13,415 matches
-
spatele peretele din partea opusă celei unde se afla scena, abia de-am zărit silueta vag mișcătoare a faimosului artist. Bine că totuși, grație megafoanelor, l-am auzit. Dar să mai spun ceva despre filmele care ne deveniseră accesibile datorită minidezghețului ideologic de la mijlocul deceniului al șaselea. Cu oarecare întârziere față de momentul producerii lor, am putut vedea Sciuscia sau Umberto D ale lui De Sica, Nu-i pace sub măslini sau Anna Zaccheo ale lui De Santis, Feroviarul lui Pietro Germi, opere
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
uitat se vede că nu pot. Dar să nu mut atenția de la Sorin la mine, căci de el mi-am propus să vorbesc aici, chiar dacă nu mă pot scoate cu totul din scenă: am fost unul dintre actori. Mica destindere ideologică dintre anii ’54 și ’56, ecou bine temperat, cum arătam, al dezghețului hrușciovian, nu oferea o deschidere efectivă de orizont cultural. Nimic limpede nu se profila înainte, nimic ademenitor, totul era cețos, incert și astfel privirile noastre, ale tinerilor studioși
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
destindere din anii ’54-’56, când ajunseseră și la noi, îndeajuns de filtrate, ce-i drept, ecourile dezghețului hrușciovian. Evenimentele din Ungaria, survenite în toamna lui 1956, fuseseră pentru echipa Dej un bun motiv pentru a strânge din nou șurubul ideologic și nimic nu mai putea să fie publicat fără două sau trei avizări ale forurilor „de îndrumare“, venind după acelea pe care le dădeau editurile sau redacțiile revistelor. Acestea își sporiseră și ele vigilența, bineînțeles. Efectele noului curs (de fapt
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
români din țară sau de prin alte locuri ale lumii, deci după această perioadă de calm epic, cum spuneam, ritmurile narative se precipită odată cu factura evenimentelor trăite. Aceasta din momentul în care, la București, are loc, la mijlocul lunii iulie, cutremurul ideologic. El determină unele reacții de împotrivire ale scrii torimii, mai voalate la București și mai tranșante la Paris, unde Breban își face public dezacordul cu noua linie a politicii cultu rale. Exprimarea apoi, de către D. Țepeneag, a propriei dezaprobări, însoțită
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
producției literare (gândiriste n.n.) ocolește nocivitatea concepției gândiriste pentru că în poezia semnată de Ion Pillat, V. Voiculescu sau Aron Cotruș, precumpănitoare uneori este expresia modernă a lirismului în linia neoclasicismului esențializat... Rezumând gândirismul, D. Micu scrie: „Organ al unui curent ideologic obscurantist, reacționar, Gândirea n-a îndeplinit, în epocă, doar rostul acesta. A fost un lung șir de ani, un receptacul de opere menite să dureze. Colecția publicației depozitează - în afară de vase cu otravă. un tezaur de literatură admirabilă...” (p.529). Laurențiu
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
nu mai cred în ceva, ei pot fi făcuți să creadă prin forță"46. Că și Mussolini, Antonio Gramsci consideră că Machiavelli a relevat efectiv adevărată natură a puterii politice. După Gramsci, Machiavelli a dezbrăcat puterea politică de falsul aparat ideologic și etic cu care se apărau cei care exercitau puterea. Puterea politică era menită să fie acaparata. Lupta pentru putere era acum deschisă tuturor noilor veniți, iar clasa muncitoare, cu Partidul comunist acționând că un "principe modern", ar urma preceptele
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
veche barieră disciplinară care a stat între istoria intelectuală și aceea a puterii socio-politice a fost pe cale de a fi demolată. În același timp, Gilbert a reușit să intre în analiza claselor în interpretare pe care a dat-o luptelor ideologice florentine din secolele al XV-lea și al XVI-lea. Aici, diferența față de Baron este mai mult decat semnificativă. Baron, în sintonie cu vechia istoriografie liberală, a considerat că primele forme ale capitalismului și ale republicanismului modern au fost strâns
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Paolo Viti pentru că a simțit nevoia de a-și cere scuze pentru "fărădelegile" implicite în activitatea lui Bruni din timpul regimului Medici de dupa 143496. Însă soluția lui Hankins de a-l interpreta pe Bruni că pe un orator fără angajamente ideologice nu reușește să aprecieze just puterea continuă a republicanismului în Florența după 143497. Că și prietenul său Manetti și că Poggio și Palmieri în această chestiune Bruni pur și simplu nu a priceput ceea ce generațiile de mai tarziu considerau, uneori
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
libri VIII, L. Mehus (ed.), Florența, Paperinius, 1741, pp. lxxxix-cxiv. ---, De dignitate et excellentia hominis, Elizabeth R. Leonard (ed.), Padua, Antenore, 1975. ---, Vită Socratis et Senecae, Alfonso De Petris (ed.), Edizioni di Storia e Letteratura, Romă, 1979. Martelli, Mario, "Profilo ideologico di Giannozzo Manetti", Studi italiani, I, 1989, pp. 5-41. Martines, Lauro, The Social World of the Florentine Humanists, 1390-1460, Princeton University Press, Princeton, 1963, pp. 176-191. ---, Lawyers and Statecraft în Renaissance Florence, Princeton University Press, Princeton, 1968. ---, Ăn Italian Renaissance
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Giannozzo Manetti, Oratio funebris în solemni Leonardi historici, oratoris, ac poetae laureatione, publicat în Leonardo Bruni, Epistolarum libri VIII, ed. L. Mehus, Florența, Paperinius, 1741, pp. lxxxix-cxiv. 69 Vezi în special Baron, Crisis, pp. 395-6, 400. 70 Mario Martelli, "Profilo ideologico di Giannozzo Manetti", în Studi italiani, I, 1989, pp. 5-41. Îi sunt recunoscător lui Arthur Field pentru că mi-a atras atenția asupra acestui important articol. 71 Roslyn Pesman Cooper, "The Florentine Ruling Group Under the Governo Popolare, 1494-1512", Studies în
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Toscana del Quattrocento, Florența, Papafava, 1987, p. 176 n. 187. 76 Elio Conți, L'imposta diretta a Firenze nel Quattrocento (1427-1494), Istituto Storico Italiano per îl Medio Evo, Romă, 1984, p. 349, descrie discuția din 6 Martie 1453. Martelli, "Profilo ideologico", cît., pp. 30-33, explică ce era atât de ofensiv într-un astfel de tratat aparent inofensiv. Cf. Vespasiano, Comentario, ÎI, p. 593. 77 Vespasiano, Comentario, ÎI, p. 587. 78 Vespasiano, Comentario, ÎI, pp. 535-6. 79 Gene A. Brucker, "The Medici
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
16 iunie 1459, publicat în Wittschier, Giannozzo Manetti, pp. 46-47. 84 ASF, MAP, 9, nr. 497, Giannozzo Manetti to Giovanni di Cosimo de Medici, 13 September 1459, publicat în Wittschier, Giannozzo Manetti, cît., p. 47; reeditare ulterioară în Martelli, "Profilo ideologico", pp. 35-36. 85 Martelli, "Profilo ideologico", p. 34. 86 Conți, L'imposta diretta, p. 348: "Îl coefficiente imposto al Manetti nella "cinquina" del 1452, confrontato con i coefficienti dello stesso nelle precedenți "distribuzioni", era obiettivamente eccessivo". 87 Vespasiano, Comentario, ÎI
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Giannozzo Manetti, pp. 46-47. 84 ASF, MAP, 9, nr. 497, Giannozzo Manetti to Giovanni di Cosimo de Medici, 13 September 1459, publicat în Wittschier, Giannozzo Manetti, cît., p. 47; reeditare ulterioară în Martelli, "Profilo ideologico", pp. 35-36. 85 Martelli, "Profilo ideologico", p. 34. 86 Conți, L'imposta diretta, p. 348: "Îl coefficiente imposto al Manetti nella "cinquina" del 1452, confrontato con i coefficienti dello stesso nelle precedenți "distribuzioni", era obiettivamente eccessivo". 87 Vespasiano, Comentario, ÎI, p. 601; Naldi, Vită, cît., col
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
de milă și de sensibilitate ceea ce perspectiva eternității numește viziune și certitudine profetică? Că urmările imediate sunt cumplite?") și în epoca de după război, când o dictatură a proletariatului manipula integrarea tuturor valorilor (materiale ca și spirituale) naționale în programul său ideologic de făurire a unei noi societăți, a unui nou om:"Unui asemenea poet național și european, deopotrivă, nu-i este permis, ca oricărui muritor de rând, să fie doar un caz individual, adică o întâmplare externă și hazardoasă de împrejurări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cuvintele unui înalt executant al organului securității statului socialist) și aici, o oarecare neglijență și lipsă de vigilență dogmatică. Procesul de recuperare și de integrare în patrimoniul cultural al operei lui Mihai Eminescu, de pildă, a scăpat complet de sub controlul ideologic, existând pericolul mitizării". Or, el trebuie ținut sub control:" Acest proces de mitizare, dacă nu e oprit la timp, poate conduce la formarea unor idei și concepții greșite despre opera și personalitatea poetului (...) Când Eminescu va fi atât de jos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
pur și simplu) prin ducerea în exces a unei factologii grotești și grosiere. Supradimensionat prin aceste revelații menite a ilustra strategii și politici agresive ale statului socialist (și nu numai) asupra spiritualității românești, prin exemplul aservirii mitului Eminescu unui program ideologic opresional, romanul Florinei Ilis mi se pare mult prea tezist în finalitatea sa, mult prea politizat, până la agresivitatea unor manevre securistice, coborând astfel, oarecum în derizoriu, o idee ce nu ar fi de lepădat, în fond. Altfel beneficiind de premize
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
de aprofundare a cunoașterii marelui scriitor, atât de necesar azi, când o reinterpretare a tuturor scrierilor literare și a exegezelor asupra acestora, din toate timpurile, se impune cu necesitate, nu doar pentru că acum e posibilă o exprimare dincolo de orice canon ideologic ci pentru că ne aflăm în fața unui alt orizont de manifestare umană ce-și pretinde reexaminarea critică a trecutului, în special a trecutului spiritual. Este un studiu temeinic, realizat cu o bună metodă critică de cercetare, cu probitate științifică și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
revistei Viața românească, criticul distingând câteva etape esențialmente diferite. Cea dintâi este aceea în care aflăm cu precădere contribuția lui G. Ibrăileanu, ce ține până prin 1930, tânărul critic de pe la 1894 aducându-l pe Eminescu în "discuții de ordin politic și ideologic". A doua etapă se întinde până în 1940, marcată de eforturile colaboratorilor de a contribui la "definirea locului pe care îl poate ocupa Eminescu între scriitorii lumii. Deschiderea este remarcabilă". Apoi, o a treia etapă, cea care începe prin 1948 și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ființa arheică în istorie, paseismul regresiv și își mărturisea fascinația medievalismului și miracolul conservării, apărând această insulă de latinitate "roasă pe margini", mereu amenințată, constrânsă prin deromânizare să-și uite limba și obârșiile. Era implicat dar netranzacțional și vădea "dârzenie ideologică"". Adrian Dinu Rachieru, constatând că, mai ales în ultimii ani, "asaltul detractorilor" lui Eminescu s-a întețit, aducând după sine "delirul exegetic" al adulatorilor, datorat mai ales faptului că "instituționalizarea studiilor eminesciene întârzie nepermis" (are toată îndreptățirea, dacă luăm seama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
xenofob". Numai că Eminescu punctează același "nu a fost un îngust doctrinar de partid", el "se exprimă liber, în totală independență de gândire, apărând nu interesele partidului ci ne spunea "ale tuturor românilor", fapt ce i-a și adus "carantina ideologică"", "impusă în ianuarie 1882". E de reținut faptul că "Eminescu denunță alogenia păturii superpuse, parazitând procesul organic. El dorea nu un stat cosmopolit [...], ci conservarea românității, făcând din aceasta chiar norma ei de dezvoltare". Ne-nțelegerea acestui fapt induce azi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și bine orientat în fenomenul receptării lui Eminescu, al cărui reper este opera sau biografia eminesciană, în jurul cărora propune un construct critic fundamentat teoretic și aplicat la obiectul său"), făcând observația că "eminescologia ontologică" în calitatea sa de fundament critic, ideologic și metodologic al eminescologiei de sinteză, pare să aducă în momentul de față suflul nou care să revigoreze întreaga cercetare a scrisului eminescian". Urmând firul istoric al eminescologiei, Cornel Munteanu e de părere că după momentul maiorescian și apoi cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
textul sub semnul politicianismului agresiv și al ultrana ționalismului, domnia sa cere a fi judecat poemul, mai întâi "după estetica poeziei populare, căreia Eminescu i s-a circumscris în mod voit". Doina nu este, ne avertizează el, în esență o "scriere ideologică", ci o "creație artistică", fiind "expresia lirică a necesității de conservare a ființei și identității naționale". Și, în continuare: "Citită prost, ea poate părea o profesiune de credință rasială. Citită adecvat, ea nu este decât "ficțiunea ideală" a posibilei noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
literaturii ruse din toate timpurile). Pseudo-influențele literare sunt demontate pe rând într-o serie de articole bine argumentate, într-o polemică pertinentă, convingătoare. În studiul Demistificări eminesciene. Eminescu Pușkin (din 1970), vorbește cu îndreptățire de unele posibile "analogii", de "alianțe ideologice" existente între creațiile lui Eminescu și Lermontov, Gogol, Pușkin ș.a., dar influențele concrete "care să reziste unor verificări științifice" nu se probează. Ele pot fi luate în considerare doar prin "conținutul ideatic și psihologic al creației lor, din motivele și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
sufletul, răpindu-l și punându-l sub domnia exclusivă și tiranică a poetului". Sunt cuvinte pe cât de exaltate pe atât de acoperite ideatic în explicitarea pe care o dă actualității creației eminesciene ("Actualitatea mereu renăscută a liricii sale și împărăția ideologică, exercitată de Eminescu asupra întregii literaturi române de după război") într-un studiu introductiv (Poezia lui Eminescu) la ediția Poeme de M. Eminescu, pe care o realizează și o îngrijește în 1937 la Editura Cartea Românească (Colecția Pagini alese, serie nouă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
unitar desăvârșit. ORATORUL EMINESCU (Daniel Ciurel) Scrierile publicistice, gazetăria lui Eminescu au stârnit de-a lungul vremii numeroase controverse, de la angajamente encomiastice la atitudini de respingere totală, mai ales în funcție de conjuncturile politice în care ea a fost solicitată ca argumentație ideologică pentru orientările cele mai diferite cu putință, toate aflând în ea suficiente elemente la care să se poată raporta cu folos. Acest fapt, luat în sine, arată cât de complexă și de amplă, de profundă a fost abordarea pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]