11,666 matches
-
regretabila labilitate a personalității lui Iorga. Cultura României era de sorginte bizantină, ca și cultura ei politică 42. Este vorba despre celebrul politicianism pe care Iorga îl numea disprețuitor Suprafanar caracterizat de treceri febrile dintr-o tabără în alta și eterne "realinieri", însoțite de intrigi și complicități rareori motivate de idealuri, ci de conveniență. Dacă Iorga făcea politică, participînd deci la acest proces, în ce măsură era acest lucru motivat de naționalismul său bazat pe albatrosul sămănătorismului sau, care era rezultatul temperamentului, al
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga i-a numit pe istoricii Noii școli de istorie "măgari turbați"). Condurachi scria că "aceasta este o metaforă extrem de rară în paginile istoriografiei universale"176. Dar ceea ce era mai rău abia de acum înainte avea să se întîmple. Iorga, eternul student, a alcătuit din inițialele numelor lui Giurescu și Panaitescu cuvinte formate din patru litere pe care le-a folosit într-o serie de ocazii, chiar și în discursuri ținute la întruniri publice. O opinie mai moderată a fost prezentată
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
iar textul care a cîștigat competiția, purtînd titlul de Hiszekégy ("Credință unică") era zilnic recitat de toți școlarii. Autorul acestei cărți și-l amintește cuvînt cu cuvînt: Cred într-Unul Dumnezeu, Cred într-O Patrie, Cred într-O Dreptate Divină Eternă, Cred în Învierea Ungariei. Amin! În timpul manifestațiilor sau a competițiilor sportive, oratorii se refereau întotdeauna la teritoriile "smulse" Ungariei, iar mulțimea răspundea cu glas tare: Mindent Vissza! ("Vrem totul înapoi!"). Centrul acestor acțiuni era guvernul sponsorizat de Liga Revizionistă, care
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
destin comun. Revizionismul maghiar se menținea pe poziții sau și le pierdea în funcție de reușita și supraviețuirea Germaniei lui Hitler. Consecințele acestei doctrine a "Destinului comun maghiaro-german" sînt binecunoscute de toată lumea. Ungaria s-a alăturat Axei, a rupt tratatul de "Prietenie eternă" cu Iugoslavia și a atacat-o; a declarat apoi război URSS-ului și Aliaților occidentali ai sovieticilor; în sfîrșit, în primăvara lui 1934, atunci cînd Imrédiștii au ajuns la putere, ungurii, cu sprijinul lui Eichmann, au deportat populația lor evreiască
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a permis tipărirea acestui articol făcea din el o chemare fățișă la revoltă. Deși starea de spirit era revoluționară, nimeni nu a apelat la Iorga. Tragedia consta în aceea că el era identificat cu regimul discreditat. Dilema României era dilema eternă a națiunii mici: "Hácha sau Mannerheim?" Întrebare rămasă fără răspuns pînă cînd Carol l-a chemat pe Generalul Antonescu. Antonescu fusese ținta multor ofense din partea Camarilei de la căderea lui în dizgrație, în 1938. Fusese surghiunit la mănăstirea Bistrița și doar
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și acesta este motivul, aceasta este explicația dezinteresului aproape total al lui Iorga față de muzică" 18 Karl Göllner, profesor la Universitatea din Sibiu, student al lui Iorga atît în România cît și în Franța, își amintea aevea atitudinile de student etern ale lui Iorga și aforismele lui pe baza cuvintelor formate din patru litere. Mulți alții dintre cei care l-au cunoscut i-au confirmat autorului acest lucru. Aș scoate în evidență faptul că Iorga afișa asemenea atitudine numai față de bărbați
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
complotul și violența nu erau doar o posibilitate printre altele, ci singura cale de acces la putere. Polonezii erau și ei predestinați sferei sovietice după al doilea război mondial: din cauza poziției geografice (Între Berlin și Moscova), din cauza istoriei lor de etern obstacol În calea ambițiilor imperiale ale Rusiei și, În fine, pentru că și În cazul Poloniei emergența spontană a unui guvern prosovietic din voința poporului era extrem de improbabilă. Spre deosebire de statele balcanice, Polonia nu fusese Însă aliata lui Hitler, ci victima sa
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
obiectiv - era calea viitorului. Reformele - În școli și uzine deopotrivă - erau nu numai imposibile, dar și indezirabile. Compromisul era un eșec. Rămâne de discutat de ce marxiștii italieni „neoficiali” au preferat această cale. Partidul Comunist Italian era vulnerabil, prin strategia sa etern subtilă și flexibilă, la acuzația că lucrează În „sistem” și că e direct interesat de stabilitatea politică - fiind astfel, În cuvintele criticilor săi, „obiectiv reacționar”. Iar sistemul politic italian era deopotrivă corupt și imun la schimbare: În alegerile parlamentare din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
tradiționali din Partidul Laburist, ca și omologii lor conservatori, erau disperați. Unii dintre ei - printre care Roy Jenkins, fost președinte al Comisiei Europene - au abandonat partidul și au format un efemer Partid Social-Democrat care avea să fuzioneze ulterior cu liberalii, eternul partid terț al Marii Britanii. Cei mai mulți au rămas, deși cu mari emoții. Pesimismul lor era justificat. Condus de Michael Foot, un lider cu virtuți intelectuale, dar slab politician, partidul s-a prezentat la alegerile generale din 1983 cu o platformă jenant
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
acum el era o scurtătură spre prosperitatea suburbană și multe alte minunății. În plus, oricât de faimoși și talentați ar fi fost, fotbaliștii făceau parte dintr-o echipă. Ei nu puteau fi metamorfozați peste noapte, precum ciclistul francez Raymond Poulidor, etern perdant, În simbolul eforturilor zadarnice ale unei Întregi națiuni. Iar fotbalul era prea simplu pentru a căpăta dimensiunile metaforice și cvasimetafizice pe care le capătă uneori baseballul În Statele Unite. Spre deosebire de sporturile de echipă profesioniste practicate În America de Nord, jocul de fotbal
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
izvor dumnezeiesc. România de azi e dominată încă de comunism, masonerie și trădători. Noi, bătrânii luptători ajunși la malul dimpotrivă, privind înapoi trăim nostalgia anilor de foc. Nu s-a stins în sufletele noastre setea tinerească de viață clădită pe eterne porunci creștine și legi legionare care ne-au condus pașii și ne țin pe vertical cu gândul la Căpitan și la morții sfinți. Pe această linie voievodală creștină se vor ridica noi contingente de cruciați. Cine se va învrednici să
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
de noi! Moartea e un privilegiu dat omului de către Dumnezeu și deșteaptă în noi tresărirea din urmă: scopul final al omului e învierea. Iată de ce bunul creștin făptuiește pe pământ binele și primește cu bucurie pătimirea pentru a câștiga liniștea eternă, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin... Gândul la moarte trezește în om virtuți: uitarea de sine și iubirea aproapelui. Ruga, fapta, pătimirea, lupta, iubirea au fost sabia legionarului pentru a câștiga lumina feței lui Dumnezeu. Astăzi se urmărește
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
așa cum îl rostește Blândul Nazarinean: Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Vrem înțelegere, vrem dreptate, vrem legalitate. Cerem respectarea legilor pământești și dumnezeiești. Întunecate minți, treziți-vă! CÂNTECUL Dincolo de puterea cuvântului începe puterea cântecului. Cântecul nu are hotar. Cântecul, nesațiu etern, izvor nesecat de îndârjiri, zidiri de veacuri viitoare, amic în bucurii și balsam în rostiri funebre. Cântecul trezește în suflet orice amorțire, împodobește lumini și împrăștie speranțe, înfruntă cotropiri și răpune șovăiri. Cântecul potolește jarul oricărui însetat. Cântecul înfruntă moartea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
noastră, fărâmă cătușele oricărei dureri și urcă la cer simfonii feerice. Cântecul te însoțește oriunde, în adâncimi de ocnă, în singurătate, înflăcărează inimi. Cântecul doboară pe mișei, cântecul te însoțește în omenești petreceri, cadelniți de leagăn și dor. Cântecul legionar, eternă cuminecătură, urcă grele povârnișuri și te apropie de Dumnezeu. Cântecul legionar te eliberează din strâmtoarea grijilor, cetate inexpugnabilă cu ademeniri stelare, cu adâncuri trăite de strămoși, cu aprinse zări, tulnice care cheamă din adâncuri de genuni și glas de clopot
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
ucigându-ne, au crezut că odată cu moartea noastră va dispărea și duhul legionar, dar jertfa noastră înseamnă continuitate și după moartea pământească. Morții noștri, pe lângă fapte, mai lasă celor rămași plânsul inimii Lui Iisus, care topește în picuri nevăzuți plânsul etern cu care noi, pământenii, facem legătura cu morții noștri dragi și cu Dumnezeu. Moartea camarazilor noștri nu trebuie să ne clatine, să ne cufunde în mlaștina deznădejdii. Ea înseamnă îndemn la credință și luptă. Iisus cu moartea Sa a biruit
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
dar, iar dragostea de aproapele, de Neam și de Hristos, i-au fost îndemn, datorie și poruncă. În lungul drum al Golgotei sale, Gheorghe Mântulescu lasă din ființa sa un strop de sânge, tencuială pentru România de mâine, creștină și eternă. Noi, cei care îl ducem azi pe ultimul drum, ne închinăm smeriți la rămășițele sale pământești care nu au fost hoit, ci un instrument al sufletului prin care își va însori viața viitoare. Rănile sale vor fi mărturie după care
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
ce se numește Masonerie. Conștiința națională și credința în Dumnezeu, prin aceste valori a trăit neamul românesc și a biruit toate cumpenele. Credința în Dumnezeu oprește pe om de a cădea în mocirla păcatului. Dumnezeu este modelul unic, perfecțiunea, lumina eternă spre care omul trebuie să năzuiască. Denigratorii și potrivnicii, comunismul, consideră credința o sclavie. Ei sunt împotriva ordinii naturale și a firescului uman, Dragostea, care înseamnă pace pe pământ și între oameni bunăvoire. Credința în Dumnezeu a fost barajul care
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
plămădește veșnicia. Omul e o valoare care se perfectează continuu. Să răspundem cu fapte mărețe și vom fi ceea ce trebuie să fim, fiii lui Dumnezeu. Să nu ne resemnăm. Să nu ne îndoaie nici o grijă. Din lacrimi să plămădim bucurii eterne. Încrezători în brațul nostru, cu fruntea la cer, cu ochii aprinși de doruri să zidim altare. Neînfricați în lupte, să nu subscriem capitulării greului lor. Să amuțească în noi râvnirile slujirii cărnii, să nu ne cotropească țărâna, să nu ocolim
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
lor. Aștern pe hârtie aceste rânduri sub imperativul: să mărturisesc adevărul. După ani mulți de temniță (cincisprezece), licori de foc, hărțuit apoi în așa zisa libertate și ros de multe amărăciuni care voiau să mă piardă în lava unei robiri eterne, Dumnezeu m-a ocrotit și mi-a lungit viață cu ani mulți ca să mărturisesc. Să mărturisesc martiriul camarazilor mei. Hazardul e mare, puterile mici, eu nevrednic și rănile adânci. Mă închin cu pietate la icoanele camarazilor mei plecați demult la
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
care, la maturitate, înfruntă o istorie potrivnică, dar mai ales pe acei semeni ce nu-i împărtășesc condiția de „inițiat”. Mai bine realizate sunt intervențiile imnice ale corului: versuri invocând magico-religios lumina, printr-o ipostaziere „dacică” a logosului ziditor și etern, combinate cu elemente folclorice. O lume în descompunere, amenințată de stihii și teroare, este conținută în volumul de versuri Imnuri către soare (1982), structurat în trei secțiuni. Prima, Elegiile, sugerează o apropiere de orfism, dar „zicerile” lui C. , fără artificii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286318_a_287647]
-
ironică sub care insul se zbate: „Vai, îngerul pipernicit/ Ca și pipernicitul diavol...”. Lanțul continuității nesfârșite trece prin moartea netranzitivă a insului, și nu aceleași frunze renasc, nu aceleași păsări se întorc, îndrăgostiții se despart și se uită, iar povestitorul eternei istorii, bătrân, cu frica de moarte „intrată în nări”, claustrat în strâmtoarea implacabilă a destinului, se lamentează de „risipirea”, la moartea sa, a lumii și a Creatorului: „Doamne,/ Dacă stă în puterea mea/ Să te păstrez,/ Ce voi face cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
Îmbătat de întinderea „nețărmurită” a pustiei și de reverberațiile magice ale luminii, C. cutreieră un Orient în care istoria se sublimează în metafizic (Pătrar de veghe, 1938). Moartea, atotstăpânitoare în deșertul hipnotic (tulburător prin „dumnezeiasca lui singurătate”), și viața, supusă eternelor năruiri (care încă mărturisesc despre civilizațiile de odinioară), formează supratema rafinat-penetrantelor însemnări, a căror exaltare nu face decât să confere un plus de intensitate reflexiei și un spor de vrajă imaginarului oniric. Lumini și umbre, culori mirobolante, sonuri misterioase compun
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
dar totodată, să nu uităm, "L" este chiar inițială lui "Lucian". Codul general se îmbină cu cel personal : memoria culturală vine în atingere cu concretul subiectivității, mitul arhaic traversează în textura poemelor dramă modernă a identității. Act de omagiu la adresa "eternului feminin", majuscula "L" nu este mai puțin un semn al "eternului narcisism" al poetului. Această coincidență prin care se ambiguizează o literă îi conferă o valoare specială, care depășește retorica grafiei expresioniste, dedublând un element al mitologiei tradiționaliste, convenționalizate (Luna
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Codul general se îmbină cu cel personal : memoria culturală vine în atingere cu concretul subiectivității, mitul arhaic traversează în textura poemelor dramă modernă a identității. Act de omagiu la adresa "eternului feminin", majuscula "L" nu este mai puțin un semn al "eternului narcisism" al poetului. Această coincidență prin care se ambiguizează o literă îi conferă o valoare specială, care depășește retorica grafiei expresioniste, dedublând un element al mitologiei tradiționaliste, convenționalizate (Luna) cu un element secret, inavuabil parcă, al mitologiei personale (Lucian). Majuscula
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
adoptăm o concepție pentru care cel mai potrivit îmi pare termenul de "perspectivism". Trebuie să putem raporta o operă literară la valorile propriei ei epoci și la valorile tuturor perioadelor ulterioare creării ei. O operă literară este în același timp "eternă" (adică păstrează o anumită identitate) si "istorică" (adică trece printr-un proces de dezvoltare care poate fi urmărit). Relativismul reduce istoria literaturii la o serie de fragmente disparate și deci discontinue, în timp ce majoritatea concepțiilor absolutiste fie că servesc numai o
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]