14,288 matches
-
înspre ei și-l încăleca vitejește, iar apoi le spunea tot felul de povești minunate. Odată, cînd Dănuț plîngea din cauza lui Cristi, care nu știu ce-i făcuse, învățătorul îl luă și-l strînse la piept. Băiatul îi auzi inima. Cînd se desprinse, Dănuț observă că îi udase haina și-și ceru scuze, dar el dădu din mînă cu indi ferență : să nu-și facă griji, că lacrima e cea mai curată din lume, să țină minte asta de la el ! Băiatului i se
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
încă de faptul că prin curte umbla mașinuța bușitoare. Se îndreptară spre ele și, cînd ajunseră, le izbiră cum trebuie. Numai că una, care își dăduse seama din vreme, o rupsese la fugă și scăpase nevătămată. Văzînd asta, Cristi se desprinse numaidecît din mașinuță și se luă conștiincios după ea, ca să ducă treaba pînă la capăt. Abia cînd o ajunse și o buși, Dănuț, care-i urmărea încîntat cu privirea, rămase fără grai. * „Ai văzut-o pe fata aceea ?“ - îl întrebă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Bunica nu lua în seamă nazurile nepotului și, cu toate că era pornită împotriva fumatului, în dezlănțuirea ei afec tivă nu observa nimic suspect. Scena din hol dura multă vreme. În repetate rînduri, Daniel, crezînd că s-a terminat, încerca să se desprindă, dar bunica nu-l lăsa și parcă tocmai atunci o apuca dragostea și mai mult, îl strîngea mai tare în brațe și începea să-l pupe pe piept, în dreptul locului unde ajungea ea cu capul. Daniel se lăsa iarăși în
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
prea repede pe lîngă tine. Ia uite ! „Piff !“ în schimb, au ele grijă de tine. Nu le pocnești tu, dar te pocnesc ele. și, într-un fel, e mai bine. Atît de bine, că nu-ți mai vine să te desprinzi de tejghea. și asta, deși berea e harnică și se adună repede la vezică. „Piff !“ Prohabul îi stătea să pocnească. Adevărul e că avea o rangă cum puțini bărbați o au (poate că de aceea îl și remarcase chelnerița). și
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
străzilor 86 cu 92. Dintr-o parte îi picurau cîțiva stropi roșii, însă doar puțin, așa cum ies la unele mașini picături mici pe țeava de eșapa ment ; în cealaltă parte se adunase o boabă de rouă, care nu se lăsa desprinsă cu nici un chip - călătorea împreună cu el, sporind frumusețea acelei dimineți frumoase de martie. (Desigur, un ochi atent ar fi putut să observe cum, în ea, lumina dădea naștere unei palete multicolore, ca-ntr-un briliant.) în acest timp, domnul Thompson
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Bobbitt trecu prin cadrul ferestrei deschise, ca o navă spațială intergalactică, în a cărei cabină lumina se transforma în culorile curcubeului. O dată depășită fereastra, un val de aer cald venind de jos îi devie puțin traiectoria și făcu să se desprindă încă o picătură roșie, care rămase să se odihnească lîngă pervaz. Nava se re dresă în scurt timp și, după ce atinse punctul maxim de pe orbită, luă în piept hăul ce i se întindea înainte. Accelerația trecu din domeniul negativ în
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
exercițiu și vă opriți! Constatând că elevii au lucrat corect, le-a cerut să continue rezolvarea celorlalte exerciții, fixând, în final, noul algoritm prin repetarea lui de către mai mulți elevi. Când mai rămăseseră puține minute până la terminarea lecției, învățătorul a desprins de pe tablă și ultima coală de hârtie, sub care se aflau câteva cifre scrise cu puncte-puncte între ele, iar la sfârșitul șirului se afla un semn de întrebare. Erau datele unei probleme pe care elevii trebuiau să o alcătuiască după
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
niciodată cu trenul, fiindcă în toate direcțiile acest lucru n-ar fi fost posibil. Prezența tatălui meu lângă mine, mâna lui subțire lăsată cu afecțiune peste umărul meu, îmi dădeau un sentiment de siguranță, de mulțumire, de liniște, grație căruia, desprins de tot ce mi-ar fi putut redeștepta arzătoarele păreri de rău, care mă chinuiseră în cursul ultimelor zile, gus-tam cu aviditate bucuria clipei trecătoare. Ce factor de echilibru în viață e sentimentul acesta de securitate! La copii mai ales
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a orașului, a vieții de afară, a tuturor lucrurilor atunci inaccesibile mie. Peste toate imaginile din epoca aceasta a existenței mele, plutește o umbră nedefinită; din toate lucrurile ce aparțin acelui timp și de care-mi mai aduc aminte, se desprinde o tristețe vagă, un amestec de regret și de nemulțumire, nu de regret și de nemulțumire că ce a fost a trecut, sau nu numai de aceasta, cât mai curând, poate, că ce-a trecut n-a fost altfel decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
intrat și ele cu partea lor eficientă în emoțiunea cu care am trecut poarte, dincolo. Căci în colțul acela retras, care deși în plin centru al orașului, păstra totuși în el liniștea liniștea-i veche și statornică, iluzia că mă desprind de cele din jurul meu, pentru a mă reîntoarce în trecut, lua o formă și o intensitate neașteptată, într-atât îmi părea că Iașul de atunci, Iașul războiului, Iașul inundat de trupe, de dregători, de lume străină, de oaspeți, de larmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
reveriile mele. În lungile, tristele, dezolatele nopți din timpul marelui război, nu de puține ori privirea mea a contemplat bolta înstelată pe întinderea căreia treceau încet, destrămându-se, nori posomorâți și leneși. Contemplațiunea aceasta permitea uneori spiritului meu să se desprindă mai lesne și să privească marea tragedie a omenirei cu desăvârșire altfel decât în mod obicinuit, ca și cum nu numai gândirea, dar toată ființa mea s-ar fi îndepărtat de atmosfera de sânge și de durere în care mă aflam. Alte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
e dintre cele dintâi care m-au ajutat să învăț a privi fenomenele vieții și a le înțelege, cade așa de neașteptat sub simțurile mele, încât ar părea că vrea să-mi confirme existența reală a trecutului din care se desprinde și c-ar purta grija ca nu cumva să-ncep a mă îndoi de el... "Force et matière": traducerea franceză a operei lui Ludwig Büchner, "études philosophiques et empiriques de sciences naturelles, mises à la portée de tout le monde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
atitudinei noastre față de marile probleme ale timpului. Mă-ntreb totuși: era neapărat necesar să figureze. Între adevăr și frumos, prezența justiției nu e presupusă? Din "Epigonii" n-au apărut decât trei numere, trei fascicole bogate, din cuprinsul cărora aș putea desprinde destule lucruri care nu și-au pierdut încă actualitatea. De pildă ancheta asupra viitorului versului, în care și-au spus cuvântul: G. Panu, Rădulescu-Niger, Virginia Micle-Gruber (fiica Veronicăi Micle), Dim. Nanu, Gh. Silvan și M. Strajan. Jumătate din ei dispăruți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
E o simplă întâmplare, ca toate întâmplările; mai puțin logică decât altele, poate... El deci nu demonstrează nimic; și nici nu prezintă vre-o valoare alta, decât cea pe care i-o dă farmecul lucrurilor vechi din care l-am desprins. * Prin Decembrie 1910, cam înainte de sărbători, mă aflam în acceleratul de seară, în drum spre București. Călătoream cu amicul meu Vespasian Pella, ocupând împreună o cabină de două paturi (pe atunci existau și cabine mari, de patru paturi) în vagonul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a barei; că le-am avut pe amândouă în așa fel legate una de alta, în spiritul meu, încât niciodată nu le-am putut deosebi destul de bine. Niciodată la bară nu m-am putut menține în cadrul strict juridic al problemei desprinse din conflictul supus judecătorilor, nici n-am reușit să izolez particularul de general și de social. Și ori de câte ori am recurs la coloanele câte unui ziar, pentru a-mi spune gândurile sau a-mi exprima revoltele, am făcut-o ca apărător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
compatrioți care nu conștientizează că pot schimba canalul, cu atât mai puțin că pot arunca televizorul la gunoi. Sunt oameni dependenți de televizor și al căror spirit critic e, în cel mai bun caz, adormit. Oameni care nu se pot desprinde, pentru că sunt hipnotizați. Și, hipnotizați fiind, fac ce li se spune, sunt manipulabili și manipulați. De ce mor de grija altora, de ce mă interesează soarta celor care ajung masă de manevră? Nu pentru că miaș dori să fac apostolat, să luminez poporul
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
arta este amorală, dincolo de bine și de rău, de adevăr și de fals. Problema este, deci, a publicului needucat, care ia tel quel tot felul de metafore (așa cum făcea mama mea, care, după ce șia cumpărat prima dată Axion, încerca să desprindă în fâșii grăsimea de pe tigaie, așa cum văzuse în reclamă). Avem aici un dublu discurs. Pe de o parte, publicitarul chiar vrea să te facă să crezi în proprietățile miraculoase ale produsului pe carel promovează. Pe de altă parte, dacăi reproșezi
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
de intensă cum numai generalul Vlad mil mai oferea. Vam văzut cu ochii minții cum urcați, temerar, pe stâncile Vârfului Omu, cum vă întâlniți cu bubulii lui Pavel Coruț și cum meditați împreună cu ei pentru binele acestei patrii. Cum vă desprindeți cu greu din atitudinea contemplativă și vă duceți la datorie, ca să-i anihilați pe dușmanii care ne pândesc fără de odihnă. Cum dejucați planurile diabolice ale spionilor nemți care vor să-i treacă pe trădători peste graniță. Apoi, când vați făcut
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
După cum, probabil, vă așteptați, nu prea rămâne nimic. Asistam, deci, la o discuție între doi „grei“: un fost premier al României, pe deo parte, și cel care e considerat tătucul presei scrise românești postrevoluționare, pe de alta. Iar discuția părea desprinsă din Conu Leonida față cu Reacțiunea. Radu Vasile fusese invitat pentru că tradusese o biografie a Papei Ioan Paul al IIlea, iar pe burtiera emisiunii, Ion Cristoiu pusese să se scrie un titlu senzaționalist (lucru în care e expert, nu?): „Enigmele
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
probabil, ca și Tales din Milet, că Între viață și moarte nu este o mare diferență. Ceea ce caut În Vergiliu este momentul În care cei doi prieteni s-au așezat pe o piatră de care nu s-au mai putut desprinde pînă la venirea lui Heracles. Așadar, iată-l pe Tezeu țintuit pe loc! El strigă: „Învățați din exemplul meu să nu fiți nedrepți și să nu disprețuiți zeii”. Bănuim Însă că nici aceasta nu e o credință, ci mai degrabă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să se Întrebe ce este fericirea, dar trăind-o.. Însă nimeni nu mi-ar reda și sufletul de odinioară, iar memoria mea Îndărătnică nu vrea să priceapă că e o lege firească să nu mai am harul de a mă desprinde din cuvinte și de a mă apropia de lucruri cu simplitatea de la Început, cînd Întreg acest peisaj Îmi aparținea fără amintiri... Între noi și lucruri se așterne umbra subțire a vîrstelor noastre trecute și de la o vreme nu mai vedem
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
sa emite parcă o radiație funestă care Îl ucide treptat, fibră cu fibră, chipul său din fîntînă devenind conturul propriului său mormînt, rana prin care i se va scurge sîngele. E ucigaș și victimă totodată, iar ucigașul nu-și mai desprinde ochii de fața victimei și invers, atrași unul spre altul ca Într-o vrajă irezistibilă, dar fără să se poată uni Într-unui singur. Pe măsură ce Narcis se privește mai mult, ochii săi sînt tot mai obosiți și mai triști. Sinuciderea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
dintre sfinții pictați de Michelangelo pe plafonul Capelei sixtine. Și dacă aș Întîlni o statuie a Afroditei, cum mi-am imaginat-o adesea, cu părul lung, prolix și cotropitor, un păr torențial și absurd semănînd cu stînca din care se desprinde corpul și, de fapt, roca Însăși nefiind altceva decît părul zeiței, un păr mineral, luxuriant din care ea se naște și În același timp moare, mîngîindu-i trupul la naștere și În același timp sugrumînd-o, atunci n-aș ezita să spun
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
al Facultății de Medicină Iași, condus de renumitul academician prof.dr. Vasile Rășcanu. După absolvirea facultății cu rezultate meritorii, a fost reținut în învățământul universitar la Institutul de Medicină și Farmacie din Iași, la aceeași Catedră, din care, în 1962, sa desprins Biofizica Medicală. Aici a parcurs toate gradele didactice universitare: asistent, șef de lucrări, conferențiar și profesor. În paralel, a obținut gradele medicale: medic specialist (1952) și apoi medic primar (1962), în domeniul explorărilor funcționale și, respectiv, al medicinei nucleare, la
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
se topi, iar ea băgă două degete în apa rece și-l stropi puțin pe față. Se amuzară și unul și altul. Ochii le ardeau ca niște văpăi. Carlina puse paharul pe masă, iar cu cealaltă mână încerca să-și desprindă parcă ceva de sub unghii, mici fărâme închipuite de mizerie. Își ridică privirea unul către altul, apoi se sărutară fără a se feri de cineva. - Aș vrea să fiu cu tine tot timpul, să vină ziua aceea când nu vom mai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]