14,490 matches
-
capelei), respectiv Anastase Demian și Tache Papatriandafil (restul frescelor, în 1930), capela este construită din piatră, are în față o curte mică, o fântână și pietre funerare creștine. Capela face parte din așa-numitul „Cuibul Reginei", un ansamblu format din Castelul din Balcic, un pavilion de gardă, vila administratorului Carol Gutmann, vila prințului Nicolae, vila domniței Ileana, Mavi Dalga, Cara Dalga, Sabur Jevi, capela și alte vile pentru suită, toate înconjurate de o imensă grădină, pe malul Mării Negre. Există și un
Stella Maris () [Corola-website/Science/315587_a_316916]
-
la Mănăstirea Curtea de Argeș. După ce în 1940 Cadrilaterul a fost cedat Bulgariei, în luna septembrie a aceluiași an, prințesa Ileana a României a cerut aducerea la Bran a casetei cu inima reginei, care a fost depusă în bisericuța de lemn a castelului Bran (aflată azi la schitul Jercălăi din Urlați, Prahova). Un an mai târziu, inima reginei a fost mutată într-o criptă special amenajată în stânca Măgurii Branului din apropiere, lângă spitalul de campanie nou înființat de principesa Ileana, ce purta
Stella Maris () [Corola-website/Science/315587_a_316916]
-
activiști de partid, au deschis cripta și au forțat cu răngile sarcofagul de marmură aflat în interior. În sarcofag au găsit caseta de argint aurit cu inima reginei, casetă pe care au depus-o în casa de bani a Muzeului Castelului Bran. În martie 1971, caseta a fost transferată la Muzeul Național de Istorie a României și a fost deschisă. În ea se găsea o altă casetă, mai mică, octogonală, de argint. Și aceasta a fost deschisă. Cele două casete au
Stella Maris () [Corola-website/Science/315587_a_316916]
-
incluse în Tezaurul Istoric al României, iar inima, introdusă într-o cutie de plastic, a fost dusă spre păstrare în depozitul Muzeului Național de Istorie a României, unde s-a aflat până la 3 noiembrie 2015, când a fost dusă la Castelul Regal Pelișor și depusă în Camera de Aur, locul unde a bătut pentru ultima oară, Camera de Aur fiind declarată "Capelă Regală". Caseta octogonală din argint are o greutate de 561 g. Ea era înfășurată în drapelele englez și român
Stella Maris () [Corola-website/Science/315587_a_316916]
-
cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Mihova a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Vijnița (în ). Mihova a aparținut fideicomisului (1888) familiei Wassilko de Serecki. Castelul lor de acoloa fost distrus de trupe rusești în 1917. După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Mihova a făcut parte din componența României, în Plasa Ceremușului a județului Storojineț. Pe atunci, majoritatea populației era formată din
Mihova, Vijnița () [Corola-website/Science/315597_a_316926]
-
() este un castel situat în localitatea Talcy, în regiunea Beauce, pe malul drept al Loarei, la 26 km de Blois. În secolul al XIII-lea, Talcy a fost o seniorie și un bogat domeniu agricol. Istoria castelului începe în 1517 pe 8 noiembrie
Castelul Talcy () [Corola-website/Science/315600_a_316929]
-
() este un castel situat în localitatea Talcy, în regiunea Beauce, pe malul drept al Loarei, la 26 km de Blois. În secolul al XIII-lea, Talcy a fost o seniorie și un bogat domeniu agricol. Istoria castelului începe în 1517 pe 8 noiembrie, când Bernard Salviati, un bogat bancher florentin din Toscana, rudă cu cei din familia de Medici (văr al Caterinei de Medici), cumpără castelul și dependințele sale, de la Marie Simon, văduva lui Antoine Sanguin. În jurul
Castelul Talcy () [Corola-website/Science/315600_a_316929]
-
Talcy a fost o seniorie și un bogat domeniu agricol. Istoria castelului începe în 1517 pe 8 noiembrie, când Bernard Salviati, un bogat bancher florentin din Toscana, rudă cu cei din familia de Medici (văr al Caterinei de Medici), cumpără castelul și dependințele sale, de la Marie Simon, văduva lui Antoine Sanguin. În jurul anului 1520 acesta construiește noua clădire. Este de asemenea și epoca în care s-au construit marile castele Renascentiste de pe Valea Loarei și totuși, Talcy a ramas străin modei
Castelul Talcy () [Corola-website/Science/315600_a_316929]
-
cei din familia de Medici (văr al Caterinei de Medici), cumpără castelul și dependințele sale, de la Marie Simon, văduva lui Antoine Sanguin. În jurul anului 1520 acesta construiește noua clădire. Este de asemenea și epoca în care s-au construit marile castele Renascentiste de pe Valea Loarei și totuși, Talcy a ramas străin modei italiene, fără rafinament decorativ și conservând în special aspectul edificiilor de la sfârșitul Evului Mediu. Fundația castelului datează din secolul al XV-lea, inițial nefiind un castel pentru persoane regale
Castelul Talcy () [Corola-website/Science/315600_a_316929]
-
noua clădire. Este de asemenea și epoca în care s-au construit marile castele Renascentiste de pe Valea Loarei și totuși, Talcy a ramas străin modei italiene, fără rafinament decorativ și conservând în special aspectul edificiilor de la sfârșitul Evului Mediu. Fundația castelului datează din secolul al XV-lea, inițial nefiind un castel pentru persoane regale. Bernard Salviati obține autorizația de fortificare a castelului, apărând astfel drumul pentru patrule ce se vede de-a lungul donjonului pătrat. Restul castelului se inspiră din Blois
Castelul Talcy () [Corola-website/Science/315600_a_316929]
-
au construit marile castele Renascentiste de pe Valea Loarei și totuși, Talcy a ramas străin modei italiene, fără rafinament decorativ și conservând în special aspectul edificiilor de la sfârșitul Evului Mediu. Fundația castelului datează din secolul al XV-lea, inițial nefiind un castel pentru persoane regale. Bernard Salviati obține autorizația de fortificare a castelului, apărând astfel drumul pentru patrule ce se vede de-a lungul donjonului pătrat. Restul castelului se inspiră din Blois, cu galeria sa cu stâlpi octogonali, susținând patru arcade cu
Castelul Talcy () [Corola-website/Science/315600_a_316929]
-
a ramas străin modei italiene, fără rafinament decorativ și conservând în special aspectul edificiilor de la sfârșitul Evului Mediu. Fundația castelului datează din secolul al XV-lea, inițial nefiind un castel pentru persoane regale. Bernard Salviati obține autorizația de fortificare a castelului, apărând astfel drumul pentru patrule ce se vede de-a lungul donjonului pătrat. Restul castelului se inspiră din Blois, cu galeria sa cu stâlpi octogonali, susținând patru arcade cu bolți teșite, un etaj luminat de ferestre mici și două ziduri
Castelul Talcy () [Corola-website/Science/315600_a_316929]
-
sfârșitul Evului Mediu. Fundația castelului datează din secolul al XV-lea, inițial nefiind un castel pentru persoane regale. Bernard Salviati obține autorizația de fortificare a castelului, apărând astfel drumul pentru patrule ce se vede de-a lungul donjonului pătrat. Restul castelului se inspiră din Blois, cu galeria sa cu stâlpi octogonali, susținând patru arcade cu bolți teșite, un etaj luminat de ferestre mici și două ziduri grele, triunghiulare, la nivelul acoperișului. În 1545 Pierre de Ronsard (poet și scriitor, supranumit „prințul
Castelul Talcy () [Corola-website/Science/315600_a_316929]
-
octogonali, susținând patru arcade cu bolți teșite, un etaj luminat de ferestre mici și două ziduri grele, triunghiulare, la nivelul acoperișului. În 1545 Pierre de Ronsard (poet și scriitor, supranumit „prințul poeților”), o întalneste cu ocazia unei sărbători la curtea castelului Blois pe Cassandre, fiica proprietarului castelului Talcy. Din această întâlnire se naște o poveste de dragoste, prin care Ronsard ne va dărui frumoase și numeroase poeme. Mai târziu, tot la Talcy, Diane fiica cea mica a lui Salviati, va juca
Castelul Talcy () [Corola-website/Science/315600_a_316929]
-
teșite, un etaj luminat de ferestre mici și două ziduri grele, triunghiulare, la nivelul acoperișului. În 1545 Pierre de Ronsard (poet și scriitor, supranumit „prințul poeților”), o întalneste cu ocazia unei sărbători la curtea castelului Blois pe Cassandre, fiica proprietarului castelului Talcy. Din această întâlnire se naște o poveste de dragoste, prin care Ronsard ne va dărui frumoase și numeroase poeme. Mai târziu, tot la Talcy, Diane fiica cea mica a lui Salviati, va juca același rol inspirator față de Théodore-Agrippa d
Castelul Talcy () [Corola-website/Science/315600_a_316929]
-
său poem intitulându-se „Les Tragiques”. Măritată cu Guillaume de Musset, fiica Cassandrei se numără printre descendenții direcți ai poetului Alfred de Musset. În 1704, Talcy va fi achiziționat de o familie de ofițeri regali numiți Burgeat, care vor amenaja castelul și vor creea straturile de flori în stil „"à la française"” din grădină. Vândut mobilat în 1780, văduvei unui bancher protestant, Elisabeth Gastebois, l-a păstrat pentru fiica sa cea mică care s-a căsătorit cu filozoful și politicianul Philippe-Albert
Castelul Talcy () [Corola-website/Science/315600_a_316929]
-
și științelor din republica elvetiană. Fiul lor Albert, traducător al lui Goethe și jurnalist, a fost unul din primii adepți ai fotografiilor. Descendenții acestuia, l-au vândut statului în 1932, cu întregul mobilier moștenit din secolul al XVIII-lea. Actualul castel cuprinde un maiestuos turn-portic, umbrit de turela din unghiul de nord-vest și de o aripă din vest, cu care s-a unit pentru a merge mai departe cu galeria acoperită și delimitând curtea de onoare interioară care este decorată cu
Castelul Talcy () [Corola-website/Science/315600_a_316929]
-
singurul fiu al fratelui său mai mare, Prințul Alfred, Duce de Edinburgh. A decis, totuși, să renunțe la drepturile de succesiuen asupra ducatului, drepturi care au trecut altui nepot, Prințul Charles Edward, fiul Prințului Leopold. La 13 martie 1879, la Castelul Windsor, Arthur s-a căsătorit cu Prințesa Louise Margaret a Prusiei, fiica Prințului Friedrich Charles și nepoata împăratului german, Wilhelm I. Cuplul a avut trei copii: Prințesa Margaret Victoria Charlotte Augusta Norah (născută la 15 ianuarie 1882), Prințul Arthur Frederick
Arthur, Duce de Connaught și Strathearn () [Corola-website/Science/315622_a_316951]
-
cardiacă la Londra la 20 noiembrie 1938 cu șase zile înainte de cea de-a 69-a aniversare, la trei zile după operație. Corpul ei a fost adus în Norvegia la bordul HMS "Royal Oak". Regina Maud a fost înmormântată la Castelul Akershus. În momentul morții ei, era singurul copil supraviețuitor al regelui Eduard VII și a reginei Alexandra.
Maud de Wales () [Corola-website/Science/315625_a_316954]
-
mai probabil s-a născut în casa părinților ei din Londra sau într-o ambulanță trasă de cai, în drum spre spital. Nașterea ei a fost înregistrată la Hitchin, Hertfordshire. Și-a petrecut copilăria în Hertfordshire și la reședința familiei, castelul Glamis din Scoția. Atunci când a împlinit 14 ani, Marea Britanie a declarat război Germaniei în timpul Primului Război Mondial. Fratele ei mai mare, Fergus Bowes-Lyon, care era ofițer, a fost ucis în misiune în Franța în bătălia de la Loos în 1915. Alt frate, Michael
Elizabeth Bowes-Lyon () [Corola-website/Science/315623_a_316952]
-
în 1915. Alt frate, Michael, a fost dat dispărut în misiune în mai 1917. Fusese capturat și a fost ținut prizonier până la terminarea războiului. Glamis a devenit casă de convalescență pentru soldații răniți, Elisabeta jucând un rol important în administrarea castelului. Prințul Albert - în familie „Bertie” - a fost al doilea fiu al regelui George al V-lea. Inițal el a cerut-o în căsătorie pe Elisabeta în 1921 însă ea a refuzat, fiindu-i teamă că nu va mai avea niciodată
Elizabeth Bowes-Lyon () [Corola-website/Science/315623_a_316952]
-
să simt că pot privi acum Costa de Est în față ochilor.” Deși Regele și Regina și-au petrecut Ziua Muncii la Palatul Buckingham, parțial și din motive de securitate și probleme de familie, ei și-au petrecut noaptea la Castelul Windsor, situat la 20 de mile (32 km) la vest în centrul Londrei, împreună cu Prințesele Elisabeta și Margaretă. Castelul a pierdut multe din lucrurile sale în favoarea armatei și multe din încăperile acestuia au fost distruse. Geamurile erau sparte de suflurile
Elizabeth Bowes-Lyon () [Corola-website/Science/315623_a_316952]
-
Ziua Muncii la Palatul Buckingham, parțial și din motive de securitate și probleme de familie, ei și-au petrecut noaptea la Castelul Windsor, situat la 20 de mile (32 km) la vest în centrul Londrei, împreună cu Prințesele Elisabeta și Margaretă. Castelul a pierdut multe din lucrurile sale în favoarea armatei și multe din încăperile acestuia au fost distruse. Geamurile erau sparte de suflurile exploziilor și trebuiau înlocuite. În același timp cu Războiul ciudat, Regina a fost data Formării revoltei, din cauza temerilor privind
Elizabeth Bowes-Lyon () [Corola-website/Science/315623_a_316952]
-
țărilor Vorbitoare de Limbă Engleză din 1953-1954, ea și-a jucat rolul de Consilier de stat și a avut grijă de nepoții săi: viitorul Charles, Prinț de Wales și de Prințesa Anne a Marii Britanii. Regina văduvă a întreținut lucrările la Castelele Mey de pe coasta Caithness a Scoției, unde se adăpostea de tot, trei săptămâni în august și zece zile în octombrie în fiecare an. Inspirată de jocheul amator Lordul Midmay, ea a deprins o pasiune pentru cursele cu căi, în special
Elizabeth Bowes-Lyon () [Corola-website/Science/315623_a_316952]
-
la Casa Sandringham. Un doctor și o ambulanță au fost chemate imediat la Shandringram iar rana de pe brațul Reginei mamă a fost bandajată. În ciuda acestei căzături Regina mamă era încă determinată să participe la funerariile Margaretei de la Capela St George, Castelul Widstor două zile mai târziu vineri a aceleiași săptămâni. Regina și toată familia regală erau îngrijorați de viitoarea călătorie a Reginei mamă de la Norfolk la Widsor. Cu toate acestea, ea a făcut călătoria, dar a insistat ca ea să fie
Elizabeth Bowes-Lyon () [Corola-website/Science/315623_a_316952]