13,186 matches
-
și tatăl a doisprezece fii și a unei fiice, printre care si Iosif. Cei doisprezece fii vor deveni strămoșii celor douăsprezece triburi ale lui Israel. Iacob este unul dintre cei trei mari strămoși ai Israelului, împreună cu tatăl său Isaac și bunicul său Avraam. Povestea lui Iacob se regăsește în Vechiul Testament în Geneza 27:35. Încă de la început, povestea vieții lui Iacob este încărcată cu simboluri. Un prim simbol este reprezentat de etimologia numelui lui Iacob. În Vechiul Testament, potrivit unei etimologii populare
Iacob (personaj biblic) () [Corola-website/Science/297910_a_299239]
-
războiului, în Anglia, pe 9 octombrie 1940 la Liverpool Maternity Hospital. El este fiul Juliei și al lui Alfred Lennon, un marinar negustor care a fost departe la momentul nașterii fiului său. El a fost numit John Winston Lennon după bunicul său, John "Jack" Lennon, și după prim-ministrul Winston Churchill. Tatăl său a fost de multe ori departe de casă, dar a trimis plăți regulate la adresa: Newcastle numărul 9, Liverpool, unde Lennon locuia cu mama sa, [3], dar veniturile s-
John Lennon () [Corola-website/Science/297909_a_299238]
-
cu violența societății rasiste, cu presiunea construirii propriei identități adulte; Hussein, tatăl, a fost forțat să plece de acasă de mic, să își ascundă identitatea romă, să facă cele mai grele munci încă din copilărie, pentru a ieși din saracie; bunicii, în România și Turcia, locuiesc în cartiere segregate, pentru că sunt săraci, musulmani și de etnie romă; străbunicii au fost obligați să migreze din România în Turcia și să se despartă pentru totdeauna, pentru că sunt săraci, musulmani și de etnie romă
Privind prin piele () [Corola-website/Science/296152_a_297481]
-
și exploatare. Această societate este cadrul în toate scenele din Privind prin piele și apasă asupra personajelor: este în telefonul Leylei, este în jocul de fotbal al copiilor, este la scoala, este în mai multe școli, este în scrisoarea adresată bunicului, este la biroul lui Hussein, unde nu-și poate primi mama în siguranță, este în clubul unde dansează Leyla, este la spital și la maternitate, este în cartierul bunicilor, segregându-i de restul orașului, este pe străzi și la primărie
Privind prin piele () [Corola-website/Science/296152_a_297481]
-
soția lui, bolnavă, a decedat la noi în casă, Singer a depus actele și a plecat în Israel.</spân></spân></spân> <spân lang="ro-RO"><b>Edit Reinfeld</b></spân></spân></spân></p> <spân lang="ro-RO">Într-o zi, stăteam la bunicul meu acasă, în centrul orașului Alba-Iulia, si am tras o mare spaimă când </spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">niște</spân></spân></spân> <spân style="color: #000000;"><spân style
GAZETA DE ARTĂ POLITICĂ NR.15: Capitale ale Culturii în contextul politicilor UE () [Corola-website/Science/296142_a_297471]
-
style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">bande de legionari au aruncat cu pietre în ferestrele locuinței</spân></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"> în care stăteam de vorbă cu bunicul, care era nevăzător. De frică, ne-am ascuns amândoi sub masă. Erau bande în coloana, care strigau împotriva evreilor și, știind că e locuința evreiască, au aruncat cu pietre. După ce s-au liniștit lucrurile - eu eram sub masă cu bunicul
GAZETA DE ARTĂ POLITICĂ NR.15: Capitale ale Culturii în contextul politicilor UE () [Corola-website/Science/296142_a_297471]
-
bunicul, care era nevăzător. De frică, ne-am ascuns amândoi sub masă. Erau bande în coloana, care strigau împotriva evreilor și, știind că e locuința evreiască, au aruncat cu pietre. După ce s-au liniștit lucrurile - eu eram sub masă cu bunicul -, am găsit câteva pietre mari și geamurile sparte. Apoi s-a mai întâmplat de câteva ori să pățim acest lucru. Eu nu eram încă la scoala, aveam vreo cinci-șase ani, era în 1941.</spân></spân></spân></p> <spân lang="ro-RO
GAZETA DE ARTĂ POLITICĂ NR.15: Capitale ale Culturii în contextul politicilor UE () [Corola-website/Science/296142_a_297471]
-
s-au ocupatat de cercetarea de teren din Turcia. Pentru România, am ajuns la singura regiune din țară în care se găsesc horahane, Dobrogea, aici am mers practic din nordul Dobrogei, Babadag, la părinții mei în Constanța iar după, cu bunicul meu, spre sudul Dobrogei, în Mangalia, la niște rude. Implicit, majoritatea oamenilor cu care am lucrat, cel puțin în țară, au fost rude, iar cea mai multă deschidere a fost la nivel personal. Pentru Turcia, partenerii de la Köșe alături de Alex
„Toți avem istorii ascunse” – interviu cu Dennis (Olivian Mircea) () [Corola-website/Science/296168_a_297497]
-
țineam o mulțime de cărți. Tatălui meu îi plăcea foarte mult să strângă cărți, si bibliotecă asta pe care o aveam nu era suficientă, așa că ținea cărțile în acest pod. </spân></spân></spân></p> După ce cuziștii l-au bătut pe bunicul meu până a murit și după ce i-au distrus casă, bunica s-a mutat cu noi în București. Astfel, inițial am fost patru persoane plus Valeria, care era un fel de femeie de serviciu, îngrijitoare pentru copii, pe care o
O istorie subiectivă a locuirii în România, din perspectiva rezidentelor și rezidenților căminului „Moses Rosen”. PERIOADA INTERBELICĂ: ANII 1920 - 1930 () [Corola-website/Science/296134_a_297463]
-
dezvoltat de el se află sub licența GNU General Public License. s-a născut la Helsinki, Finlanda, fiul jurnaliștilor Anna și Nils Torvalds, vorbitori de limbă suedeză, și nepotul poetului Ole Torvalds. Numele de familie Torvalds a fost adoptat de bunicul lui Linus, poetul Ole Torvalds. Prenumele Linus a fost inspirat părinților de personalitatea savantului american Linus Pauling, laureat al premiului Nobel pentru chimie în 1954 și cunoscut militant pentru dezarmare nucleară. Leo Toerngvist, bunicul dinspre mamă, profesor de statistică la
Linus Torvalds () [Corola-website/Science/296560_a_297889]
-
familie Torvalds a fost adoptat de bunicul lui Linus, poetul Ole Torvalds. Prenumele Linus a fost inspirat părinților de personalitatea savantului american Linus Pauling, laureat al premiului Nobel pentru chimie în 1954 și cunoscut militant pentru dezarmare nucleară. Leo Toerngvist, bunicul dinspre mamă, profesor de statistică la "Universitatea din Helsinki" a fost cel care i-a cumpărat un calculator și l-a încurajat să învețe să-l programeze. Astfel se face că la 12 ani Linus deja programa jocuri iar mai
Linus Torvalds () [Corola-website/Science/296560_a_297889]
-
lui Alexandru cel Bun. Inscripția în limba slavonă ce se află pe lespedea funerară a mormântului său conține următoarele cuvinte: ""Binecinstitorul și de Hristos iubitorul, Io Ștefan Voievod, domn al țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a împodobit mormântul acesta bunicului său, Io Bogdan Voievod, fratele lui Alexandru voievod, în anul 6988 <=1480> luna ianuarie, 25 zile, întru veșnica lui pomenire"". Ultimul mormânt de pe latura estică a naosului aparține lui Bogdan, fiul lui Alexandru cel Bun. Pe lespedea funerară a mormântului
Mănăstirea Bogdana () [Corola-website/Science/298412_a_299741]
-
al marinei militare imperiale în timpul războiului ruso-japonez), morală, filosofică și religioasă cu Shigetake Sugiura și istorică cu Kurakichi Shiratori, toți naționaliști fervenți dar și apărători ai unei monarhii divine însă constituțională și parlamentară după modelul domniei împăratului Meiji. După decesul bunicului său Împăratul Meiji la 30 iulie 1912, tatăl lui Hirohito, Yoshihito, i-a succedat la tron iar el a devenit moștenitor al coroanei. A fost investit oficial cu titlul de prinț moștenitor la 2 noiembrie 1916. În 1921 a făcut
Hirohito () [Corola-website/Science/298454_a_299783]
-
octombrie 1895, d. 27 decembrie 1925) a fost un poet liric rus celebru. Născut într-o familie de țărani din satul Constantinovo (astăzi Esinino), regiunea Riazan din Rusia, a fost abandonat de părinții săi în copilărie și a trăit cu bunicii săi. A început să scrie poezii la nouă ani. Copil-minune al literaturii, în 1912 s-a mutat la Moscova, unde s-a întreținut muncind ca și corector la o tipografie. În anul următor s-a înscris la Universitatea de Stat
Serghei Esenin () [Corola-website/Science/298503_a_299832]
-
calea preoției, a fost supranumit și "Il Prete Rosso" ("Preotul Roșu"), datorită culorii părului său (moștenit de la tatăl său). Primul nucleu al familiei Vivaldi, despre care există referințe documentare certe, a ajuns la Veneția în prima jumătate a anului 1665. "Bunicul Agostino", fusese brutar sau croitor și murise la Brescia, probabil în 1665 sau 1666. "Bunica Margherita", părăsise acest oraș fie cu puțin înainte, fie după moartea soțului ei și era insoțită de cei doi fii ai lor, "Agostino" (în vârstă
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
fiu. Era adeptul unui stil de viață spartan, auster în relațiile cu fiul său. A îndeplinit și funcția de președinte al Filialei Societății de Matematică și Fizică din fosta regiune Ploiești. Fusese coleg de liceu cu muzicianul Paul Constantinescu. Pe bunicii din partea tatălui, Ioan Tomescu nu a apucat să-i cunoască pentru că muriseră de tifos exantematic în 1918. Familia lor venise din Ardeal și se stabilise la Gornetul Cricov, în valea Cricovului Sărat. Bunicul patern fusese de meserie învățător, încarnând tipul
Ioan Tomescu () [Corola-website/Science/307098_a_308427]
-
de liceu cu muzicianul Paul Constantinescu. Pe bunicii din partea tatălui, Ioan Tomescu nu a apucat să-i cunoască pentru că muriseră de tifos exantematic în 1918. Familia lor venise din Ardeal și se stabilise la Gornetul Cricov, în valea Cricovului Sărat. Bunicul patern fusese de meserie învățător, încarnând tipul intelectualului satelor din perioada interbelică, el însuși având o ascendență formată tot din învățători și preoți de țară. Mama sa, Virginia, era chimistă și lucra la Uzina Mecanică Plopeni. Mama și tatăl viitorului
Ioan Tomescu () [Corola-website/Science/307098_a_308427]
-
și lucra la Uzina Mecanică Plopeni. Mama și tatăl viitorului matematician fuseseră colegi de facultate la Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Științe, secția Fizico-Chimice, unde își făcea de altfel facultatea și Ion Grigore care urma să devină profesor de matematică. Bunicii din partea mamei erau „ploieșteni get-beget”, de vreme ce aveau un act de proprietate datând din 1880, cu sigiliul regal, pentru casa în care au locuit, din strada Regală, mai târziu I.C. Frimu, astăzi Neagoe Basarab. Bunicul matern, Gheorghe Constantinescu, exercitase profesia de
Ioan Tomescu () [Corola-website/Science/307098_a_308427]
-
urma să devină profesor de matematică. Bunicii din partea mamei erau „ploieșteni get-beget”, de vreme ce aveau un act de proprietate datând din 1880, cu sigiliul regal, pentru casa în care au locuit, din strada Regală, mai târziu I.C. Frimu, astăzi Neagoe Basarab. Bunicul matern, Gheorghe Constantinescu, exercitase profesia de exploatator de păduri. Bunica provenea dintr-o familie de macedoneni sârbi, aduși de Mihai Viteazul când a înființat orașul Ploiești. „Am aflat acest lucru de la o rudă a mamei, după ce îmi muriseră deja părinții
Ioan Tomescu () [Corola-website/Science/307098_a_308427]
-
mamei, după ce îmi muriseră deja părinții”. Ioan Tomescu are doi copii: o fată absolventa de ASE (relatii economice internationale), căsătorită cu un cetățean grec, având și domiciliu în România, respectiv un băiat care a absolvit aceeași facultate ca tatăl și bunicii lui paterni; și-a continuat studiile de doctorat în informatică teoretică la Universitatea din Udine, Italia, în prezent cercetător în bioinformatică la Universitatea din Helsinki. Cursurile școlii primare și gimnaziale, Ioan Tomescu le-a urmat în orașul Plopeni (1949-1956), unde
Ioan Tomescu () [Corola-website/Science/307098_a_308427]
-
de aur a liceului, generație cu care se mândreau profesorii de atunci și cu care se mai mândresc și cei de acum, pentru performanțele școlare ca și pentru strălucitele cariere științifice sau universitare ale absolvenților lui. Stând în gazdă la bunicii din Ploiești în perioada liceului, avându-l ca profesor de matematică pe Ion Grigore, pe lângă faptul că a fost un elev exemplar, sau poate tocmai de aceea, Ioan Tomescu a obținut premiul întâi și premiul al doilea la olimpiada de
Ioan Tomescu () [Corola-website/Science/307098_a_308427]
-
sau "Casa cu pridvor de lemn" (incorect numită "„Casa prof. Ivanov”"), situată pe Strada Sfântul Atanasie nr. 13, a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2004, având codul de clasificare IS-II-m-B-04038. Petru Bogdan a fost bunicul lui Petru Culianu, scriitor și istoric al religiilor. Docent din 1905, începând din anul 1906 profesorul Petru Bogdan și-a desfășurat activitatea la Universitatea din Iași, fiind cel care a înfiintat și condus, din 1913, prima catedră de chimie fizică
Petru Bogdan () [Corola-website/Science/307117_a_308446]
-
etnomuzicologiei moderne. S-a născut la data de 13 august 1893 în București, fiind urmașul unei vechi familii boierești din Oltenia, cu rădăcini în neamul Brâncoveanu. Familia sa se mai înrudește cu alte familii celebre (Știrbei, Glogoveanu, Obedeanu, vechii Craiovești). Bunicul său, care purta tot prenumele Constantin studiase dreptul la Geneva și la Paris, s-a ocupat de redactarea legiuirii domnitorului Nicolae Caradja și a fost în Comisia de revizuire a Constituției din 1879. Tatăl său, Nicolae Brăiloiu, a fost om
Constantin Brăiloiu () [Corola-website/Science/307122_a_308451]
-
român, membru titular al Academiei Române. Are contribuții deosebite privind grafurile chimice și marcare izotopică. Alexandru Balaban provine dintr-o familie moldavă cu adânci rădăcini în intelectualitatea românească. Tatăl său, Teodor, născut în comuna Bălăbănești, a studiat la Politehnica din București, bunicul său fiind învățător, iar unchii săi profesori de liceu. Mama, învățătoare, născută la Iași, avea ca unchi pe arhimandritul Iuliu Scriban, pe zoologul profesor Ion Scriban de la Universitatea Cluj și pe autorul "Dicționarului limbii române", August Scriban. Alexandru Balaban a
Alexandru T. Balaban () [Corola-website/Science/307131_a_308460]
-
un arheolog și istoric român, membru corespondent al Academiei Române (la propunerea savantului Nicolae Iorga, începând din 1926). Virgiliu N. Drăghiceanu era născut într-o familie care-și avea originile în fostul județ Romanați, dar care se stabilise la Târgoviște odată cu bunicul său, învățătorul Mihalache Drăghiceanu, primul profesor al Școlii Naționale din Târgoviște, căsătorit cu o membră a uneia dintre familiile târgoviștene însemnate, Elisabeta Fusea. Tatăl său, Nicolae Drăghiceanu, căsătorit cu Maria Davidescu, a ridicat casa familiei situată în apropierea Curții Domnești
Virgil N. Drăghiceanu () [Corola-website/Science/307174_a_308503]