19,920 matches
-
dialogurile, filmul lămurește situația prin câteva imagini rapide. Numai minimul necesar (...) Filmul de comentariu acompaniază acțiunea în maniera unui cor. El se adresează direct spectatorului, îl interpelează. Filmul de comentariu atrage atenția spectatorului asupra întorsăturilor importante ale acțiunii. (...) El critică, acuză, precizează datele importante, face uneori propagandă directă." Brecht proslăvește, după exemplul său, utilizarea de proiecții cinematografice: regizorul poate face să apară, pe fundalul scenei, documente, piese de arhivă, statistici, să adauge sau să taie, ca în tehnica colajelor. Cinematograful trebuie
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
literare, sunt, așadar, determinante ale personalității lui Caragiale în acord cu imaginea comediografului exemplar. Susținerea acesteia este completată și de câteva elemente biografice notorii ale acestui autor comic care, dacă n-a fost persecutat de biserică, a fost în schimb acuzat de imoralitate de către o societate imorală, a fost evaluat depreciativ în mod constant de către un for academic cu un simț al valorii discutabil, a fost, într-un fel, ostracizat și neînțeles până la sfârșitul vieții și încă extrem de controversat în posteritate
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie[Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
neagă și polemizează duplicitar, ca ironistul, ci acceptă defectele și viciile drept slăbiciuni inofensive alături de veritabile însușiri, privește așadar lumea prin prisma iubirii și a toleranței, reușind, în esență, să amuze fără să rănească. Între definițiile care nu pot fi acuzate de sobrietate didactică, descoperim la Addison (The Spectator, 10 V 1711) un tip de biografie fantezistă a umorului care pare a fi modelul celei compuse de Caragiale pentru "moft"196: Adevărul a întemeiat familia împreună cu Bunul-simț; acesta a fost tatăl
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie[Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
spaghete, un expert în fonetică susține că era cel mai bun student din Anglia și că intenționa să-i învețe pe americani o engleză fără cusur, doctorul localității se plânge că a fost frecvent nedreptățit de personalitățile din lumea medicală, acuzându-i pe Victor Babeș și pe Gh. Gr. Cantacuzino că și-au însușit descoperirile sale. Culmea mitomaniei o "urcă" însă Mișu Fumuriu însuși care, după fiecare expozeu neverosimil al vreunui mușteriu, se erijează în cel mai onest comentator, căruia nu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie[Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
soldate cu provocări la duel ale nevinovaților soți, în scene care amintesc și de furtunoasele gelozii manifestate isteric în Five o'clock. Elvira Vasiliu, autoare a unor romane precum Dezrobită, Sub jugul lor, Lacrimi otrăvite etc. se crede îndreptățită să acuze misoginismul și obtuzitatea semenilor pentru obscuritatea în care îi este hărăzit să creeze capodopere pentru care Zița cu siguranță "s-ar fi înnebunit". Galeria de scriitoare în care se crede încadrabilă nu lasă nici un dubiu legat de infatuarea și gusturile
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie[Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Același efect e stârnit de folosirea improprie a unor termeni. Ghiță e ,,scrofulos" la datorie, Cațavencu înțelege prin ,,liber schimbist", elastic în concepții, Zița se vaită speriată că fostul soț a intenționat s-o "sinucidă", jupân Titircă Inimă Rea îl acuză pe același individ că: N-o mai maltrata, d-le, măcar c-o vorbă bună" și tot el înțelege că prin legea sufragiului universal ,,se bate-n ciocoi, care mănâncă sudoarea poporului". La nivel morfologic, folosirea în locul conjuncției simple ,,să
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie[Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în operele influente, controversate dar fascinante, ale unor Jung, Eliade sau Campbell, pe care Robert Ellwood îi compară cu gnosticii, care își elaborau propriile viziuni de asemenea într-o lume în permanentă și brutală schimbare.65 Cei trei au fost acuzați de conservatorism, de filo-fascism și chiar de antisemitism, dar toți își găseau rădăcinile intelectuale în același ambient al filozofiei europene de la cumpăna secolelor, dominată de personalitățile complexe ale unor Nietzsche, Gasset, Frobenius, Sorel, Heidegger, Spengler, care proferau un antimodernism și
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău[Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
fel de plasă în care, pe cale de consecință, întreaga materie a experienței umane trebuie să se prindă și să se distribuie", urmează Vernant raționamentul lui Dumézil.215 Un alt istoric francez, specializat însă în imaginarul Evului Mediu european, Michel Pastoureau, acuză majoritatea analizelor actuale de anacronism, deoarece au "strategie prea mecanicistă și rațională", pe când "în simbolistica medievală este mai important să sugerezi decât să spui, să simți decât să înțelegi, să evoci decât să demonstrezi" (de pildă numerele fiind mai importante
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău[Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Acest fenomen este vizibil tot în cazul celor trei mari romantici ai secolului XX, Jung, Eliade și Campbell. Toți trei au determinat atât fascinația adulatoare cât și oprobriul publicului și al specialiștilor, atât prin opera cât și prin biografia lor. Acuzați tustrei de conservatorism, chiar de simpatii de extremă dreaptă, și chiar de antisemitism, au fost de asemenea apărați cu patimă, stabilirea adevărului rămânând de nenegociat. Pe de altă parte, însăși opera și traseul intelectual și biografic al celor trei oferă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău[Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
extremă dreaptă, și chiar de antisemitism, au fost de asemenea apărați cu patimă, stabilirea adevărului rămânând de nenegociat. Pe de altă parte, însăși opera și traseul intelectual și biografic al celor trei oferă baza speculațiilor și fantasmelor. Dacă Jung este acuzat pentru anumite texte de la începutul anilor '30 în care se putea discerne o simpatie față de nazism și chiar față de Hitler, în 1945 el critica vehement "omul-masă" și "personalitatea-mana", creionând un tablou pentru Hitler astfel: "gesturile teatrale, evident isterice ale lui
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău[Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
David Mindich etichetează drept "cel mai mare exod al cetățenilor informați din istorie".509 Acest eșec poate fi explicat prin rațiuni economice (trusturile media sunt interesate doar de profit, deci de rata audienței, percepând publicul doar în calitate de consumator), însă conservatorii acuză educația liberală și mai ales multiculturalismul, televiziunea devenind un teren de neostoită încleștare ideologică. Acest fenomen, însă, este reflexia scăderii încrederii în instituțiile statului, în mass-media în general, sărăcindu-le capitalul social, deoarece persoanele care au încredere în acest sistem
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău[Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
grafic), însă el simplifica și îngroșa intenționat tușele și nuanțele (scoțând în evidență celebrele "puncte benday" inventate de către Benjamin Day ca tehnică de culoare la modă în Epoca de Aur a benzii desenate din Statele Unite), tocmai cu scopul de a acuza trivializarea culturii americane contemporane, încorporând emoții produse în masă referințelor culese din istoria artei sofisticate: "întreaga mea artă este despre o altă artă, chiar dacă această altă artă este banda desenată". Doar un artist major, de talia lui Spiegelman, i se
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău[Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
prelegeri, sfătuiesc, explică și avertizează, militând pentru valorile liberale, producătorii Fig. 11 Eroii "fanteziilor eroice" respectă îndeaproape tiparul impus prin Conan Barbarul: mușchi, paloș și femei superbe (nu neapărat în această ordine) DC și East and West Associations fiind chiar acuzați de simpatii comuniste), nu au avut o carieră îndelungată, de eșec lovindu-se și mesajele internaționaliste pe linie rooseveltiană, care proiectau o poliție tetrarhică (SUA, Europa, URSS și China); cresc însă vertiginos anxietățile Războiului Rece, provocate de posibilitatea unui război
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău[Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Fig. 18 Linia cu personalitate a lui Reiser și personajul său etalon pentru infama "Hara-Kiri" Ideologia nu este vehiculată doar prin banda desenată, ci și prin comentariile la adresa ei. Hergé, belgianul creator al unui simbol al francofoniei, Tintin, a fost acuzat de fascism de către stânga franceză în anii '50 (mai cu seamă în revista Rouge, lunar al Ligii comuniste troțkiste, care a și organizat o conferință cu titlul "Tintin, agent al imperialismului american", dar ulterior și în paginile altor periodice, ca
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău[Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
cu seamă în revista Rouge, lunar al Ligii comuniste troțkiste, care a și organizat o conferință cu titlul "Tintin, agent al imperialismului american", dar ulterior și în paginile altor periodice, ca Droit et Liberté, Le Candard Enchaîne, Gulliver, care îl acuză de paternalism, rasism sau fascism).693 Hergé a fost însă și un anticapitalist virulent, ipostază în care era chiar mai consecvent decât în anticomunism, prezentând mai mereu politicieni corupți care servesc interese mafiote, trusturi care sunt interesate doar de a
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău[Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
-și spori profiturile, fie prin comerțul cu arme, fie prin instigare la război, însă acuzațiile de fascism nu contenesc, Michèle Nieto încheindu-și un articol în Le Point cu sentința "Hergé trebuie ars pe rug".694 Cei care l-au acuzat de rasism au identificat în Tintin un antisemitism "la modă" în Franța vremii, îndreptat împotriva trusturilor și "marii finanțe internaționale" conduse de bancheri evrei, dar și împotriva francmasoneriei, în tema conspirației evreiești (Tintin însă avea o sosie, un evreu numit
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău[Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
determină pe Mort Weisinger să constate cu cinism că "Superman este într-adevăr invulnerabil, de vreme ce a supraviețuit atâtor scenarii proaste").781 Alan Rey îl consideră "marea fantasmă americană a ultimei jumătăți de secol XX, pudibond, maniheist, fetișist, paranoic, sadogmatic, schizoid", acuzat de fascism, "omul alb, bunul american care te privește direct în ochi, bărbatul cu frunte pătrată și nas drept, cu trup atletic, care se erijează în protagonistul neobosit al moralei establishment-ului" (cu toate că Goebbels îl demoniza, ca fiind erou "evreu
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău[Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ideologic al super-eroului. Sfârșitul secolului și începutul mileniului impun noi teme sociale și culturale (virusul HIV, homosexualitatea, terorismul etc.), care solicită noi discursuri, cele vechi neputându-se adapta noilor contexte, făcându-și loc chiar o acidă critică a genului super-eroic (acuzat de calitatea slabă din punct de vedere intelectual și artistic), mai importantă decât critica anilor '50, deoarece nemulțumirile sunt exprimate de către fani (în fond există ierarhii estetice și în lumea comics, reflectându-le pe cele mainstream).800 "Narațiunile super-eroice dau
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău[Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
populare" și care depășea cuplurile dihotomice emoție-rațiune, viață-estetică, plasând accentul pe vitalitatea acestora, a fost pragmatismul lui Dewey. Un caz de inconsecvență însă la cel mai înalt nivel îl oferă Claude Lévi-Strauss, cel care a întâmpinat ostilitatea conservatorilor care îl acuzau că urmărește în studiile sale să abolească ierarhiile culturale în numele relativismului cultural, unde nu se permite emiterea de judecăți de valoare și se recomandă doar o abordare descriptivă, dar care, în același timp, își expunea antipatia față de muzica rock și
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău[Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ideile "rexiste", ca anticomunismul, anticapitalismul, un oarecare naționalism, catolicismul. Pentru a-și deruta complet oponenții, și-a declarat ulterior și simpatia față de Che Guevara. ibid., p. 130. 695 Ibid., p. 138. Francis Lacassin afirma în Pour un Neuvième Art: "se acuză banda desenată în general de a fi rasistă un narcisism al omului alb să spunem, pentru a simplifica un pic și mai mult această schemă deja sumară, că rasismul benzii desenate îmbracă masca naționalismului, a colonialismului și a paternalismului". cf.
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău[Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Cu toate că, între noi fie vorba, nu mă prea dau în vânt după petreceri din astea. Darcey zâmbi pentru sine. James Hutton era de aceeași vârstă, dar era în mod evident genul de om la care se refereau cei care îi acuzau de lipsă de personalitate. Cum deschidea gura să spună ceva, oamenii în general începeau să privească în gol. Dar dacă până și James făcea efortul să vină la petrecerea de Crăciun, Darcey știa că nu are nici o scuză să lipsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
pus în cap că Neil și Jessica... mă rog... știi că am o imaginație mult prea bolnavă, când am văzut filmul, m-am gândit... În orice caz, m-am întors la ProSure, am dat buzna în birou și i-am acuzat că erau amanți. —Darcey! —M-au privit amândoi de parcă îmi lipsea o doagă. Tocmai verificau niște cifre și, desigur, nu se întâmplase nimic. Neil îmi spuse să plec acasă, iar ea de-abia dacă mai putea să-și ascundă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
intenționase, îi zise că îl văzuse pe Aidan. Recunoscu expresia din ochii lui în timp ce vorbea. O mai văzuse, întâia oară când rostise numele lui Aidan Clarke în prezența lui. Îi era încă vie amintirea acelei nopți, noaptea în care îl acuzase că se vedea cu Jessica Hammond. Neil îl categorisise pe Aidan ca un tip de nimic, dar asta de-abia mai târziu, după ce o îmbrățișase și îi spusese că nu trebuia decât să se străduiască puțin; după ce făcuseră dragoste în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
fi fost de folos companiei. Dar asta nu era o infracțiune, deși era cam la fel de gravă ca incompetența. Și în ciuda faptului că datoria fusese bine ascunsă, ea ar fi trebuit s-o descopere. Paola o găsise. Nu puteau să o acuze de incompetență, dar cum naiba putea să se apere împotriva suspiciunilor că trecuse cu vederea semnalele de alarmă? Nu-și putea permite un proces lung. Nu-și putea permite nimic. Era falită. Închise ochii și începu din nou să plângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
semnat senini! Și-atât ! Un legist fiind chemat, De suspicioși stăpâni, Cercetând a decretat : Vinovați sunt...frații câini! Iar stăpânii ca... stăpânii! Dându-și câinii la hingheri, Le-au spus o vorbă de ieri, Care o spuneau străbunii : MORALA : Mulți acuzați pe nedrept, Nu sunt morți cum vrut-au unii, Fiindc-a spus un om de drept : Nu mor caii când vor...câinii !’’ LUPUL ȘI BURSUCUL Un bursuc ce-avea vizuină Într-un mal nisipos din pădure, Gândi, în mintea-i
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]