65,754 matches
-
A avut dreptate. A treia sau a patra zi, sub pretext că nu exista pentru moment nici un loc liber, Arhivarul mi-a vârât în cameră un străin care venise să-și trateze la mare ― dar de ce la un azil? ― o afecțiune respiratorie. "Temporar", m-a asigurat Arhivarul, poruncind să se aducă încă un pat care a fost așezat la fereastră, aproape lipit de al meu din pricina spațiului puțin. Necunoscutul nu s-a recomandat. M-a privit fără să zică nimic, rece
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu toată ființa mea, nici nu trădasem cu destulă furie ce iubisem. Procedasem mizerabil, ca la moartea Laurei; nu-mi rupsesem beregata de disperare, dar mă îmbătasem ca să ies din impas. Încât nu mă alesesem decât cu fărâmituri; fărâmituri de afecțiune, fărâmituri de glorie, fărâmituri de putere. Îmi venea să-mi zic: Bravo, Daniel Petric, te felicit. Ai reușit să ajungi un nimic. Nu ești decât un bufon al minciunii, căruia i se aruncă fărâmituri de la marele ospăț al vieții, la
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ceruseră și obținuseră să se ia noi măsuri pentru a evita contagiunea care se producea, la ciuma pulmonară, de la gură la gură. Ca de obicei, tot nu se știa nimic. ÎȘI PRIVEA MAMA! SUB FRUMOASA EI PRIVIRE CASTANIE, ANI DE AFECȚIUNE ÎL COPLEȘEAU. ― Ți-e cumva frică, mamă ? \ La vârsta mea, nu prea mai ai de ce să-ți fie frică. Zilele sunt tare lungi și eu nu mai stau niciodată acasă. Mi-e totuna că te aștept, dacă știu că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cer regulat. Din adâncurile străzii un zgomot de veselă spartă urcă până la ei. În casă s-a auzit o ușă trântindu-se. \ Rieux, spune Tarrou cu un ton foarte firesc, n-ai căutat niciodată să știi cine sunt ? Simți vreo afecțiune pentru mine? Da, răspunde doctorul, am pentru dumneata un sentiment de prietenie. Dar până acum ne-a lipsit timpul. \ Bine, asta mă liniștește. Vrei ca ora asta să fie ora prieteniei ? Drept orice răspuns, Rieux i-a zâmbit. \ Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
CU TOATE ASTEA, NU-ȘI DĂDEA AERE, FIIND DIN FIRE UN OM CUMSECADE. MAMA MEA ERA SIMPLĂ ȘI ȘTEARSĂ ȘI N-AM ÎNCETAT NICIODATĂ S-O IUBESC, DAR PREFER SĂ NU VORBESC DESPRE EA. EL SE OCUPA DE MINE CU AFECȚIUNE ȘI CRED CHIAR CĂ ÎNCERCA SĂ MĂ ÎNȚELEAGĂ. AVEA AVENTURI ÎN AFARA CASEI, SUNT SIGUR ACUM DE ASTA, ȘI SUNT DE ASEMENEA DEPARTE DE A MĂ INDIGNA. SE PURTA ÎN TOATE ASTEA AȘA CUM ERA DE AȘTEPTAT SĂ SE POARTE, FĂRĂ SĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
FOARTE ORIGINAL ȘI ASTĂZI, CĂ A MURIT, ÎMI DAU SEAMA CĂ, DACĂ N-A TRĂIT CA UN SFÂNT, NICI OM RĂU N-A FOST. ȚINEA O LINIE DE MIJLOC, IATĂ TOT; ȘI ESTE TIPUL DE OM PENTRU CARE SIMȚI O AFECȚIUNE REZONABILĂ, ACEL GEN DE AFECȚIUNE CARE POATE DURA. Avea totuși o particularitate: marele ghid Chaix era cartea lui de căpătâi. Nu că ar fi călătorit, cu excepția vacanței, când se ducea în Bretania unde avea o mică proprietate. Dar era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
A MURIT, ÎMI DAU SEAMA CĂ, DACĂ N-A TRĂIT CA UN SFÂNT, NICI OM RĂU N-A FOST. ȚINEA O LINIE DE MIJLOC, IATĂ TOT; ȘI ESTE TIPUL DE OM PENTRU CARE SIMȚI O AFECȚIUNE REZONABILĂ, ACEL GEN DE AFECȚIUNE CARE POATE DURA. Avea totuși o particularitate: marele ghid Chaix era cartea lui de căpătâi. Nu că ar fi călătorit, cu excepția vacanței, când se ducea în Bretania unde avea o mică proprietate. Dar era în stare să-ți spună exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ei expresie. Astfel, mama lui și cu el se vor iubi întotdeauna în tăcere. Și ea avea să moară la rândul ei ― sau el ― fără ca, de-a lungul întregii lor vieți, să fi putut să meargă mai departe în mărturisirea afecțiunii lor. Tot așa trăise alături de Tarrou și Tarrou murise în seara aceasta, fără ca prietenia lor să fi avut timp să fie într-adevăr trăită. Tarrou pierduse partida, cum spunea el însuși. Dar el, Rieux? Se alesese doar cu faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
regăsiseră fără să ezite pe cel absent pe care-l crezuseră pierdut. Pentru câtva timp cel puțin, ei vor fi fericiți. Ei știau acum că, dacă există un lucru pe care-l poți dori întotdeauna și obține uneori, acesta este afecțiunea umană. Pentru toți cei care, dimpotrivă, se adresaseră pe deasupra omului unui ce pe care nici măcar nu și-l puteau închipui, nu existase răspuns. Tarrou păruse să găsească această pace grea despre care vorbise, dar n-o găsise decât în moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Nutresc această speranță pentru scrisul dvs. Cu aceste sumare aprecieri asupra scrisului și personalității dvs., rămân același admirator fericit că v-am cunoscut pe vremuri cu toată familia mea, rămânând atașați acestei prietenii durabile care ne onorează reciproc. Cu aceeași afecțiune și stimă, Al. Mănăstireanu La ora 14 am vorbit la telefon cu Serghei Coloșenco, fixând termen pentru predarea recenziei ce va apărea în numărul 4 al „Academiei Bârlădene” pe 2010. Această zi a fost de o nebulozitate accentuată, puțin cam
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
asemănătoare, a fost dorința matale de a mi populariza scrisul și a mă face cunoscut unor oameni de calitate. Mulțumesc pentru sprijinul neprecupețit pe care mi l-ai dat și m-ai îmboldit punându-mă la treabă. Mulțumesc! Cu aleasă afecțiune, Al. M. P.S. Alăturat anexez rândurile pe care Dl. M. Bejinaru a avut amabilitatea să le strecoare în corespondența față de mine, rânduri care ți se cuvin în totalitate, după cum urmează, cu sublinierile făcute de autor. în zilele următoare realizând „Anotimpurile
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
făcut? Hei! Ia mâna de pe băiatu’ meu. — Nici nu l-am atins. Spune, cucoană, ăsta-i fiu’ dumitale? Doamna Reilly smulse din mâna lui Ignatius coarda de lăută care zbârnâia. — Sigur că sunt copilul ei, spuse Ignatius. Nu vezi câtă afecțiune îmi poartă? — Își iubește băiatu’, aprobă bătrânul. — Ce vrei să faci cu bietu’ meu copil? îl întrebă doamna Reilly pe polițist. Ignatius mângâie ușor părul vopsit roșcat al maică-sii cu una dintre labele lui uriașe. N-ai altă treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
De ce? M-ai întrebat și pe mine dacă sunt de acord să o vinzi? Eram extrem de atașat de pălăria aceea. — Îmi pare rău, Ignatius. Nu știam că-ți place așa mult. N-ai pomenit niciodată de ea. Îi purtam o afecțiune nerostită. Îmi amintea de anii copilăriei. Era o verigă care mă unea cu trecutul. — Da’ mi-a dat cinșpe dolari, Ignatius. — Te rog, nu mai vorbi despre ea. Toată povestea asta e un sacrilegiu. Dumnezeu știe ce întrebuințări degradante va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o oră și jumătate ca să explice exact ce se întâmplase. Și ca să ajungă la camera de hotel. — Dumneata zici că fata s-a dat la tine, zise avocatul. — Da, fără doar și poate. Nu au existat săruturi sau semne de afecțiune în lift, când ați urcat. — Nu, era rezervată, la exterior. Știți cum e cu asiaticele. — Înțeleg. Asiaticele. Din nefericire, pe înregistrări nu se vede că ea ar fi fost o participantă întru totul voluntară. Cred că se răzgândise, spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
care se simțeau deprimați când erau singuri - plauzibil, o altă boală. Oamenii care se alăturau marșurilor de protest, cei care mergeau la meciuri sportive, care căutau situații în cere să fie înconjurați de alte persoane cu idei similare - o potențială afecțiune genetică. Apoi, mai erau cei care se simțeau obligați să fie de acord cu cei din jur, indiferent ce spuneau aceștia - o altă boală. Și cum rămâne cu persoanele cărora le este frică să gândească singure? Teama de independență față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Obrajii lui Rose se Înroșeau la amintirea acestor momente lascive, Însă păleau imediat când Își amintea faza imediat următoare. Vai, Înainte să-și dea seama, familia lui Îngrozitoare intrase În scenă ca să o domine pentru totdeauna, iar din acea clipă afecțiunea lor pentru celălalt se subțiase. Dacă membrii bandei Tchakhmakhchian nu și-ar fi băgat nasurile lor acviline În căsătoria lor, iși spuse Rose, soțul ei ar fi Încă alături de ea. „De ce ți-ai băgat tot timpul nasul În căsătoria noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
aparte În inima Asyei. O iubea foarte mult. Spre deosebire de ceilalți membri ai familiei, Petite-Ma fusese Întotdeauna În stare să iubească fără să sufoce. Nu o bătea niciodată la cap, nu-i căuta nod În papură și nu o rănea. Afecțiunea ei protectoare nu era posesivă. Din când În când strecura boabe de grâu sfințite prin rugăciuni În buzunarele Asyei pentru a o feri de deochi. Pe lângă cruciada pe care o purta Împotriva deochiului, râsul era lucrul pe care știa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cerneala! a Întărit Asya sigură pe ea. Sunt multe infecții care pot apărea după ce-ți faci tatuajul, doar din cauza cernelii. Una din cele mai obișnuite e Staphylococcus aureus care, din nefericire - s-a Încruntat - se știe că poate cauza afecțiuni cardiace grave. Deși se străduia să nu-și piardă calmul, auzind această informație noua prietenă a Scenaristului Nenaționalist de Filme Ultranaționaliste s-a albit la față. Chiar atunci i-a sunat mobilul, Însă nici măcar nu s-a uitat la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
diferența de fus orar, la San Francisco era dimineață devreme. Telefonul nu a sunat decât o singură dată după care a răspuns, nu bunica Shushan, ca de obicei, ci tatăl ei. — Iubito. Barsam Tchakhmakhchian a scos un suspin de adâncă afecțiune de Îndată ce a auzit vocea fiicei sale. Pe fir se auzea un zăngănit ciudat care-i făcea pe amândoi să-și dea seama de distanța geografică dintre ei. Aveam de gând să te sun dimineață. Știu că ești În Istanbul; mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
care se ivea acolo. Dacă priveai Îndelung și cu destulă credință, puteai să dai chiar și peste un inorog roșu. Însă În ciuda vechii ei neîncrederi, acum că Petite-Ma Își amintise procedura acelei practici, Asya nu intenționa să se opună. Afecțiunea ei pentru Petite-Ma era prea profundă pentru a refuza oferta. — Bine. A ridicat din umeri. Era, de asemenea, convinsă că bătrâna va uita probabil de lucrul ăsta În câteva clipe. — După micul dejun o să-mi torni plumb, ca În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
familie. Prefera să meargă acolo singură, să se așeze pe pământul prăfos și să-i pună lui taică-su câteva Întrebări pe care le lăsase fără răspuns atâta timp cât trăise. De ce trebuise să fie Întotdeauna atât de aspru și lipsit de afecțiune cu cei care erau carne din carnea lui și sânge din sângele lui? voia Zeliha să afle. Voia de asemenea să-l Întrebe dacă avea idee cât de mult Îi bântuia Încă pe toți fantoma lui - până În ziua de azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
niciodată, nu vărsa nici măcar o lacrimă când tatăl Își scotea cureaua. Oricât de mult Învățase să-și stăpânească lacrimile, nu reușise niciodată să-și Înăbușe icnetele. Cât ura icnetelele astea. Luptându-se pentru aer. Luptându-de pentru spațiu. Luptându-se pentru afecțiune. S-a oprit o clipă de parcă și-ar fi adunat gândurile. — E ceva care mă sâcâie de ceva timp... În glasul lui, altfel liniștit, se simțea doar o nuanță ușoară de teamă. Lumina lunii pătrundea prin perdele și desena un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
eseuri pe care tatăl lui le scrisese asupra căsătoriei și paternității, un soi de jurnale de bord ale unui tată de familie creștin. CÎnd François le spunea că e fiul lui Franz, cititorii tatălui său se uitau la el cu afecțiune. François și-l amintea pe tatăl lui ca pe un om neobosit, care Își acorda puține momente de destindere și care era În stare să scrie patru-cinci articole Într-o singură zi, trecînd de la o cronică asupra peisajelor Toscanei la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Întotdeauna unde s-o găsească. Cu inima bătîndu-i În piept, se Întorsese În camera sa pentru a descoperi În voie ce scria În dedicație: „Dragului meu François, În pragul unui nou an școlar pe care i-l doresc «exemplar», cu afecțiune, Tata“. În timpul primului trimestru, citise cu atenție toate capitolele cărții, precum și prefața, preocupat să afle ce subiecte Îl interesau pe tatăl lui cînd era singur În birou și lucra. Avea paisprezece ani. Era anul În care profesorul Îi vorbise În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
tatăl meu, tînăr și ambițios critic literar la Începutul anilor treizeci, intrase În relație cu ea după ce publicase cîteva articole despre textele postume ale lui Alain-Fournier. CÎnd părinții mei s-au căsătorit, Isabelle Rivière le-a trimis felicitări pline de afecțiune (scrisoarea ei este astăzi În posesia mea), urîndu-le ca Dumnezeu să le Însoțească pașii, să-i binecuvînteze și să facă din căminul lor cel mai frumos cămin creștin. Citisem pe furiș scrisorile Isabellei Rivière adresate părinților mei. Mă emoționau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]