13,806 matches
-
totuși, în pofida acestui defect, el își auzea divinele simfonii. Și fără îndoială că le auzea în pura lor idealitate mult mai frumoase decât le-ar fi ascultat executate de orchestră. Auzul lui, mort pentru lumea din afară, se desfăta în armoniile ideale ale sunetelor nesunate, ce-i umpleau spiritul, fără putință de a le percepe din afară. El contempla frumusețea muzicală în ordinea inteligibilă și pentru urechea lui interioară, sunetele trebuie să fi fost ceea ce sunt numerele abstracte pentru inteligența matematicienilor
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
este frumos își are cauza unică și preexistenta în natura cea simplă și mai presus de fire a tuturor lucrurilor frumoase. Din acest frumos își trag existența toate cele ce sunt, fiecare fiind frumos în felul său. Din cauza frumosului sunt armoniile și atracțiile și comuniunile tuturor lucrurilor. Prin frumos se unesc toate”. De ce se unesc toate în puterea frumosului transcendent? Pentru că el este cauza creatoare și cauza finală a tuturor lucrurilor. Cauzăm creatoare, de la el vin formele lucrurilor; cauză finală, către
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cosmică. „Ea e frumusețea și podoaba întregii creațiuni văzute, zice Ioan Damaschin. Căci ia lumina, și toate rămân necunoscute în întuneric, fără să-și poată arăta frumusețea”(Dogmatica, p. 72). Pentru orice estetică, organul principal al frumosului e ochiul, iar armonia și splendoarea formelor și a culorilor nu se pot percepe decât în viabilitate. Soarele, care împrăștie întunericul și pune în valoare farmecul acestei lumi, vine în mod inevitabil ca o comparație, „ca un ecou palid al focul transcendent, care e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ideală a casei ce se va construi ulterior în spațiu, Creatorul lumii poartă din eternitate în sine ideile tuturor lucrurilor care au fost, care sunt și care vor fi. Formele frumoase, ce apar în timp și în spațiu, alcătuind în armonia lor podoaba și strălucirea universului, există cu anticipație în Dumnezeu, zice Dionisie Areopagitul. El le cunoaște mai înainte de a fi ele, atât în începuturile, în evoluțiile, cât și în sfârșiturile lor. Dumnezeu nu are nevoie să iasă din sine pentru
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
dumnezeiesc, fiindcă multiplicitatea e o desfășurare în timp și în spațiu, pe când principiul divin e dincolo de timp și spațiu, în ordinea transcendenta. Din unitatea lui cea mai presus de lume care își, imprimă atotputernica creatoare în lucruri, decurg, rânduiala proporția, armonia și frumusețea lumii. Dionisie aseamănă principiul divin imprimat în creație cu o pecetie. Pecetia e una singură, dar oricâte chipuri ale ei am apăsa pe hârtie, multiplicitatea lor nu modifică cu nimic caracterul unic al pecetiei. Și precum urma seamănă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o expresie a personalității artistului, rămânând totuși altceva. FRUMUSEȚEA NATURII în sensul teologic al frumosului, după cum s-a putut vedea, universul ne apare poleit cosmic, ca un reflex al frumuseții supranaturale. Lumea e capodopera atotputerniciei creatoare a lui Dumnezeu și armonia unitară în care se rânduiesc părțile ei componente exprimă în forme finite infinita înțelepciune plină de dragoste a creatorului. De aici decurge sofianismul estetic al naturii, termen prin care trebuie să înțelegem făptura, iar sofianismul ei are un caracter obiectiv
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mod obiectiv, cu alte cuvinte e o proprietate a lucrurilor frumoase și durează independent de prezența și de gustul nostru. Lumea, adică natura, e creația lui Dumnezeu și, ca atare, existența obiectivă a frumuseții ce strălucește din formele și din armonia ei intră în considerația argumentațiilor raționale, ce ne vorbesc despre raportul cauzal dintre Creator și creatură. Un argument cum e cel cosmologic sau, mai ales, cel teologic e valabil în măsura în care frumusețea creată, care constituie caracterul sofianic al naturii, are o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
n-a contestat tăria argumentului teologic(Vezi minunata monografie a d-lui I. Petrovici: Viața și opera lui Kant.), dar tăria acestui argument se reazemă tocmai pe caracterul sofianic al lumii, pe înțelepciunea suverană, care-i proporționează părțile în unitatea armoniei universale și rânduiește mijloacele în finalitatea aceluiași organism. Dar tocmai această dispozitie a părților în unitatea întregului constituie frumusețea. Și fiindcă e foarte greu să găsim întrun tratat de estetică modernă o definiție satisfăcătoare, să ne adresăm scolasticii, cape ne
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cea mai autentică și mai specifică a sufletului omenesc, nici nu s-ar fi putut naște în rai. Căci raiul, așa cum ni-l imaginăm după puținele indicații biblice, implică o stare de perfecțiune, în care totul e dat într-o armonie deplină, omul cu natura și prin om, făptura toată cu Dumnezeu. În această stare de frumusețe paradisiacă și de suverană armonie, arta n-ar fi fost necesară. Ea n-ar fi putut să aibă nici loc nici rost, fiindcă n-
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ni-l imaginăm după puținele indicații biblice, implică o stare de perfecțiune, în care totul e dat într-o armonie deplină, omul cu natura și prin om, făptura toată cu Dumnezeu. În această stare de frumusețe paradisiacă și de suverană armonie, arta n-ar fi fost necesară. Ea n-ar fi putut să aibă nici loc nici rost, fiindcă n-ar fi răspuns nici unei nevoi și n-ar fi umplut nici un gol. Tot astfel, nici Biserica în felul cum ființează astăzi
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
s-ar putea reproduce într-o simfonie, dar atunci muzica ar căpăta un caracter umoristic. Rareori un compozitor, voind să dea un accent pastoral operei sale, folosește un tril de pasăre, scurt, pe care îl pierde apoi imediat în valurile armoniilor. Imitația naturii în muzică iese din marginile artei și alunecă în senzaționalul acrobatic. Gândiți-vă la Ciocârlia, care e o imitație admirabilă, dar în același timp o piatră de încercare pentru prestidigitația vioristului sau pentru agerimea grumazului unui cântăreț din
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
individ. Sensul ei e zborul, climatul ei o regiune aeriană, dezmărginită, care aduce cu veșnicia, fără să fie veșnicie. Cu elemente smulse din lumea vremelniciei noastre, din lumea imperfecțiunilor noastre, arta combină după legi proprii imaginea unei alte lumi. de armonie perfectă și nemuritoare. Ea nu e perfecțiunea însăși, ci numai o imagine a perfecțiunii; ca nu e nemurirea însăși, ci numai o imagine a nemuririi. Am putea spune, poate cu mai multă dreptate că, precum arta e natură transfigurată, ea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
doctrină se verifică în varietatea naturală, pe care o experimentăm în jurul nostru. Sofianismul lumii create, adică sublimitatea înțelepciunii divine, nu se poate înțelege numai din măreția unitară a cosmosului, dar și din infinita varietate a părților lui, care împreună alcătuiesc armonia universală. Căci întocmai ca în opera de artă, varietatea părților proporționate între ele dă unitatea și armonia întregului. Atât lumea în genere cât și lumea umană în special ar fi de o monotonie ucigătoare fără această varietate ce rezultă din
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
înțelepciunii divine, nu se poate înțelege numai din măreția unitară a cosmosului, dar și din infinita varietate a părților lui, care împreună alcătuiesc armonia universală. Căci întocmai ca în opera de artă, varietatea părților proporționate între ele dă unitatea și armonia întregului. Atât lumea în genere cât și lumea umană în special ar fi de o monotonie ucigătoare fără această varietate ce rezultă din capacitatea diferită cu care sunt înzestrate făpturile. Aceste capacități felurite sunt darurile naturale ale lui Dumnezeu. În
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
printr-o comunicare de la operă la suflet și de la suflet la operă; între subiect și obiect există o directă proporționare de forțe, care înlesnește intercomunicarea printr-un ritm, ce se stabilește fără greutate, printr-o consonanță spontană și într-o armonie deplină. Nici o stavilă nu se interpune când admirăm o floare, cînd ascultăm o melodie frumoasă ori când citim o poesie de Șt. O. Iosif. Altfel se întâmplă însă când e vorba de sublim. Obiectul sublimului ne apare dintr-o dată în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Cu toată aparența unei mărimi neobișnuite, monstruozitatea e un fenomen subnormal, fiindcă esența ei e o deficiență, un defect crescut din cale-afară. Mărimea ei stă într-o disproporție, într-o diformitate. Ea e o contradicție penibilă a simțului nostru de armonie naturală sau de armonie spirituală. Ea are totdeauna un înțeles peiorativ, fiindcă e încarnarea cea mai desfigurată a unui rău fizic sau a unui rău moral. Aparițiile ei ne cutremură de groază ca niște erupții ale puterilor infernale, ce violentează
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mărimi neobișnuite, monstruozitatea e un fenomen subnormal, fiindcă esența ei e o deficiență, un defect crescut din cale-afară. Mărimea ei stă într-o disproporție, într-o diformitate. Ea e o contradicție penibilă a simțului nostru de armonie naturală sau de armonie spirituală. Ea are totdeauna un înțeles peiorativ, fiindcă e încarnarea cea mai desfigurată a unui rău fizic sau a unui rău moral. Aparițiile ei ne cutremură de groază ca niște erupții ale puterilor infernale, ce violentează natura omenească. Genialitatea și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nimic a face cu monstruozitatea. Ele sunt apariții anormale prin faptul că sunt supranormale. Esența lor nu stă în vreun defect față de comunul vieții, ci într-un exces de puteri spirituale. Ele nu înseamnă disproporție raportate la simțul comun de armonie, ci supraproporția unei noi și sublime armonii. Ele nu înseamnă desfigurare ci transfigurare. Ele nu sunt deficiențe, ci plinătăți maxime sau desăvârșiri ale frumuseții și ale bunurilor morale. Rămânând profund omenești în esența lor, geniul e mărimea maximă a vieții
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
apariții anormale prin faptul că sunt supranormale. Esența lor nu stă în vreun defect față de comunul vieții, ci într-un exces de puteri spirituale. Ele nu înseamnă disproporție raportate la simțul comun de armonie, ci supraproporția unei noi și sublime armonii. Ele nu înseamnă desfigurare ci transfigurare. Ele nu sunt deficiențe, ci plinătăți maxime sau desăvârșiri ale frumuseții și ale bunurilor morale. Rămânând profund omenești în esența lor, geniul e mărimea maximă a vieții naturale, sfântul e mărimea maximă a vieții
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
numai după chipul lui Dumnezeu nu e desăvârșit moralmente. Adam a fost creat după chipul lui Dumnezeu cu perspectiva de a fi desăvârșit după asemănare. Această desăvârșire atârna de libertatea ontologică a persoanei sale. Dacă Adam ar fi rămas în armonia paradisiacă a harului dumnezeiesc, conlucrând cu el din liberă voință la împlinirea poruncilor ce i s-au dat, desăvârșirea lui morală ar fi fost o realitate, iar păcatul inexistent. A lucra după asemănare, adică în liberă colaborare a voinței cu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
care făceau parte din marele imperiu, își trimit esențele lor care, ca zecile de mirodenii contopite în sfântul Mir, fuzionează în unitatea miraculoasă a stilului bizantin. Fără excepție, istoricii artei recunosc această proveniență eterogenă, minunându-se în același timp de armonia suverană, rezultată din aceste influențe. Pentru a reliefa și mai mult miracolul acestei fuziuni organice realizate de arta bizantină, să ne amintim că toate aceste popoare cu artele lor făcuseră parte din Imperiul Roman păgân: Roma le adunase zeii de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
analogie cu generația biologică. În gândirea păgână, semizeii și eroii mitologici reprezintă astfel generații intermediare între divinitate și oamenii muritori. Indiferent însă de felul cum e imaginată proveniența omului, ideea paradisului, adică a unei stări fericite de comunitate și de armonie a omului cu divinitatea, e comună acestor popoare, precum comună e ideea unei catastrofe care a sfărâmat armonia primară și a prăbușit pe om în condiția mizeriei și a morții terestre. În vechea mitologie sumeriană a asirobabilonienilor nu se precizează
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
oamenii muritori. Indiferent însă de felul cum e imaginată proveniența omului, ideea paradisului, adică a unei stări fericite de comunitate și de armonie a omului cu divinitatea, e comună acestor popoare, precum comună e ideea unei catastrofe care a sfărâmat armonia primară și a prăbușit pe om în condiția mizeriei și a morții terestre. În vechea mitologie sumeriană a asirobabilonienilor nu se precizează bunăoară care a fost vina omului de-a meritat pedeapsa potopului, catastrofa care a șters paradisul de pe fața
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fatal mă voi izola de cosmos în orgoliul minții mele. Astfel vor face și ceilalți, fiindcă fiecare își are capacitatea lui, care se deosebește de aceea a semenilor. Fărâmițând astfel prin cugetarea individuală sensul unic primordial al vieții, am distrus armonia cosmosului spiritual și l-am prăbușit în haosul care e lumea păcatului. Căci orgoliul izolează pe oameni și distruge iubirea. Ce este iadul? se întreabă Dostoievski prin gura starețului Zosima. „Iadul e durerea de a nu mai putea iubi”. Această
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
tortura sufletului în veșnicie, când orice putință de reparație este exclusă. Dacă iadul ar fi foc fizic, pedeapsa n-ar fi atât de mare față de focul spiritual al chinului fără leac din mustrarea eternă. în contrast cu flăcările acestui chin se desemnează armonia iubirii cosmice. Când spun: „Eu sunt și iubesc” totdeodată, aceasta înseamnă că ființa și iubirea sunt unul și același lucru, identitate care exclude spărtura dintre cugetare și viață, subordonând-o pe cea din urmă capriciului și imperfecțiunii celei dintâi. Identitatea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]