altul mai mic. Când criza s-a agravat, comenzile de arhitect ale tatălui său s-au rărit, iar mama tricota pentru copiii din familiile lipsite. La 3 septembrie 1939 Regatul Unit, apoi A Treia Republică Franceză, au declarat război Germaniei Naziste. Când armistițiul s-a semnat, André Jacob este copleșit. La 10 iulie 1940, Adunarea Națională, reunită la Vichy
Simone Veil () [Corola-website/Science/337569_a_338898]
-
a revenit. Simone a trecut prin lagărul de la Drancy. Tatăl său și fratele său Jean au fost deportați în Lituania prin convoiul 73. nu i-a mai revăzut niciodată. La 13 aprilie 1944, la două săptămâni după arestarea lor, Simone, mama și sora sa Madeleine au fost trimise de la Drancy (convoiul ) cu destinația Auschwitz-Birkenau, unul dintre lagărele de exterminare naziste, unde au sosit în seara de 15 aprilie. Un prizonier, care vorbea franceza, a sfătuit-o să-și declare vârsta de
Simone Veil () [Corola-website/Science/337569_a_338898]
-
a trece selecția și a evita exterminarea. A primit "matricola 78651" care i-a fost tatuată pe braț. Munca forțată consta în „descărcarea unor camioane de pietre enorme” și în „săparea de tranșee și nivelarea solului”. În iulie 1944, împreună cu mama și sora sa, a fost transferată la Bobrek, la circa cinci kilometri de Birkenau. Puțin înainte de eliberarea lagărului de la Auschwitz la 27 ianuarie 1945, germanii și-au dus prizonierii în marșul morții până la lagărul de la Bergen-Belsen unde ea a lucrat
Simone Veil () [Corola-website/Science/337569_a_338898]
-
sa, a fost transferată la Bobrek, la circa cinci kilometri de Birkenau. Puțin înainte de eliberarea lagărului de la Auschwitz la 27 ianuarie 1945, germanii și-au dus prizonierii în marșul morții până la lagărul de la Bergen-Belsen unde ea a lucrat la bucătărie. Mama sa a murit de tifos în martie 1945. Sora sa Madeleine, atinsă și ea de tifos, a fost salvată, în ultimul moment, grație sosirii Aliaților. Bergen-Belsen a fost eliberat de trupele britanice la 15 aprilie 1945. Simone, Madeleine și cealaltă
Simone Veil () [Corola-website/Science/337569_a_338898]
-
a fost salvată, în ultimul moment, grație sosirii Aliaților. Bergen-Belsen a fost eliberat de trupele britanice la 15 aprilie 1945. Simone, Madeleine și cealaltă soră a sa, Denise (care fusese angajată în Rezistență), sunt singurele supraviețuitoare din familie, întrucât tatăl, mama și fratele lor nu au revenit din lagăre. După reîntoarcerea în Franța, Simone nu era pregătită să vorbească, dar are impresia că aproape nimeni nu voia să audă ceea ce avea de spus. Simone Veil evocă deportarea familiei sale într-un
Simone Veil () [Corola-website/Science/337569_a_338898]
-
adoptată la Senat, două săptămâni mai târziu. Legea a intrat în vigoare la 17 ianuarie 1975. Simone Veil a revăzut „carta spitalelor” închizând îndeosebi instituții cu prea slabă activitate, a reechilibrat conturile Institutului Pasteur și a stabilit ajutoare financiare destinate mamelor cu copii de vârstă mică. La cererea președintelui Valéry Giscard d'Estaing, ea a fost cap de listă a Uniunii pentru Democrația Franceză (UDF) la alegerile europene din 1979, primele cu vot universal. În urma victoriei relative a UDF (27,61
Simone Veil () [Corola-website/Science/337569_a_338898]
-
unul dintre cei mai importanți conducători protestanți timpurii din Germania. Filip a fost fiul Langdrafului Wilhelm al II-lea de Hesse și a celei de-a doua soții, Anna de Mecklenburg-Schwerin. Tatăl lui a murit când Filip avea cinci ani. Mama lui a devenit regentă în timpul minoratului său însă a murit în 1514, când Filip avea zece ani. Pentru a pune capăt luptelor pentru putere, Filip a fost decalarat major în 1518 și a preluat puterea la începutul anului următor. Educația
Filip I, Landgraf de Hesse () [Corola-website/Science/337591_a_338920]
-
în cărți științifice este Vittad.. Carlo a fost fiul unei familii de fermieri, al soților Pietro Giovanni Vittadini și Maddalena Castoldi din Monticelli (cartier al orașului San Donato Milanese). Devenit curând orfan de tată a fost crescut și susținut de mamă și de frații lui mai bătrâni. A fost trimis deja adolescent la o școală publică în Milano, unde s-au predat disciplinele obișnuite, literatura și filozofia. Ingenios și capabil, cu mare dragoste pentru studii, tânărul Vittadini a făcut progrese rapide
Carlo Vittadini () [Corola-website/Science/337611_a_338940]
-
Jacques a înființat la Brașov societatea de rafinare a petrolului, „Petrogen“. Copil fiind, Jacques a fost admis la școala primară săsească din Brașov. În 1925, Jacques s-a înscris la Liceul Real Dr. Ioan Meșotă. După ce tatăl său a murit, mama sa s-a recăsătorit cu colonelul Vladimir Șerbănescu, comandantul Batalionului 2 Vânători de Munte care l-a ajutat pe Jaques să intre la Școala Pregătitoare de Ofițeri de la București, în 1932. Pe când era locotenent în armata română, generalul Ion Antonescu
Jacques Vergotti () [Corola-website/Science/337602_a_338931]
-
fapt, s-a substituit moștenitorului legitim al tronului care era, de fapt, prințul Demtrios, aflat încă ostatec la Roma. Antioh s-a proclamat co-regent împreună cu Antioh, copilul minor al răposatului Seleucos, și nepot al său, a luat de soție pe mama acestuia, văduva fratelui său, și a ordonat de îndată execuția asasinului lui Seleucos, Heliodoros, care uzurpase tronul. După câțiva ani a avut grijă ca prințul co-regent Antioh să fie asasinat și să rămână singurul monarh al Imperiului.
Antioh al IV-lea () [Corola-website/Science/337629_a_338958]
-
2010, este cercetată în prezent sub aspect medico-criminalistic). Maria Feodorovna, țarina Rusiei, a fost reînmormântată în Catedrala Sfinții Petru și Pavel pe 28 septembrie 2006, la 78 de ani de la moartea ei. Soție a țarului Alexandru al III-lea și mamă a lui Nicolae al II-lea (ultimul țar rus), Maria Feodorovna a murit pe 13 octombrie 1928 în exil în țara ei natală, Danemarca, și a fost îngropată în Catedrala Roskilde din Danemarca. În anul 2005, guvernele Danemarcei și Rusiei
Catedrala Sfinții Petru și Pavel din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/337603_a_338932]
-
a mai fost înapoiat. Trenul a oprit la Săvârșin, apoi a părăsit România pe la Curtici. Garnitura s-a îndreptat către secțiunea Vienei ocupată de armata americană (unde un ofițer american a intrat în vagon, salutâd pe Rege și pe Regina mamă și confirmându-le că sunt liberi). Drumul a continuat apoi către Lausanne. După lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 și până la 13 aprilie 1948, țara s-a aflat într-o situație de vid constituțional, Constituția din 1923 fiind abrogată
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
i-a prezentat-o lui , dând un impuls dorinței ei de a studia pictura. În 1903, și-a convins părinții să o lase să meargă la Cape Town o dată pe săptămână pentru lecții de canto. Dificultatea de a călători și opinia mama despre vocea ei de mezzo-soprană au descurajat-o, dar acum a început ea să picteze pe cont propriu. A studiat pictura cu Roworth la Cape Town timp de două luni în anul 1903, timp în care a primit o medalie de
Maggie Laubser () [Corola-website/Science/337639_a_338968]
-
timp, ea l-a cunoscut și pe , care avea să-i devină un susținător fervent, organizându-i prima expoziție în Transvaal, în 1931. La 3 mai 1936, tatăl lui Laubser a murit, lăsându-i ferma fratelui ei, și lăsându-i mamei ei un fond fiduciar. Laubser urma să moștenească fondul la moartea mamei ei pe 20 noiembrie 1936. Deși a fost tratat cu asprime de către presă, Laubser a fost aleasă în comitetul de selecție al prestigioasei , al cărei organizator era M.
Maggie Laubser () [Corola-website/Science/337639_a_338968]
-
un susținător fervent, organizându-i prima expoziție în Transvaal, în 1931. La 3 mai 1936, tatăl lui Laubser a murit, lăsându-i ferma fratelui ei, și lăsându-i mamei ei un fond fiduciar. Laubser urma să moștenească fondul la moartea mamei ei pe 20 noiembrie 1936. Deși a fost tratat cu asprime de către presă, Laubser a fost aleasă în comitetul de selecție al prestigioasei , al cărei organizator era M. L. du Toit, părinții nemai trăind să vadă această recunoaștere a talentului
Maggie Laubser () [Corola-website/Science/337639_a_338968]
-
Victor Ghenrihovici Erlich (în , ) a fost un istoric literar american de origine rusă. s-a născut la Sankt Petersburg în 1914. Tatăl lui era Heinrich Ehrlich (1882—1942), om politic evreu și unul dintre liderii organizației socialiste evreiești Bund. Mama lui era Sofia Dubnova (1885—1986), fiica istoricului și scriitorului evreu Simon Dubnow. În anul 1918, familia Erlich a emigrat în Polonia. Victor a studiat literatura slavă în perioada 1932-1937 la Universitatea din Varșovia. În anul 1942, cu ajutorul lui Chiune
Victor Erlich () [Corola-website/Science/337622_a_338951]
-
a-i răpi pe membrii familiei regale în ceea ce a devenit cunoscută sub numele de „conspirația din rue des Prouvaires”. Aceasta a fost urmată de o insurecție în Vandeea, țara de suflet a Bourbonilor, condusă de ducesa Caroline de Berry, mama contelui Henri de Chambord, pretendent legitimist la tron sub numele de „Henric al V-lea”. Ducesa a fost capturată la sfârșitul anului 1832 și întemnițată până în 1833. După aceasta, legitimiștii au renunțat la război și au început să folosească presa
Rebeliunea din iunie 1832 () [Corola-website/Science/337634_a_338963]
-
chiar la Roma, pe amplasamentul Velia, între "Forumul Roman" și Colosseum, templul lui Venus și al zeiței Roma; este vorba de un templu dublu, constituit din două "cellae" unul lipit de spatele celuilalt, dintre care unul este consacrat zeiței Venus, mama lui Eneas, iar celălalt zeiței Roma, asociind astfel mitul originilor cetății cu acela al puterii sale actuale. Monede datând din anii 134 până în 138, perioada spre care se poate situa dedicația templului, dau celor două divinități epitetele: Venus "Felix" și
Roma (zeiță) () [Corola-website/Science/337647_a_338976]
-
anul 1983 în Abidjan, Coasta de Fildeș,unde și-a petrecut primii șapte ani din viață, împreună cu părinții și cele trei surori. În 1990 s-a mutat în Belgia, la Bruxelles împreună cu familia. Tatăl lui a fost inginer comercial, iar mama sa coregraf și profesoară de dans. Heine a început să deseneze de la vârsta de 11 ani. La acea vreme, curiozitatea lui s-a manifestat sub forma interesuluifață de arta vizuală. Între anii 1988 și 2006, Heine a urmat studii în
Ben Heine () [Corola-website/Science/337654_a_338983]
-
deșertul Charatt, la sud de Mederdra în Africa de Vest. Tatăl ei, Moktar Ould Meidah, a fost un celebru cântăreț, "tidinet" player și poet în timp ce bunicul ei, Mohamed Yahya Ould Boubane, se zice că a fost un talentat scriitor și virtuoz "tidinet." Mama ei, de asemenea, se trage dintr-o familie de cântăreți de muzică tradițională bine-cunoscuți. Ea și-a învățat fiica să cânte la "ardin," o harpă cu zece coarde, folosită în mod tradițional de către femei, atunci când Malouma avea șase ani.Malouma
Malouma () [Corola-website/Science/337638_a_338967]
-
ca un mijloc de a câștiga suplimentar mici sume de bani. Tatăl lui Nicolae a fost după unii biografi notar în sat și mai apoi îngrijitor al conacului boieresc a lui Filip Lenș și după alții "un fel" de administrator. Mama Ruxandra, în opinia lui George Oprescu, s-ar fi îndeletnicit cu croitoria. Familia Grigorescu a locuit la conacul moșiei lui Filip Lenș (cel care a construit Casa Vernescu din București) care se afla în satul Strâmbeanu, pe malul pârâului Șuța
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
Pantelimonescu care era un pictor de biserici renumit. Cu timpul, Nicolae a rămas singurul susținător al familiei, elocventă în acest sens fiind mărturisirea lui din anul 1856 în care a spus că "... este împovărat de îngrijirea de existență a unei mame văduve și [a unei] sore mai mică decât mine". Una dintre cele mai mari iubiri pe care le-a avut Grigorescu în perioada sa de tinerețe a fost soprana Carlotta Lerik, pe care a cunoscut-o pe timpul studiilor sale la
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
reformă". Din cauză că Ruxandra nu avea bani ca să-și susțină copiii prin școli, Nicolae nu a reușit să facă decât două clase primare. Copiii au fost nevoiți să muncească de tineri, fetele la croitorie, Gheorghe ca ucenic la un unchi din partea mamei - ca zugrav de biserici, Nicolae urmându-l în aceeași direcție. Cu timpul, Nicolae a rămas singurul susținător al familiei, elocventă în acest sens fiind mărturisirea lui din anul 1856 în care a spus că "... este împovărat de îngrijirea de existență
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]