119,707 matches
-
este "ahabb" (mai îndrăgostit) de Iosif decât de ceilalți fii. După dispariția lui Iosif, Iacob iși pierde vederea din cauza durerii suferite. Considerând că dispariția lui Iosif este modul lui Dumnezeu de a-i testa răbdarea, Iacob refuză să creadă că fiul lui este mort. În schimbul răbdării Dumnezeu îi dă o puternică intuiție care poate fi descrisă ca "’urfani" (mistică), datorită naturii ei. Când fii lui Iacob pleacă din Egipt, având tricoul lui Iosif, Iacob imediat simte mirosul lui Iosif, chiar dacă caravana
‘Ishq () [Corola-website/Science/329039_a_330368]
-
dispariția lui Iosif este modul lui Dumnezeu de a-i testa răbdarea, Iacob refuză să creadă că fiul lui este mort. În schimbul răbdării Dumnezeu îi dă o puternică intuiție care poate fi descrisă ca "’urfani" (mistică), datorită naturii ei. Când fii lui Iacob pleacă din Egipt, având tricoul lui Iosif, Iacob imediat simte mirosul lui Iosif, chiar dacă caravana e la mare distață de el. Când mesagerul ajunge și îi dă tricoul , bătrânul tată își recapătă vederea (sura 12 : 96). "(96) Când
‘Ishq () [Corola-website/Science/329039_a_330368]
-
Secta ismailită s-a divizat la rândul ei în mai multe ramuri majore și grupuri minore în decursul unei istorii complexe care datează încă de la mijlocul secolului al VIII-lea. Numele lor provine de la Ismă´īl (arabă: اسماعيل), (cca. 721-755), fiul cel mare al lui Ja’far as-Sadiq (699-765), al VI-lea imam șiit, care este moștenitorul de drept al imamatului, și nu fiul cel mic al lui Ja’far as-Sadiq, care se numea Musa al-Kazim (cca. 745-799), considerat al șaptelea
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
încă de la mijlocul secolului al VIII-lea. Numele lor provine de la Ismă´īl (arabă: اسماعيل), (cca. 721-755), fiul cel mare al lui Ja’far as-Sadiq (699-765), al VI-lea imam șiit, care este moștenitorul de drept al imamatului, și nu fiul cel mic al lui Ja’far as-Sadiq, care se numea Musa al-Kazim (cca. 745-799), considerat al șaptelea imam de către șiiții duodecimani . Astfel, ismailiții îl consideră pe Isma'il, ca și pe fiul său, Muhammad, cel de-al șaptelea imam văzut
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
este moștenitorul de drept al imamatului, și nu fiul cel mic al lui Ja’far as-Sadiq, care se numea Musa al-Kazim (cca. 745-799), considerat al șaptelea imam de către șiiții duodecimani . Astfel, ismailiții îl consideră pe Isma'il, ca și pe fiul său, Muhammad, cel de-al șaptelea imam văzut, iar din acest motiv ei mai sunt numiți și „septimani” (arabă: سبعية "sab’iyya"). Conform majorității surselor, atât ismailite cât și non-ismailite, imamul as-Sadiq l-a desemnat inițial pe Isma'il, ca
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
și non-ismailite, imamul as-Sadiq l-a desemnat inițial pe Isma'il, ca fiind succesorul la conducerea poporului. Nu există nici un dubiu privind istoricitatea acestei desemnări, care se află la baza doctrinei sectei ismailite. Conflictul a apărut în contextul în care fiul, Isma'il, a decedat înaintea tatălui iar ceilalți frați au ridicat pretenții la revendicarea dreptului la succesiune, drept care nu le-a fost acordat în timpul vieții lui Ja'far as-Sadiq. După moartea acestuia, trei dintre ceilalți fii și-au cerut dreptul
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
în contextul în care fiul, Isma'il, a decedat înaintea tatălui iar ceilalți frați au ridicat pretenții la revendicarea dreptului la succesiune, drept care nu le-a fost acordat în timpul vieții lui Ja'far as-Sadiq. După moartea acestuia, trei dintre ceilalți fii și-au cerut dreptul simultan, fapt care a dus la divizarea șiismului în șase grupuri, două dintre ele fiind identificate ca secte ismailite timpurii. Majoritatea comunității șiite l-a recunoscut pe fratele cel mai în vârstă al lui Isma'il
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
Kazim, considerat cel de-al șaptelea imam al duodecimanilor, față de care își exprimaseră deja supunerea. Grupurile ismailite timpurii, care s-au desprins din duodecimani abia după moartea lui Ja'far as-Sadiq, și care l-au susținut pe Isma'il și fiul său, Muhammad, au prins viață ca facțiuni proismailite sau protoismailite. Grupul protoismailit a negat moartea lui Isma'il în timpul vieții tatălui său și au continuat suținând ca Ismail este adevăratul imam după as-Sadiq și că se va întoarce în cele
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
său și au continuat suținând ca Ismail este adevăratul imam după as-Sadiq și că se va întoarce în cele din urmă ca "mahdi". Al doilea grup, proismailit, afirmă moartea lui Isma'il în timpul vieții tatălui său și îl recunosc pe fiul său, Muhammad, ca imam. Proismailiții consideră ca imamul as-Sadiq l-a desemnat personal pe Muhammad ca succesorul de drept al lui Isma'il, după moartea tatălui său. Grupul proismailit este cel care a evoluat și s-a perpetuat de-a
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
conducerea lui Sa'id al-Hasan al-Jannabi, fost misionar qarmațian, au reușit să întemeieze un stat independent (899) pe malul vestic al Golfului Persic, cu capitala la Al-Ahsa . Din capitală, declanșau raiduri sângeroase împotriva teritoriilor vecine, iar în 903 invadează Omanul. Fiul și succesorul său, Abu Tahrir Sulayman, culminează seria atrocităților în anul 930 prin cucerirea Meccăi și furtul Pietrei Negre. Cea mai sacră relicvă a islamului este returnată în 951 la Kaaba, din ordinul califului fatimid al-Mansur, sub pretextul: „Din poruncă
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
sub pretextul: „Din poruncă am luat-o, la poruncă o dăm înapoi”. i au suferit a doua schismă majoră în anul 1094. la decesul lui Al-Mustansir, al VIII-lea calif fatimid, succesiunea imamatului său a fost disputată de către cei doi fii: Nizar, moștenitorul desemnat inițial și Al-Musta'li, care a fost instalat în scaunul califal fatimid de către puternicul vizir, al-Afdal. Astfel, „misiunea” și comunitatea ismailită au fost divizate în două ramuri rivale, care vor fi cunoscute sub numele de nizarită și
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
și Sufletul universal. Timpul este divizat în șapte cicluri, care corespund fiecare unei anumite manifestări a divinității. Această lume a fost binecuvântată cu șapte profeți legiuitori (sing. "nățiq"-vorbitor): Adam, Noe, Avraam, Moise, Isus ('Isa), Muhammad și Muhammad al Tăm, fiul lui Ismail. După fiecare al doilea dintre acești profeți legiuitori se aflau alți șapte profeți tăcuți (sg."șămit"), din care primul era „temelia” ("asăs"). Printre profeții tăcuți se numărau Ismael, Aron, Petru și 'Ali. De asemenea, mai există o ierarhie
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
de "Annales Francorum Ludovici Dufour" subliniind că, în același an, Charles Martel a invadat Țara Bascilor, în același timp "'Ex Chronico Sigeberti monachi" afirmă că Odo și-a pierdut ducatul și viața. Odo, duce de Aquitania a fost succedat de fiul său cel mare, Hunaldo. Odo a avut cu soția sa Valtrude, fiica lui Walchiso (fiul lui Arnulf de Metz), patru copii:
Odo cel Mare () [Corola-website/Science/329043_a_330372]
-
Bascilor, în același timp "'Ex Chronico Sigeberti monachi" afirmă că Odo și-a pierdut ducatul și viața. Odo, duce de Aquitania a fost succedat de fiul său cel mare, Hunaldo. Odo a avut cu soția sa Valtrude, fiica lui Walchiso (fiul lui Arnulf de Metz), patru copii:
Odo cel Mare () [Corola-website/Science/329043_a_330372]
-
acestui premiu", a declarat Florin Piersic într-un interviu. Actorul Florin Piersic mărturisește că "[..] am jucat într-un film care se numește „Ultima frontieră a morții”, în care am fost distribuit de Virgil Calotescu. Interpretam rolul unui invalid de război. Fiul meu, Florin junior - care este priceput în profesia de actor, o iubește și o practică - mi-a mărturisit ca nu îi vine să creadă ce personaj am făcut, dovada cea mai bună fiind faptul că marele regizor Liviu Ciulei mi-
Ultima frontieră a morții () [Corola-website/Science/329053_a_330382]
-
ișma") i se adaugă darul divin al caracterului impecabil. Doctrina șiită susține că convigerea religioasă se poate obține doar prin îndrumarea unui asemenea imăm, aflat sub protecția divină împotriva greșelii și a păcatului. 'Ali, primul imam, a fost urmat de fiul său al-Hasan, iar apoi de celălalt fiu, al-Husayn ai cărui descendenți sunt cei mai venerați. Dogma imamului a devenit astfel o componentă esențială a credinței șiite. Chiar și astăzi este principala deosebire între islamul șiit și cel sunnit, dar și
Karmațienii () [Corola-website/Science/329061_a_330390]
-
caracterului impecabil. Doctrina șiită susține că convigerea religioasă se poate obține doar prin îndrumarea unui asemenea imăm, aflat sub protecția divină împotriva greșelii și a păcatului. 'Ali, primul imam, a fost urmat de fiul său al-Hasan, iar apoi de celălalt fiu, al-Husayn ai cărui descendenți sunt cei mai venerați. Dogma imamului a devenit astfel o componentă esențială a credinței șiite. Chiar și astăzi este principala deosebire între islamul șiit și cel sunnit, dar și între școlile ce s-au desprins din
Karmațienii () [Corola-website/Science/329061_a_330390]
-
secolul al IX-lea de Ḥamdăn Qarmaț, de origine irakiană. În 890, întemeietorul sectei construiește lângă Kufa Dăr al-Hiğra (refugiu pentru emigranți), care va deveni sediul noii mișcări. Mișcarea și-a găsit expresia în vechea rivalitate dintre localnicii agricultori și fiii deșertului. Mișcarea karmațiană are la bază doctrina "băṯinită" (ar. "باطن , băṯin", interior, esoteric). Potrivit acesteia, Coranul trebuie interpretat alegoric, deoarece adevărul stă în sensul esoteric pentru care forma aparentă (ar. "ظاهر , ẓăhir") nu este decât un văl menit să acopere
Karmațienii () [Corola-website/Science/329061_a_330390]
-
otomani, devenind astfel o provincie otomană. În urma destrămării Imperiului Otoman imamul Yahya a rămas la putere în Yemen, până în anul 1948 când a fost asasinat, într-o încercare de preluare a puterii. În ciuda acestui fapt, planurile au fost dejucate de fiul lui Yahya, Aḥmad care i-a urmat la putere tatălui. În septembrie 1962, în urma morții sale, i-a urmat la tron fiul, Muḥammad, însă o săptămână mai târziu după o lovitură pusă la cale de armată fiul este înlăturat. Zaydiții
Zaidism () [Corola-website/Science/329060_a_330389]
-
a fost asasinat, într-o încercare de preluare a puterii. În ciuda acestui fapt, planurile au fost dejucate de fiul lui Yahya, Aḥmad care i-a urmat la putere tatălui. În septembrie 1962, în urma morții sale, i-a urmat la tron fiul, Muḥammad, însă o săptămână mai târziu după o lovitură pusă la cale de armată fiul este înlăturat. Zaydiții sunt ramura șiită a islamului care îl consideră pe Zayd al cincilea imam, motiv pentru care mai sunt cunoscuți și sub numele
Zaidism () [Corola-website/Science/329060_a_330389]
-
fost dejucate de fiul lui Yahya, Aḥmad care i-a urmat la putere tatălui. În septembrie 1962, în urma morții sale, i-a urmat la tron fiul, Muḥammad, însă o săptămână mai târziu după o lovitură pusă la cale de armată fiul este înlăturat. Zaydiții sunt ramura șiită a islamului care îl consideră pe Zayd al cincilea imam, motiv pentru care mai sunt cunoscuți și sub numele de “cu cinci imami”. Atât gândirea, cât și cultura zaydită sunt diferite de cele ale
Zaidism () [Corola-website/Science/329060_a_330389]
-
nu se regăsește ideea imamului ascuns sau a naturii divine a acestora. Tocmai de aceea în alegerea imamilor, zaydiții pun, cu precădere, accentul pe cunoștințele religioase. Spre deosebire de alte ramuri șiite, în această credință imamatul nu se transmite din tată în fiu, întrucât orice descendent al lui 'Alī poate deveni imam dacă îndeplinește condițiile zaydite. Pe de altă parte, ramura zaydită se aseamănă cu alte ramuri șiite în ceea ce privește chemarea la rugăciune, însă se folosește o versiune extinsă a chemării șiite la rugăciune
Zaidism () [Corola-website/Science/329060_a_330389]
-
dar și siguranța porturilor din regiune. În 1579, regele Henric III al Franței pune capăt acestei situații, îi gonește pe pirați și instalează garnizoane, numindu-l guvernator, în 1581, pe comandantul Alphonse d'Ornano. În 1637, acesta îi transmite comandamentul fiului său François d'Ornano. La moartea acestuia, văduva sa vinde insulele marchizului François Molé (1625-1712), mare logofăt al regelui Franței Ludovic al XIV-lea. În 1707, în timpul războiului de succesiune a Spaniei, armata italiană a ducelui Vittorio-Amadeo II de Savoia
Insulele de Aur () [Corola-website/Science/329052_a_330381]
-
din scrieriile sale se plângea că soția unui han construia în fiecare zi o biserică , ea fiind creștină , iar el detesta asta . În 1299 a fost numit șef al administrației (sahib-divan) și deputat (na’ib) și areanjează căsătorii diplomatice ale fiilor și fiicelor sale cu nobili proeminenți, emiri turco-mongoli, cărturari religioși și administratori de rang înalt. Se consideră că în timpul vieții sale Rashid al-Din a reușit să strângă o avere impresionantă și că o mare parte din aceasta a fost canalizată
Rashid al-Din () [Corola-website/Science/329064_a_330393]
-
o autoritate religioasă care o depășeau pe cea a califilor. Exemple de asemenea cazuri sunt: ‘alīm, singularul pentru ‘ulama, înseamnă "învățat", "informat", "erudit" se găsește în Coran de cele mai multe ori cu referire la Dumnezeu, dar există și câteva excepții: Cu excepția fiului nenăscut al lui Avraam, fiecare dintre cei în descrierea cărora a fost folosit cuvântul ‘alīm au făcut lucruri supranaturale. Pluralul, ‘ulama, este folosit în Coran de două ori:
‘Ulama () [Corola-website/Science/329067_a_330396]