15,863 matches
-
capele, cruci, troițe, lespezi, candele, grilaje, alei și plantații funerare, prilej de sub scripții patriotice pentru Cultul Eroilor, noua sa Întreprindere tricoloră, după tipicul altei Întreprinderi naționaliste-foc și cu un comitet de generali cu mâncărimi la limbă și la condei: Cultul Patriei de sub președinția lui Marin ștefănescu, pro fesorul de la Cluj, „Nenea Marin“ al nostru, filozoful idealist, mistic și ortodox de la ședințele Societății Române de Filozofie, cel cu Maica Precista mereu pe buze, implicat și „absolvit“, cu chiu, cu vai, dar nu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
-l frământa formula de la Început: „Sire“ sau „Excelență“? Până la urmă, scrisoarea, care a fost expediată din Stroești, dar nu se știe unde a ajuns, a fost redactată În următorii termeni: „Dragă prietene! Cum de ai plecat și ți-ai lăsat patria singură?“ Dina, una din surorile lui Dumitru, la care acesta ținea foarte mult, a fost la fel de originală ca și frații ei. Se măritase cu Ion Trufășilă, căruia nepoții Îi ziceau „Moșicu“. La Dina trăgeau ru dele din București atunci când veneau
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
A fost ce-i drept ajutat de memoria și talentul a trei dintre membrele curajoasei echipe dintre care cu unele a avut șansa dialogului direct, pentru că ele au ajuns la vârste venerabile. Aceasta deși, din cauza faptului că și-au servit patria la nevoie, inclusiv în Est, au avut parte de o viață dură de marginalizări nedrepte și scandaloase după 1948. Mărturiile celor trei doamne (Mariana Drăgescu, Nadia Russo-Bossie, Stela Huțan-Palade) și reconstituirile lui Daniel Focșa dau seamă nu doar despre activitatea
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
erau încă cele autentic românești, iar visele erau... tinerești. Legate, bineînțeles, de aviație. Avea să și le împlinească mai târziu, scriind mai multe cărți interesante, dintre care voi aminti două, legate direct de istoria aviației: Inimi cât să cuprindă cerul patriei (Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1985) și Cavalerii bimotoarelor de asalt (Editura Modelism, București, 2000). Cele două lucrări urmau să facă parte dintr-o trilogie, neterminată, intitulată Cu tunurile de bord prin trei anotimpuri. Prima vorbește desre aviația de vânătoare românească în
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
în 28 de zile (interviu cu Viorica Huțan), în "Terra Magazin" nr. 12 (130)/decembrie 2008, pp. 12-13. Idem, Viorica Huțan, prima stewardesă din aviația civilă românească, în "Almanah Flacăra 2009", pp. 89-90. Idem, O inimă cât să cuprindă cerul patriei: Cornel Marandiuc, în "Observatorul militar", an XIX, nr. 35 (1018), 9-15 septembrie 2009, p. 16. Idem, Di Cesare, îndrăgostitul de Messerschmitt-uri, în "Observatorul militar", an XIX, nr. 37 (1020), 23-29 IX 2009, p.11. Idem, Cornel Marandiuc, un posibil model
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
vii e o lume închisă pentru mine. Mă arunc în zăpadă și stau întins, cu brațele depărtate, cu fața în sus. Curând, prind să mă înalț, lesne, fără greutate, fără corp, mă îndrept spre noua mea casă sau noua mea patrie, din văzduh. 8 TC "8" \l 1 Aici, în văzduh, sunt stingher, stângaci, cum trebuie să fii când nimerești într-o țară străină, fără hartă, fără să cunoști limba, obiceiurile, firea oamenilor. Habar n-am regulile locului, habar n-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
-mi, Victor Doi, iartă-mă că te numesc astfel!... Știi, semeni extraordinar cu fratele meu Victor... Pe viitor promit să nu mai greșesc însă. Spune-mi, cine populează văzduhul? Ce zici, e nimerit să numesc de-acum așa noua mea patrie? Cine-l populează și ce relief este acesta, avem noi sau n-avem corporalitate? -Iară mă asaltezi nu cu o întrebare, cum te-am rugat, ci cu o rafală de întrebări. Dar mă voi strădui să te lămuresc. Dacă așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Dar mă voi strădui să te lămuresc. Dacă așa dorești, numește văzduh lumea aceasta, eu o numesc altfel, nu mi se pare foarte important. Nu știu sau nu pot să-ți destăinui dacă pentru tine lumea aceasta este chiar o patrie, pentru mine sigur este, sau dacă este doar o stație de tranzit în drumul tău spre cer. Ai avut o ezitare, ai întârziat și porțile cerului ți s-au închis, nu ești singurul care a pățit una ca asta. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de mesaj decât cel al mărturisirii, în mii și mii de chipuri, a sentimentelor de dragoste nemăsurată. Într-un Post Scriptum a zărit scris: Am citit Odele lui Horațiu și mi-a plăcut această formulare - Dulce et decorum est pro patria mori... A ta, pentru totdeauna, Monica. Versul din Horațiu Dulce et decorum est pro patria mori era parola pe care o stabilise Stelian pentru el și pentru Stan: când vor primi de la el aceste cuvinte, să știe că a sosit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
dragoste nemăsurată. Într-un Post Scriptum a zărit scris: Am citit Odele lui Horațiu și mi-a plăcut această formulare - Dulce et decorum est pro patria mori... A ta, pentru totdeauna, Monica. Versul din Horațiu Dulce et decorum est pro patria mori era parola pe care o stabilise Stelian pentru el și pentru Stan: când vor primi de la el aceste cuvinte, să știe că a sosit vremea să înceapă acțiunile subversive. La liceu, în ziua aceea (aveau ore după-amiaza), fratele meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
n-a mai rezistat și i-a spus lui Stan: -Știi, am primit chiar azi o scrisoare de la Monica... În ea este un P.S., cu parola noastră, parola pe care am fixat-o cu Stelian, Dulce et decorum est pro patria mori... -Și mie mi-a trimis Stelian o scrisoare, mie mi-a scris chiar el și eu am primit parola. -Asta ce înseamnă?... -Asta înseamnă că trebuie să nu mai stăm cu mâinile încrucișate... -Și ce să facem, ce te-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
încăpere acordurile răscolitoare ale acestei melodii. Cei doi băieți ascultau mișcați: era o muzică potrivită pentru starea lor din acele momente - în sinea lor erau mândri de ei înșiși, se simțeau niște luptători, care sunt gata de orice sacrificiu pentru patria lor. -Ce să scriem în manifestele noastre? a întrebat mai mult pentru sine Stan. -Ceva direct, fără echivoc, simplu, i-a răspuns Victor. -Ca de pildă? -Ca de pildă, Jos comunismul!... -Da, e bine, Jos comunismul!, a completat camaradul fratelui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
stupid, inoperant, anacronic, vinovat - acela era el, cel adevărat, el, cel care-și îndeplinea misiunea sacră, el, cel care conta. Tovarășul Cameniță, când primea rapoarte de la gealații săi despre poziția critică pe care o arată Vlad față de cuceririle socialismului din patria noastră, râdea, se uita peste declarațiile spășite, cuminți, semnate de fratele meu cu numele său de cod și râdea, râdea cu acel râs al său ca o prăvălire de pietre pe coasta muntelui. Râdea și nu lua nici o măsură împotriva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Rămânând și de această dată în urma noastră un suflet mare de mamă, un suflet de mamă prea mult chinuit, zdrobit de durere pentru fiul său, dar și pentru nedreapta soartă a românilor basarabeni sub stăpânire străină, abandonați, din păcate, de patria mamă.... Dacă în drumul nostru către Taxobeni tânărul student Manole Mihăilescu era vesel, acum, la întoarcere către Iași, era trist și a făcut următoarea mărturisire pe care am înregistrat-o pe reportofon: „Mă numesc Mihăilescu Manole și sâmbătă 13 martie
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Teodorovici, poetul Grigore Vieru și Constantin Chirilă Constantin Chirilă și scriitorul Iurie Colesnic ANEXE ȚARA MEA DE DINCOLO DE PRUT Țara mea de dincolo de Prut, Mi s-a dat poruncă să te uit, Să te șterg din minte c-un burete, Patria mea pusă la perete și, ca-n anii noștri cei mai triști, Iar să mă prefac că nu exiști, Iar să mă prefac că nu pot plânge și că alta-i ruda mea de sânge. Țara mea de dincolo de Prut
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
durere pentru Basarabia. Cu siguranță, mereu se va ruga de acolo, din ceruri, la bunul Dumnezeu, să se facă dreptate, ca această palmă de pământ sfânt românesc, furată din trupul țării de satrapii lumii, Hitler și Stalin, să revină la patria mamă. În ultimii ani de viață mă dorea să-i aduc vești din îndurerata Basarabie, întrucât domnia-sa nu se mai putea deplasa. Pragul casei profesorului a fost pășit de mari valori, mari personalități românești: Nicolae Dabija, Nicu Popa, părintele
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
cumplit, dar n-a cedat, a rămas toată viața sa demn, cinstit, deschis sufletește, de o bunătate rară, cu o vorbă blândă, cu zâmbet cald, un om bun și drept. Țelul vieții sale a fost să vadă Basarabia acasă, la patria mamă, dar n-a fost să fie așa. Tot timpul îndemna pe toți să facem România Mare! Pe cartea domniei-sale „Timpuri și Oameni”, pe care mi-a oferit-o, stă scris:„Domnului Constantin Chirilă, să luptăm pentru România Mare!/Cu
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
facem România Mare! Pe cartea domniei-sale „Timpuri și Oameni”, pe care mi-a oferit-o, stă scris:„Domnului Constantin Chirilă, să luptăm pentru România Mare!/Cu drag, Vadim Pirogan, /31 august 2002” Din păcate, Basarabia încă nu este acasă la patria mamă, visul vieții sale se tot amână, e datoria noastră să o facem, noi toți. Vadim Pirogan a scris mai multe cărți despre tragedia vieții sale și a neamului românesc din Basarabia. Ani de zile a luptat să înființeze la
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
să aibă dreptate, fiindcă și eu, până la 34 de ani, am știut că n-am treabă cu prezentul, că îmi era dat să construiesc viitorul până când o să ies la pensie. Și nu orice fel de viitor, ci viitorul luminos al patriei. Era posibil ca mortul să-l fi construit mai repede ca restul românilor și apoi a forțat nițel situația. S-a mutat, fără să mai aștepte repartiție în viitor. Cum moartea e ultimul act de prezență, anunțul consemna, de fapt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a fost limba română, ce stricată a fost gramatica ei. Era o limbă pentru masele largi, în care individul cu simțul nuanței și al proprietății cuvintelor se simțea ca în lagăr. De pe vremea când încă mai construiam viitorul luminos al patriei și-n jurul meu toți furau materiale (ba o metaforă, ba un adjectiv), m-am ales cu o spaimă latentă. Ca a acelora care stau în blocuri cu bulină roșie. Am scris acest articol deoarece, în ziua în care am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
fost momentul nu-l spun. Cum e expresia aia: „Hai s-o lăsăm moartă!“. Poetul care scria numai „din alea“ Puțini poeți n-au publicat la viața lor și „din alea“: deliruri cu ritm și rimă închinate ocazional cârmaciului, partidului, patriei și unor zile festive. Unul însă a publicat numai și numai „din alea“. Cu sutele: în ziare, în reviste și în volume. Culegerilor de versuri patriotice și de slavă li se ziceau, oarecum codificat, „plachete“. Criticii, care primeau ordin să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
înghesui o fată în răgazurile dintre valsuri și tangouri, dar poate că și ea avea să se lipească de mine. La bal eram duși încolonați, zbierând, chiar de la plecarea din cazarmă, marșul din Aida care începe cu versul „Cântați gloria patriei, azi e sărbătoare“. Gloria patriei o cântam în ocazii deosebite: când mergeam la bal, când se anunța că la prânz avem fasole cu cârnați și când reveneam în școală de la un film indian cu Raj Kapoor în două serii... De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
dintre valsuri și tangouri, dar poate că și ea avea să se lipească de mine. La bal eram duși încolonați, zbierând, chiar de la plecarea din cazarmă, marșul din Aida care începe cu versul „Cântați gloria patriei, azi e sărbătoare“. Gloria patriei o cântam în ocazii deosebite: când mergeam la bal, când se anunța că la prânz avem fasole cu cârnați și când reveneam în școală de la un film indian cu Raj Kapoor în două serii... De atunci, am rămas cu convingerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de manuscrise și cărți religioase a Episcopiei are un rol îndoit pentru că tot aici funcționează o școală confesională, înzestrată și declarată „școală domnească” de către Grigore Ghica, la 25 decembrie 1747. Ernst Rudolf Neubauer, personalitate a culturii din Bucovina, noua sa patrie după evenimentele anului 1848, „un pedagog excelent”, profesor al lui Mihai Eminescu la Cernăuți, donează în 1876 Gimnaziului German din Rădăuți 250 de cărți și periodice, punând bazele bibliotecii profesorilor (Lehrerbibliothek). Administrația austriacă acordă o atenție deosebită bibliotecii. În arhiva
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93273]
-
scump al sufletului nostru”. În încheiere la fel ca și Ienăchiță Văcărescu care își îndemna urmașii să contribuie la sporirea tezaurului limbii moderne, Doxachi Hurmuzaki spunea: “să vă nevoiți cu toată virtutea, nu numai să apărați drepturile, religiunea și limba patriei noastre, ci să le lăsați urmașilor voștri într-o stare mai înfloritoare decât le-ați primit”, numai așa fii și urmașii săi vor contribui “la binele și fericirea națiunii române”. Urmând cu sfințenie testamentul tatălui lor, Hurmuzăkeștii s-au remarcat
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Loredana Puiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93272]