14,023 matches
-
tâmpit, că nu-mi plac dramele, că lucrurile trebuie luate prin partea lor bună etc. Mă gândeam de asemenea să fiu drept cu tine, pentru că te cunosc ca pe un prieten devotat, afectuos și puternic la nevoie... Poate că am greșit rămânând, pentru că, de fiecare dată când încercam să-ți întâlnesc privirea în vederea unei „împăcări“, nu simțeam decât mânia, care era mai tare decât mine, te judecam ca fiind grosolan și lipsit de sensibilitate - păcate capitale din punctul de vedere al
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
chema. Dorința de comunicare a prietenului nostru era foarte mare, mergând, după cât se pare, până la o apariție aievea... Sper că veți avea forța să mă vedeți când voi apărea. — Cum? — Ectoplasmă. — Vei apărea chiar acum? Rămâne de văzut. Voi nu greșiți când vă faceți tălmăci to rii rugăminților mele, ideilor și simțămintelor mele. — Oamenii își închipuie despre suflete tot felul de lucruri ciudate. Husiții propovăduiesc transmutarea morților în stele. — După cortina morții, lumea apare ca o pustietate. — Lângă licărirea stelelor, razele
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ar fi șters-o pe neobservate din grădini. Ca și cum copacii ce fug ar păți la fel ca oamenii ce fug: părăsești un loc primejdios în ultimul moment, dai undeva peste țara cât de cât potrivită, dar te stabilești aici în locul greșit și nu mai găsești în tine voința să pleci. Când merg pentru o cumpărătură la prăvălie, drumul mă duce pe lângă cais. Firește, strada are două margini și-aș putea să-l evit ținând-o de cealaltă parte a străzii. Din cauza
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
groase și opace. Nu pricepusem că satul, care jurase să-și conserve grupul, țintea, cu întreaga sa viață formată din ritualuri vechi de trei sute de ani, să evite eurile în scopul conservării lui „noi și ai noștri“. Aveam sentimentul că greșisem eu însămi, că înregistram un eșec personal când singurătatea-mi zădărnicea ziua și orice soi de apartenență sărea din țâțână. În anii de-atunci s-au format inconștient tiparele ce aveau să se păstreze și mai târziu, când, lacincisprezece ani
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ceaun. Copiii noștri rabdă și de foame, și de sete, și de frig. Nu putem ieși din casă, fiind complet acoperiți de zăpadă. Necesitățile fiziologice ni le satisfacem într-o căldare de tablă din cealaltă cameră. Oare cu ce-am greșit? Cu ce-au greșit copiii noștri, Vasilică? Ce i-am făcut noi bunului Dumnezeu de ne pedepsește atât de aspru? Pe noi aici, în ghetou, iar pe tine, acolo, în închisoare? Cu ce? E greu, Vasilică, e tare greu. Aproape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și de foame, și de sete, și de frig. Nu putem ieși din casă, fiind complet acoperiți de zăpadă. Necesitățile fiziologice ni le satisfacem într-o căldare de tablă din cealaltă cameră. Oare cu ce-am greșit? Cu ce-au greșit copiii noștri, Vasilică? Ce i-am făcut noi bunului Dumnezeu de ne pedepsește atât de aspru? Pe noi aici, în ghetou, iar pe tine, acolo, în închisoare? Cu ce? E greu, Vasilică, e tare greu. Aproape că nu mai pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ticăloșii? Ce v-au făcut?! Și-a desfăcut brațele asemenea aripilor largi ale pelicanului, hotărât să-și apere puii de la moarte oferindu-le inima ca ultim argument al sacrificiului matern. Copii mei! Copii mei! Unde ești, Dumnezeule?? Cu ce-au greșit copiii mei?? Câtă nedreptate! Și plângea hohotind pentru suferințele îndurate de noi. "Bătrânul pelican se-ntoarce obosit A răscolit pământul, dar pește n-a găsit. Oceanul era gol și plajele deșarte Înflămânziți, copiii se îndreptau spre moarte. Neputincios, pescarul privi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
bere vreau să beau (bis) Ce știu ele ce este viața Ce-i iubirea de golan Să iubești o fată care Nu dă pe tine nici un ban." (Cântec sârbesc) Mai mult ca sigur că primul vers al cântecului a fost greșit înțeles de către patron, acesta considerând pe nedrept! că interpretul solicită o bere neavând nici un ban, așa că a ieșit de la tejghea și l-a scos în stradă pe nefericitul interpret, fără prea multe menajamente, care, ambițios și fiind convins de talentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
la Brăila. Notă de permisie de week-end. Un îndemn naiv: feriți-vă de "feministele" feminine, conștiente de frumusețea și puterea lor de seducție! Cele care își folosesc nu doar trupul și inteligența ca armă, ci și teama de a nu greși a masculilor "intelectuali". Sau reflexul adânc înrădăcinat acum al occidentalilor de a nu fi politic-corecți față de condiția feminină. Lumea academică occidentală este plină de ele. Cu ochi galeși și inteligență ascuțită, sunt cam singurele dintre reprezentatele Estului sălbatic care reușesc
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
frumos mirositoare. Ce imensă, irepetabilă nostalgie mă cuprinde! Acum, la zece ani după ce am părăsit căminele studențești din Galați, mă găsesc iarăși într-o situație (aproape) asemănătoare. Oare ceva nu este în regulă cu viața mea? Am construit un proiect greșit de carieră? Lipsă de șansă? Asta ar fi explicația cea mai simplă, cea mai idioată și mai la îndemână, în care nici eu însumi nu cred. Din păcate, nu-mi pot da mie însumi un răspuns. Și trebuie să ies
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
dacă pot spune așa ceva. În România bănuiesc că cineva ar fi avut curajul să-i spună ceva de genul "mă nebunule, potolește-te", iar atmosfera s-ar fi detensionat dintr-o dată. Aici toată lumea privea pe toată lumea, cu teama de a greși în gesturi și priviri. Faptul că era așezat într-un scaun cu rotile îi dădeau o autoritate absolută, chiar și în nebunia sa manifestată deschis. În Zbor în bătaia săgeții H.R. Patapievici pomenește faptul că tatăl său vorbea mai multe
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pe post de sânge proaspăt și repartizată, deoarece cunoșteam limbi străine și literatură străină, la cea mai odioasă muncă: epurarea bibliotecilor. R.P. Unde i-ați avut directori pe Al. I. Ștefănescu, soțul Ninei Cassian, și pe Alexandru Jar, dacă nu greșesc. A.R. Văd că v-ați făcut temele. Nu, nu greșiți. Iar după o vreme am fost transferată la Direcția Generală a Editurilor. În orice caz, tinicheaua de coadă mi s-a legat mult mai târziu, după înlocuirea lui Mihai
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
și literatură străină, la cea mai odioasă muncă: epurarea bibliotecilor. R.P. Unde i-ați avut directori pe Al. I. Ștefănescu, soțul Ninei Cassian, și pe Alexandru Jar, dacă nu greșesc. A.R. Văd că v-ați făcut temele. Nu, nu greșiți. Iar după o vreme am fost transferată la Direcția Generală a Editurilor. În orice caz, tinicheaua de coadă mi s-a legat mult mai târziu, după înlocuirea lui Mihai Florescu. R.P. Considerați că v-ați născut sub o stea norocoasă
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Spitalul Elias, pe atunci al Comitetului Central. Eu tocmai traduceam Darul lui Humboldt. L-am cunoscut pe Bellow la Uniunea Scriitorilor, la o întâlnire cu creatorii noștri, în celebra sală destinată oaspeților străini. R.P. Cunoscută drept Sala Microfoanelor, dacă nu greșesc. A.R. Da, aceea. Dați-mi voie să fac o paranteză, a pro po de sală. Când a venit la București scriitorul Raymond Federman, invitat de Editura Univers să lanseze două cărți traduse de mine, nu mi s-a dat
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
nu numai de libertatea de a ne spune sincer și deschis părerile, ci și de îndemnul explicit de a ni le exprima și confrunta cu ale tuturor celor ce vor să intre în discuția unor probleme. Eu nu cred că greșesc deschizând-o, această discuție, în preajma conferinței pe țară a Uniunilor de creație. Ce e al individului creator din creație și ce e al societății se decide nu numai când e vorba de conținutul operelor, ci și de soarta lor! Și
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
izbit cu piciorul în ușă, era băut și a sărit la bătaie. L-am dat în judecată, aveam și martori, iar după o lună când ne aflam la comisia de împăciuire, a venit la mine să-l iert că a greșit și tot tacâmul. În luna respectivă am avut liniște, nu mă mai deranjau cu zgomote, am renunțat la plângere iar fix a doua zi, acesta a dat altă petrecere, cu tropăituri care mai de care mai apăsate. Atunci am înțeles
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
și ființe biologice, nu reprezintă decât o școală, mai mult o școală de corecție pentru ,,înălțarea noastră în spirit. Această școală, această perfecționare în spirit, presupune trecerea prin diferite experiențe de viață, prin suișuri și coborâșuri ca să înțelegem unde am greșit, drumul pe care suntem ajutați permanent să-l parcurgem. Eu, personal, am fost în situația de a-mi dori moartea (golănimea mă adusese în asemenea hal ca să cobor în mocirla lor), dar Cineva m-a ajutat; pur si simplu ,,m-
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
în ,,durere, întristare și suspin “ (asta pentru că nu vrem să înțelegem și să învățăm), să devenim niște ființe mai inteligente! Problemele pe care le avem reprezintă un semnal de alarmă în privința faptului că ceva în modul nostru de viața este greșit, și că trebuie schimbat ceva. În astfel de momente de cumpănă sinuciderea nu este nicidecum o soluție, ci reprezintă o dezertare de la îndatoririle pentru care suntem aici. Iar dezertarea se plătește scump. În locul acestei ,,soluții” ar trebui să ne întrebăm
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
trebuie schimbat ceva. În astfel de momente de cumpănă sinuciderea nu este nicidecum o soluție, ci reprezintă o dezertare de la îndatoririle pentru care suntem aici. Iar dezertarea se plătește scump. În locul acestei ,,soluții” ar trebui să ne întrebăm unde am greșit, deoarece cu siguranță am greșit undeva, ceva a fost greșit în modul nostru de viață și avem ceva de schimbat în acest sens. În superficialitatea lor, oamenii aleargă permanent de a se pune pe ei înșiși în evidență în fața celorlalți
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
de momente de cumpănă sinuciderea nu este nicidecum o soluție, ci reprezintă o dezertare de la îndatoririle pentru care suntem aici. Iar dezertarea se plătește scump. În locul acestei ,,soluții” ar trebui să ne întrebăm unde am greșit, deoarece cu siguranță am greșit undeva, ceva a fost greșit în modul nostru de viață și avem ceva de schimbat în acest sens. În superficialitatea lor, oamenii aleargă permanent de a se pune pe ei înșiși în evidență în fața celorlalți, de a se ,,mândri” cu
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
nu este nicidecum o soluție, ci reprezintă o dezertare de la îndatoririle pentru care suntem aici. Iar dezertarea se plătește scump. În locul acestei ,,soluții” ar trebui să ne întrebăm unde am greșit, deoarece cu siguranță am greșit undeva, ceva a fost greșit în modul nostru de viață și avem ceva de schimbat în acest sens. În superficialitatea lor, oamenii aleargă permanent de a se pune pe ei înșiși în evidență în fața celorlalți, de a se ,,mândri” cu realizările lor și asta de
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
dela El, loc de apropiere, iertare și frățietate între toți enoriașii în dragoste creștină. loc de hotărâre pe care fiecare dintre noi trebuie s-o luăm pentru a trăi o viață curată, creștinească, întemeiată pe pocăință adevărată, plăcută lui Dumnezeu... Greșesc amarnic în fața lui Dumnezeu și în defavoarea sufletelor lor, cei care se înstrăinează de acest loc sfânt, de sfânta biserică, fie că o neglijează, fie că-și fac loc de adunare în case particulare. Iubind biserica, străduindu-ne a o ține
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de usturoi verde cu sare, lămâie și o lingură, două de smântână, în care se introduc urechiușele bine fierte. Se servesc direct din vasul cu mujdei cu mămăligă rece sau cu pită caldă scoasă recent din cuptor. Nu e deloc greșit dacă mai înainte se dau peste cap numai două păhărele mici cât degetarul cu o țuică de prune de patruzeci de grade, făcută aziiarnă la cazanul din luncă. Pentru ciupercile necomestibile, domnu’ le-a făcut copiilor o minuțioasă descriere, pe
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
mă făcea să mă-ncurc, mai ales că n-aveam mereu timp să mă pregătesc. Cezar domina, ca un Ceahlău cu fruntea-n nouri, sălița meschină și prost luminată. De altfel, i-am făcut pe undeva un portret com plet greșit în detalii, dar adevărat pe ansamblu (susțin și acum), pe care-l reiau aici din lenea de a face altul : „Junele masiv, cu o barbă aurie, o pipă afumată din care mușca din cînd în cînd cu gravitate și oche
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Crohmălniceanu, am vrut să-i fac o plăcere amintindu-i în articol și cîinele, pe multiubitul lui Ronț. „Dragă“, mi-a spus profesorul, zîmbind, cînd ne-am întîlnit apoi prima oară, „ai scris minunat despre Ronț, doar că i-ai greșit rasa, culoarea și sexul !“Ț Ceea ce scriam în continuare despre Cezar era mai important : „Țeste, asemenea lui Flaubert, fascinat de nesfîrșitele teritorii ale subculturii, ale kitsch-ului, în cele din urmă ale prostiei omenești sub toate formele ei. Lucrarea lui
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]