11,767 matches
-
grup de dregători, de slujbași sau de oșteni ai domniei. Mai putea fi și boierul ce era însărcinat cu convocarea divanului. De asemenea, și diacul nu putea fi un simplu dascăl sau cântăreț bisericesc. El putea fi un scriitor de cancelarie, un grămătic sau uricar, adică un om învățat, cu științăâ de carte. Din acest unghi de vedere, proprietarii cunoscuți ai Stăneștilor au putut fi oameni cu funcții de răspundere la domnie și ar fi reprezentat elita-dregătorilor ei. Oricum, satul care
Stănești, Adâncata () [Corola-website/Science/316170_a_317499]
-
Kungliga Hovkapellet. La sfârșitul anului 1550, sănătatea lui Gustav scădea. În 1945 i s-au examinat rămășițele și s-a dezvăluit că a suferit infecții cronice la un picior și la falcă. În 1560, el a ținut un discurs pentru cancelarii, nobilii și copii săi prin care îi încuraja să rămână uniți. Pe 29 septembrie 1560, Gustav a murit și a fost îngropat în Catedrala din Uppsala.
Gustav I al Suediei () [Corola-website/Science/316247_a_317576]
-
numit paroh la Biserica Sf. Pantelimon din Ploiești, implicându-se, de asemenea, cu osârdie și spirit practic în efectuarea lucrărilor de reparații exterioare și consolidări, tencuieli, vopsitorii, schimbarea acoperișului bisericii și a turlelor, construirea și dotarea noii clopotnițe și a cancelariei parohiale, alături de enoriași și de alți credincioși din oraș. Are doi copii, Teodora și Laurențiu, ambii elevi. Alături, în toate aceste preocupări, se află preotul conslujitor Hagiu Ilie Gabriel, născut în 1961, care a venit, tot la 1 mai 1998
Biserica Sfântul Pantelimon din Ploiești () [Corola-website/Science/320068_a_321397]
-
în cel mai scurt timp. Actul de la 11 Decembrie a fost a doua etapă în drumul spre declarația finală de independență. Primul draft, cerut de cancelarul Georg von Hertling, a fost pregătit de ministerul german de externe la 1 decembrie. Cancelaria germană și o delegație a Consiliui Lituaniei au efectuat câteva modificări. Membrii delegației erau Antanas Smetona, Steponas Kairys, Vladas Mironas, Jurgis Šaulys, Petras Klimas și Aleksandras Stulginskis. După discuții între părți, s-a ajuns la un compromis pe marginea textului
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
către un prieten în care Röhm discuta problemele sale sexuale despre bărbați. În seara de 9 martie 1933, la nu mai puțin de două luni de la acapararea puterii de către naziști, Ernst Röhm, sprijinit de cohorte de trupe SA, defilând prin fața Cancelariei de Stat, a revendicat cedarea puterii lui von Epp și numirea acestuia în funcția de comisar general al Bavariei. Berlinul din vara lui 1934 era un oraș ce forfotea de zvonuri, dintre care nu cel mai neînsemnat era acela că
Ernst Röhm () [Corola-website/Science/320089_a_321418]
-
și pasului, calculate adesea pe baza palmei, primul având opt respectiv șase palme. Când mărimea palmei nu era stabilită prin lege aceasta varia de la om la om, de aceea se însemna pe documentele de hotărnicii. Palma apare în documentele de cancelarie din secolul 16, când li se cere sătenilor "„nici o palmă de pământ să nu treceți peste hotare”". Palma fiind submultiplu al stânjenului, acesta din urmă era la nevoie confecționat pe loc din opt palme: "„cum iaste obiceaiul moșiilor”". De la sfârșitul
Palmă (unitate de măsură) () [Corola-website/Science/321055_a_322384]
-
fost poliția secretă a Imperiul Rus, parte a departamentului de poliție a Ministerul Afacerilor Interne (MVD). În acțiunile sale, era sprijinită de Corpul Special de Jandarmi. Ohrana a fost creată în 1880, ca înlocuitoare a Departamentului al III-lea al Cancelariei Imperiale. Ohrana a fost înființată în vederea luptei împotriva terorismului politic și a activității revoluționare . Ohrana avea sucursale în toate regiunile Imperiului Rus, cât și o serie de birouri care funcționau în afara granițelor, care aveau ca sarcină principală monitorizarea activităților revoluționarilor
Ohrana () [Corola-website/Science/320710_a_322039]
-
de asasinare a împăratului din 6 august 1880, monarhul a creat, urmând sfaturile lui Mihail Loris-Melikov, „Departamentul Poliției de Stat”, secție a Ministerului Afacerilor Interne, și a transferat atât Corpul Special al Jandarmilor cât și Secția a III-a a Cancelariei Maiestății Sale Imperiale în subordinea noului departament. Funcția de „comandant al jandarmilor” a fost preluată de ministrul de interne, iar „comandantul corpului” a devenit adjunct al ministrului. Toate aceste măsuri organizatorice nu au împiedicat însă asasinarea împăratului Alexandru al II
Ohrana () [Corola-website/Science/320710_a_322039]
-
secrete din subordinea Jandarmeriei în cea a Birourilor de securitate în investigații (Охранно-розыскное отделение), aflate în subordinea primarilor și guvernatorilor, care erau la rândul lor în subordinea MDV. După izbucnirea Revoluției din 1905 și asasinarea lui Viacheslav von Plehve, președintele Cancelariei imperiale și ministru de interne Piotr Arkadievici Stolîpin a creat o rețea națională de birouri de securitate. Dacă în 1908 existau 31 de birouri, numărul lor ajunsese la 60 în 1911. Pe 9 februarie 1907 a fost creat organismul centralizat
Ohrana () [Corola-website/Science/320710_a_322039]
-
refuzului celui din urmă să accepte convertirea la ortodoxie, l-a afectat grav și a contribuit la grăbirea morții sale la 12 iulie 1645. Cele mai importante funcții în stat (prikazuri) erau Posolski Prikaz (ministru de externe) și Razriadnî Prikaz (cancelarie a Dumei și departament de personal al administrațîei centrale și regionale, care includea comanda armatei). Aceste funcții erau esențiale în luptele dintre diversele facțiuni boierești, astfel că ele nu erau deținute prin tradiție de boieri, ci de diaci (funcționari de
Mihail I al Rusiei () [Corola-website/Science/320856_a_322185]
-
parohială era construită din lemn și avea patru încăperi mari, despărțite prin tindă și având în față un cerdac. Pe lângă aceasta, mai exista și o casă mai mică cu două încăperi, într-una din ele fiind bucătăria, iar în cealaltă cancelaria parohială, unde preotul își primea enoriașii și le scria acte și scrisori. Mai era și un foișor de vară și o grădină de flori. Ciprian Porumbescu (1853-1883), fiul preotului Iraclie, nu mai locuia cu familia când părintele său fusese transferat
Casa memorială „Ciprian Porumbescu” () [Corola-website/Science/320897_a_322226]
-
A murit în casa parohială din sat la 6 iunie 1883 și a fost înmormântat trei zile mai târziu în cimitirul sătesc, alături de mama sa. Casa parohială din Stupca a fost dărâmată, păstrându-se doar clădirea care adăpostea bucătăria și cancelaria. În această căsuță țărănească, aflată într-o livadă și asemănătoare celor din partea locului, a fost amenajată în anul 1953 . Casa memorială are două camere, un hol și o verandă. În cele două încăperi ale locuinței a fost organizată o expoziție
Casa memorială „Ciprian Porumbescu” () [Corola-website/Science/320897_a_322226]
-
au avut loc ample lucrări de sistematizare a întregului ansamblu mitropolitan. S-a construit o terasă largă în fața intrării principale (de pe latura de vest) în Catedrala Mitropolitană, s-au demolat unele clădiri vechi și s-au construit trei edificii maiestuoase: Cancelaria mitropolitană (unde se află sala de festivități, arhiva și birourile cancelariei), Protopopiatul Iași (unde funcționează astăzi Biblioteca ecumenică "Dumitru Stăniloae") și Căminul preoțesc (denumit astăzi Casa Epivata). În vara anului 1963, s-au efectuat diferite lucrări de consolidare și renovare
Palatul Mitropolitan din Iași () [Corola-website/Science/322367_a_323696]
-
S-a construit o terasă largă în fața intrării principale (de pe latura de vest) în Catedrala Mitropolitană, s-au demolat unele clădiri vechi și s-au construit trei edificii maiestuoase: Cancelaria mitropolitană (unde se află sala de festivități, arhiva și birourile cancelariei), Protopopiatul Iași (unde funcționează astăzi Biblioteca ecumenică "Dumitru Stăniloae") și Căminul preoțesc (denumit astăzi Casa Epivata). În vara anului 1963, s-au efectuat diferite lucrări de consolidare și renovare a Palatului Mitropolitan. S-a recompartimentat spațiul interior, s-au montat
Palatul Mitropolitan din Iași () [Corola-website/Science/322367_a_323696]
-
între 1996-1997, a fost consilier la departamentul de Relații Publice al Președinției României. A fost director al Studioului Cassandra (UNATC) în perioada 1999-2000 și este membru fondator al Fundației Române pentru Educație și Educatori. A fost consilier de stat în cadrul Cancelariei primului-ministru Călin Popescu-Tăriceanu (17 aug. 2007-19 dec. 2008). Din 1989 a fost șef al catedrei 'Artei Actorului' din UNATC. Este profesor universitar doctor, iar din anul 2012 este ales rector al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale
Adrian Titieni () [Corola-website/Science/328884_a_330213]
-
în a căror componență intra cuvântul Allah. În perioada de declin supușii le au conferit titluri extravagante ca halifat Allah sau zill Allah (califul lui Dumnezeu). Administrația abbasidă dispunea și de o contabilitate (diwan al zimam), înființată de Al-Mahdi, o cancelarie (diwan al-tawqi'). Cancelaria se ocupa de toate documentele politice și edictele califale, existând și o instituție pentru verificarea plăngerilor. Califul utiliza veniturile ("fay"') pentru plata trupelor, întreținerea drumurilor, podurilor, a moscheilor și în general, pentru bunăstarea comunității musulmanilor. Cancelarul curții
Organizarea militară și politică abbasidă () [Corola-website/Science/329016_a_330345]
-
componență intra cuvântul Allah. În perioada de declin supușii le au conferit titluri extravagante ca halifat Allah sau zill Allah (califul lui Dumnezeu). Administrația abbasidă dispunea și de o contabilitate (diwan al zimam), înființată de Al-Mahdi, o cancelarie (diwan al-tawqi'). Cancelaria se ocupa de toate documentele politice și edictele califale, existând și o instituție pentru verificarea plăngerilor. Califul utiliza veniturile ("fay"') pentru plata trupelor, întreținerea drumurilor, podurilor, a moscheilor și în general, pentru bunăstarea comunității musulmanilor. Cancelarul curții "(Hagib)" era principalul
Organizarea militară și politică abbasidă () [Corola-website/Science/329016_a_330345]
-
absolvit în anul 2007. În perioada 1998-2000 a lucrat ca referent în Senatul României și consilier la cabinetul parlamentar în Camera Deputaților în perioada 2004-2006. A fost director de cabinet al ministrului pentru Relația cu Parlamentul și director general al Cancelariei Președintelui Camerei Deputaților în perioada 2006-2008. Între anii 2003 și 2005 a profesat ca și avocat în Baroul București. Ulterior, în anul 2009 și-a deschis un cabinet de avocatură ” Cabinet Individual de Avocatură Diana Tușa”. în 1998 s-a
Adriana-Diana Tușa () [Corola-website/Science/329024_a_330353]
-
fiul Crimcoae din Suceava") siliștea Ungurașii, aflată pe apa Sucevei. El a fost răsplătit pentru ajutorul credincios oferit domnitorului în lupta cu năvălitorii cazaci. Pe aceste locuri se așezaseră câțiva călugări care clădiseră un schit de lemn. Diacul (scriitor de cancelarie la curtea domnească) Ilie Crimcovici era fiul negustorului Ioan Crimca din Suceava și al "cneaghinei" Cârstina, din neamul familiei Stroici. El s-a călugărit la Mănăstirea Putna cu numele de Anastasie, și a fost hirotonit preot la scurtă vreme. Ca
Biserica Dragomirna Mică () [Corola-website/Science/325435_a_326764]
-
în 1726 să i se spună "drumul cel mare, iar în 1753 "drumul Harabagiilor" sau "calea mare". Prima școală din Ipotești (“Școala de Sus”), a fost înființată în anul 1894 și era alcătuită din două săli mari de clasă, o cancelarie și locuința directorului. Un an mai târziu, Gazeta Bucovinei” din Cernăuți, scria: "„Comuna Ipotești, vestită odată prin sărăcia locuitorilor cari își petreceau zile întregi prin cârșme, a devenit azi o comună cinstită și’n loc să afle sprijin la puternicii
Ipotești, Suceava () [Corola-website/Science/324914_a_326243]
-
Numele Transilvaniei, derivat din latină medievală de cancelarie, este atestat în anul 1075 sub forma „terra ultra silvam”, în traducere "țara de pește pădure". Ulterior, la începutul secolului al XII-lea, teritoriul apare menționat că "Partes Transsylvana", adică "Părțile de dincolo de pădure". Denumirea maghiară "Erdély" este de asemenea
Etimologia numelui Transilvaniei () [Corola-website/Science/324921_a_326250]
-
Erdély" este de asemenea derivată de la substantivul "erdő", care înseamnă "pădure". Prima atestare în limba română datează din 1472 sub forma "Ardeliu". Denumirea germană este "Siebenbürgen", în traducere "Șapte cetăți". Această denumire a fost de asemenea tradusă din latină de cancelarie, atestata fiind că "Septem urbium" (1241) respectiv "Septemcastris" (1248), iar în 1296 pentru prima dată sub forma "Siebenbürgen". Istoriografia turcă a receptat formă maghiară, numind ținutul respectiv "Erdel", iar istoriografia slavă a receptat numele german, numind ținutul "Siedmiogród" (în poloneză
Etimologia numelui Transilvaniei () [Corola-website/Science/324921_a_326250]
-
Leonida baron de Pop, în , (n. 15 octombrie 1831, Năsăud - d. 1 decembrie 1908, Baden, Austria) a fost un Feldzeugmeister imperial austriac și adjutant general al cancelariei militare a împăratului Franz Joseph al Austriei, de origine română și confesiune română unită. provenea dintr-o celebră familie grănicerească năsăudeană. Bunicul său, Grigore Pop (n. 1762, Bichigiu - d. 1851, Năsăud), a fost primul ofițer român în Regimentul nr. 2
Leonida Pop () [Corola-website/Science/323526_a_324855]
-
colonel și comandant de rezervă al regimentului de infaterie nr. 6, apoi comandant al regimentului nr.48, iar din iunie 1876 șef de stat major la comanda generală din Agram. În august 1878 Leonida Pop a fost numit șef al cancelariei de operații al Armatei a V-a, luând parte la cucerirea Bosniei și Herțegovinei. Ca șef al brigăzii 15, Leonida Pop devine general de divizie, cu grad de general-maior la 1 mai 1880.A Pentru serviciile sale valoroase generalul a
Leonida Pop () [Corola-website/Science/323526_a_324855]
-
sale valoroase generalul a fost onorat în 1881 de către împărat cu Ordinul Coroanei de Fier (Austria) de clasa 1, de acea și cu titlul de consilier secret și ridicat la rangul de baron. Pe 12 aprilie 1881 a devenit șeful Cancelariei Militare și la 11 Iunie al anului a fost ales de împăratul Franz Joseph I. ca președinte al cancelariei și adjutant general al domnitorului. În martie 1889 s-a retras din cauza unei boli grave, plecând într-o stațiune din Elveția
Leonida Pop () [Corola-website/Science/323526_a_324855]