12,352 matches
-
conform împrejurărilor în care se aflau. Își ridicaseră privirea unul către celălalt. Era o privire caldă și plină de dragoste. Alin îi păru frumos ca un înger și se simțea minunat avându-l lângă ea. Îl privea temătoare, îi era drag și se temea ca aceste clipe fermecate să nu fie spulberate, iar firul fericirii să fie rupt. Aproape i se oprise inima din piept când îl strânse în brațele ei, și-l văzu ca un înger coborât pe o rază
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
care i-o purtase atâta vreme acum părea că adoarme, iar ea se simțea învinsă. Aruncă din instinct o privire prietenoasă prin toată casa părintească și constată că era ca un cub de zahăr dulce, era neschimbată. Își aminti cu drag de stropii de soare ai iubirii părintești. Retrăi și descoperi viața aceea simplă, plăcută, plină de bucurie și voioșie care o făcea să fie fără griji, fericită ca atunci când oferim cuiva ceva. Ieși afară, și dădu drumul lacrimilor pe care
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
copilăria ei. Uneori îi mai spunea: „Vei avea nevoie să știi toate acestea când te vei lovi cu capul de sus , când vei ieși în învălmășagul lumii. Va trebui să știi să deosebești tot răul de bine.” Carlina muncea cu drag, foarte mult și în acest context pierdea uneori șirul calendarului, iar obrajii deveneau uneori palizi și trași. Când i se lipeau ochii de oboseală îi clătea cu apă rece, iar lucrul aceste îl făcea de câte ori era nevoie. Privea prin ochii
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
la dragoste și nici la ură. Valurile acestor sentimente de dragoste și ură vin și pleacă odată cu trecerea timpului. Lumea era foarte derutată, aș putea spune chiar panicată de acest eveniment istoric. Unii români erau supărați, iar alții savurau cu drag victoria. Multora le-a rămas zgomotul împușcăturilor în minte pentru mult timp. Din cauza faptului că subminaseră și neglijaseră doleanțele poporului, au ajuns să cunoască adâncurile morții. Mândria lor de conducători îi împiedica să accepte problemele realității logice și firești. Au
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nimic...înțelegi mamă? - Te înțeleg. Dar poate că ai o părere deformată despre toate acestea. Sau îți alimentezi creierul cu bârfe, cu idei proaste și atunci zi de zi se mărește prăpastia dintre voi, iar radiografia vieții arată bolnavă. Speram, dragul mamei, ca voi să fiți cruțați de răutățile și fățărniciile omenești. Dar se pare că astrele sorții vă necăjesc și pe voi ca pe mulți alții. - Și acum ce ai e de gând să faci? - Să fac ce, mamă? - Cu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Mamă, aproapte toți colegii mei fumează!”, iar tu îmi spuneai: „E ușor să faci ce fac alții, e mai greu să faci ce nu fac ei”! A fost o lecție de viață. - Mă bucur că-ți amintești și strângi cu drag la piept această învățătură. - Toate acestea mi-au dat mai multă încredere în mine. Am învățat să privesc cu optimism spre viitor. Ochii lui erau fixați asupra ei și nu clipeau deloc. O privi cu insistență, mușcându-și buzele ușor
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cu așezăminte centenare de învătământ liceal. Iconografia volumului, în cea mare parte inedită, am preluat-o din manuscrisele lăsate moștenire hușenilor de către Petru P. Harnagea, absolvent al Liceului de băieți (promoția 1918-1926), anume: Cartea de onoare închinata Hușului (1979) sau „drag, oraș al copilăriei mele, a cărui amintire și nostalgie o port mereu în suflet, de când l-am părăsit” și Oameni de seamă din ținutul Hușului, album închinat strămoșilor săi și ai soției sale Alexandrina Cireș Harnagea, „care se trag din
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
fie rușine să invit pe cineva. Pînă acum cîtva timp, încă mai ziceam "ei și, asta contează?!", dar odată ce-am cunoscut-o pe Livia, parcă întreaga mea structură s-a rearanjat. Femei ca doamna Tamara veneau la mine cu drag, de dragul aventurii; puțin le interesa confortul. O singură dată, o doamnă, izbucnind în rîs, rotind între degete paharul în care-i turnasem vodcă, mi-a spus: Bine, Mihai, așa inginer ești tu?! Află că-n apartamentul meu, numai holul de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
rîde alintîndu-se, și e încîntătoare! Mergem, încerc eu s-o amîn, peste cîteva zile. Ba nu, azi! zice ea hotărîtă. Vreau să văd și eu unde locuiește "autorul local". La patru jumătate ești acasă? Da, vin ca de obicei. Bine, dragul meu. Ce vrei să-ți pregătesc de mîncare? N-o să-mi fie foame; la prînz mănînc aici, la cantină. Atunci, pe după-amiază... Da, Livia. Te sărut! O stare plăcută, de fericire, m-a cuprins și-mi vine să desfac brațele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
vadă că vin, să fie convinsă că a reușit. Apoi, după ce eu voi fi plecat nervos de la ușa ei, va nota în carnețelul intim încă un "succes" pe care am toate motivele să cred că-l va povesti soțului: "Știi, dragă, ăla de la noi de la combinat, ăla care scrie teatru..., umblă el cu doctorița aia frumoasă..." Chiar fericirea ei de acum e un semn că am dreptate. Noroc că mi-a venit mintea la cap la timp și bine! Așa că-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
întrebare: cîte pagini ai scris de cînd ești cu ea? Tresar și o privesc mirat, de parcă mi-ar fi dat palme din senin. Cîte pagini am scris de cînd sînt împreună cu Livia? ce întrebare! Stau împreună cu ea pentru că mi-e dragă, pentru că ne înțelegem, văd în ea pe viitoarea mea soție, nicidecum o coautoare la ceea ce voi mai scrie. Întrebarea mi se pare absurdă, răspund. Absurdă?! se miră Cristina. Dacă e absurdă, de ce ai tresărit așa?!... Mă măsoară îndelung cu privirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
privindu-mă lung, cu ochii deveniți iarăși necruțători: Tu ai reușit s-o faci pe prietena ta să iubească teatrul? Cît din ceea ce-ai scris tu pînă acum ți-a citit? De cîte ori ți-a spus seara: "Vezi, dragul meu, a mai trecut o zi fără să scrii un rînd..."?! De ce mă întrebi toate astea? Nu știu. Știu doar că întrebările s-au născut în mine cînd am auzit-o pe Brîndușa spunînd: "Are o prietenă foarte frumoasă". Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ce-ai fost chemat la combinat? S-a produs o avarie la instalația de purificare a gazelor și trebuie să pornesc instalația mea de separare. Succes, Mihai! Ți-l doresc din tot sufletul. Mulțumesc, Ina Cristian! îi spun încet, cu drag. Și eu îți mulțumesc, Mihai! Mi-ai amintit de Ina Cristian... După ce-ai plecat tu, am stat așa, cu gîndul pierdut, într-o stare de zbucium încordat, de parcă voiam să mă regăsesc dintr-o dată... E greu să-ți spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
rămîne știință; cu atît mai mult Fizica, dimpreună cu tot aparatul ei matematic". Spune-mi, Vlade, întreb eu, Brîndușa a citit referatul meu? Cu cîtă plăcere!... rîde Vlad. L-ar fi înghițit dacă ar fi putut, așa-i era de drag, dar n-a avut cum, că lucrarea ei, împreună cu toate referatele, a fost băgată în arhiva de documente secrete. Primul gînd al ei, cînd a ajuns ingineră-șefă, a fost să distrugă toată mapa în care erau lucrarea aceea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mașina ta?... Vino cînd vrei, îi spun, întinzîndu-mi brațele să-l întîmpin. Bunică-sa face un gest prompt și-l oprește din drum, spunîndu-i ceva în franceză, care, atît cît înțeleg eu, ar însemna: "Cum e posibil să nu dormi, dragul meu?! Copiii cuminți dorm la ora asta". Hai la culcare, spune soția lui Ion, luîndu-l pe copil de mînă, intrînd împreună în dormitor. Te rog foarte mult să-mi lași ginerele în pace! îmi spune soacra lui Ion după ce închide
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mă întorc la Paris. Unde mi e viitorul? Mi-e „dor“ de voi toți. Aici nu văd decât puțină lume. N-am prieteni, n am pe nimeni cu care să stau de vorbă; devin o epavă intelectuală. O sărut cu drag pe mama ta (dacă îmi dă voie). Afecțiunea mea pentru toate și toți: Irène, Gaby, Horia, Dan, Camil Pe [trescu] (toți trei). Tare mi-e dor de voi toți. Pe curând vești de la tine. Mare dragoste. Geo T. 19 septembrie
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pământul rămâne mereu bun și al nostru, și florile lui lumi nează acum încăperea întreagă. Mâine dimineață la 8½ trebuie să fiu la școală. La ora 10 mă gândesc: acum s’a sculat Monica, acum trebăluește prin casa ei! Mamie drag, te rog nu spăla singură lenjeria ta; va ajunge une loque sordide, și nu e bine și nici nu merge cu tine. Aștept evenimentul adev[ă ratului] Curti ca să pot să-ți trimet banii, să nu faci unele lucruri. Am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ochi mari și mirați copilița de 3 ani. Parcă mi-ar spune: - „Ce faci tu, Mamunică?“ - „Scriu unei fetițe mari, draga mamei. O fetiță care a plecat departe de mama ei.“ - „De ce?“ Îi răspund: „Ca să învețe franțuzește bine“... Mouetta dragă, dragă, simți tu cum parcă dintr’o suflare de zmeu se îngroașe depărtarea dintre noi; zidul nu mai e de sticlă, ci de gresie; îmi face impresia că stau îndărătul unui zid monstruos, gros de o mie de kilometri, și cu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
grijă; cred că la o nouă aba tere și la un nou „refren“ al lui Cinci, se va isca iarăși sufe rință pentru Mica. Rugămintea să nu se jertfească degeaba; să păstreze ce i se cuvine și ce îi este drag, căci nu există nici mai rău, nici mai bine. Pierzându-l pe Cinci, va pierde și o mare prietenie, abso lut necesară și conformă vederilor mele. Rugămintea de a ține seama de asta. 21/1947 I 12 decembrie, vineri [1947
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
a întâmplat în țară; ar trebui să jubilez, dacă nu te-aș ști pe tine departe, atât de departe. [...] O, Mouetta mea, mult mă tem că anii se vor așterne între noi, că nu te voi mai vedea, mamă, mamă dragă, dulcea mea Monică, Mouettă, Moy, Moicuța, Mica mea... Draga mea, mult iubită. Pe biuroul tatei, de pe care îți scriu, e un taler de lut cu grâu verde, des ca peria, înalt de vreo zece centimetri, și între fire două crengi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
bravură și de curaj pe care mi le cere viața ca să-mi închei parcursul de ființă pământeană. [...] Mama te adoră 51/1948 I Joi, 6 mai 1948 [...] Mouette, am început să mă obișnuiesc cu liniștea; a început să-mi fie dragă, fără să-mi dau seama, mai de demult, dar când casa e cuprinsă de tăcere, ca astăzi, co boară în mine calmul și, cum stau aplecată peste sugativa verde, dacă ar începe să se cearnă praf, cred că cenușiul ăsta
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mea dragă. S-a întors; a deschis radioul. Și când te gândești că-l cumpărasem pentru noi două, că nu fusese niciodată mânjit de toate ticăloșiile și minciunile astea, că individul folosește obiectele pe care le-am ales întotdeauna cu drag și cu duioșie. Îmi vine să bat în glasvand și să strig: „Brută, brută, de trei ori brută!“ Din prima seară și-a adus o femeie, care probabil o să facă baie în cadă. Asta are să pună mâna pe tot; Doamne
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Ce naiba vrea să zică cu asta? Mulțumesc foarte mult! zic, sforțându-mă să zâmbesc. Elinor, permite-mi să ți-i prezint pe părinții mei, Jane și Graham Bloomwood. — Bună ziua, spune tati cu un surâs prietenesc și îi întinde mâna. — Graham, dragă, ce te formalizezi atâta? exclamă mami. Doar în curând o să fim rude! Înainte să o pot opri, a și cuprins-o pe Elinor cu brațele. — Suntem atât de încântați să te cunoaștem, dragă Elinor! Luke ne-a spus atâtea despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
asta! Știi cine e cea mai bună prietenă a mamei lui Suze, știi? O țărancă din Bolivia! Mă uit la Luke, vrând să-l impresionez la maximum. Și macină porumb împreună, pe câmpiile Llanos! — Se pare că Bolivia te paște, dragul meu! îi spune Michael lui Luke. — Asta vrei să faci în luna ta de miere? Să macini porumb? Mă gândeam doar că poate ar trebui să ne mai lărgim un pic orizonturile. De exemplu... să plecăm în drumeție! — Becky, tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
o casă din apropiere. Doriți să le trimiteți și un mesaj? — Un mesaj? — Prietenilor dumneavoastră. Ia un stilou și mă privește întrebător. — A, da. Păi... îhm... Pentru Richard și Fay. Înghit în sec. “Sper să aveți o nuntă frumoasă. Cu drag, de la Becky.“ — Și numele dumneavoastră de familie? Ca să știe clar de la cine e cadoul. — Ăăă... Bloomwood. — Cu drag de la Becky Bloomwood, mă îngână Bud, scriind cu grijă. Am o viziune subită cu Richard și Fay holbându-se nedumeriți la mesaj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]