14,286 matches
-
cel care mi-am pus în sinea mea această întrebare (de ce am opri profețiile la Isus?). Discipolii lui Hasan al-Banna (fondatorul, în Egipt, al Fraților Musulmani, în 1928) nu mi-au adresat niciuna. Cred că am suscitat în ei un pic de compasiune pentru rătăcirile mele păcătos, eu nu voi fi totuși pedepsit în imediat -, dar nicio curiozitate. Așa cum o arată și denumirea, curentul intitulat "islamul este soluția" nu-și pune probleme inutile și nu are pentru periferiile orașelor noastre, de unde
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
înaintea Evului Mediu, și a debuta cu o success story nu-i un cadou. A nu mai fi, după ce ai fost, poate inspira multe resentimente. Compatrioții tăi nu cultivă nici autoritatea, nici căința (în care noi excelăm, ba chiar un pic prea mult). Departe de ei ideea de a căuta ce anume responsabilități le revin în această decadență. Dacă totul e complot, e suficient să te văicărești ca eternă victimă a occidentalilor cei răi, pentru că locul bun e astăzi cel rău
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
2, privitor la situația familială care, la vederea unui bărbat solitar, îl poate neliniști pe omul de rând, va fi trecut fără dificultate. Întrebarea nr. 3, ultima șansă, nu lasă prea mult timp pentru jocul cu petalele de margaretă*. Un pic, mult, la nebunie. Un expeditiv va răspunde: "Este evident că vă iubesc mult, altminteri n-aș fi aici", iar răspunsul dat, chiar și într-o engleză stricată, va mai risipi anxietatea (cel puțin aparent). Cam ăsta-i nivelul deficitului de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ar fi replicat unuia dintre colegii săi de pe bătrânul continent care sonda prudent terenul unei posibile ridicări a blocadei Gazei: "Opriți-vă. E din vina lor. N-au decât să nu mai voteze niște golani. O să le fie foame un pic. Ei și? Asta o să-i învețe minte și le va arăta care-i interesul lor". Celălalt a tăcut, bineînțeles. E ordinul primit de la ștabii lui, chiar dacă-i place să creadă că nu-i așa. Subterfugiile noastre au o explicație cât
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pe care nu se hazardează prea multă lume. Patru tipi blonzi, neînarmați, făcând parte din Temporary International Presence in Hebron, observatori civili veniți din diverse țări neutre, privesc și ei scena fără a interveni în vreun fel. Se opresc un pic mai încolo pentru a consemna incidentul, apoi dispar. Coloniștilor riverani, femeilor și copiilor, în primul rând, le este permis orice: să răstoarne tarabele, să scuipe, să arunce cu pietre, să stropească cu lichide. Străduțele din orașul vechi, unde arabii au
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
constituie un eveniment căruia i se acordă același spațiu: un plan, trei secunde și se trece la loterie care-i subiectul următor al Actualităților. Subiectul palestinian e prea complicat, repetitiv, obositor și mai ales insalubru; dacă prezinți un material un pic mai amplu, poți fi sigur că primești după aceea minimum zece scrisori de protest". Îmi revine în minte o întâlnire de acasă. Aflat în trecere prin Paris, îl revăd pe un prieten scriitor bine cotat, căruia îi vorbesc despre actualul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
șine în ziua Învierii? Se omoară între ei oamenii din ziua de azi cu mai puțină râvnă decât pe vremea fariseilor? Să te crezi diferit de predecesori numai pentru că ești purtător al unui cuvânt dintr-o limbă cu accente un pic cam ciudate, această complezență față de propria persoană, acest narcisism al prezentului servește drept metodă Coué* pentru cei beți de speranță. Și dacă umilința creștină ar arunca o manta a lui Noe peste lăudăroșenia comună celor trei Revelații: aceea de a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
expuși tuturor intemperiilor, în niște dependințe care la noi n-ar fi decât niște adăposturi pentru animale. Iar alături de acești credincioși cu alura mândră și chiar sfidătoare în zdrențele lor, la o azvârlitură de băț, copții din Egipt, abia un pic mai opulenți. Judecând după înrădăcinările în sol, primii convertiți la creștinism sunt ultimii de pe lista celor îndreptățiți. Copții se reclamă din călătoria în Egipt a Sfintei Familii; Biserica ortodoxă din Etiopia, din diaconul Filip, amintit în Actele apostolilor, și înaintea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ai preoțimii au ajuns la niște aranjamente de coproprietari care reglementează folosința părților comune, orarele slujbelor și parcursul procesiunilor din interiorul edificiului. Dar pe fond, nimic nu s-a schimbat de pe vremea lui Flaubert, chiar dacă sultanii au mai făcut un pic ordine în acest caravanserai. "Aglomerarea tuturor afuriseniilor posibile. Într-un spațiu incredibil de mic, avem o biserică armenească, una grecească, una latină, una coptă. Și toate acestea înjuriindu-se, blestemându-se din adâncul sufletului una pe alta, acuzându-și vecinul de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
severă care impune tuturor, prima dintre soțiile regelui zeilor și cea mai legitimă (a avut această calitate înaintea tuturor celorlalte) și Atena, înarmată cu lancea ei, strălucitoare toată sub casca-i, dar irascibilă și de care toți se tem un pic. Sau, cum am zice noi astăzi, și chiar în această ordine: divinitățile creștină, evreiască și islamică. Paris ezită; în ce-l privește, ar flirta cu toate trei. Și fiecare încearcă să-l câștige prezentându-i avantajele sale. Hera îi promite
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
va mai acorda episcopului Cauchon*, iar cel pentru compasiune Marelui Inchizitor. Zeii sunt ca vinurile de soi care devin tot mai bune odată cu trecerea anilor. Să-i lăsăm lui Allah timpul de a ajunge pe divan pentru a ațipi un pic. Și să-i cerem lui Paris cel răzgâiat distanță și reținere. Să-i uite măcar o clipă pe extremiști, pe integriști, pe dijhadiști și pe ultraortodocși, pentru a băga de seamă mediile și constantele. Nu "religia radicală", ci calea de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
vedere? Avem chiar atâtea ocazii de a ne pierde iluziile în privința iluziei religioase, prima și cea mai nocivă dintre toate constând în a crede că o iluzie vitală poate fi corectată ca o banală greșeală de neatenție? Și că un pic de știință în plus va face credința să dea înapoi? Aceste naivități nu mai sunt pentru epoca noastră. Intrăm într-o eră de înaltă precizie tehnologică și științifică, care va trezi umbrele pline de cruzime ale misteriosului și ale magicului
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
francezi și străini. (n. trad.) 2 Vezi Cahiers de médiologie, "Qu'est-ce qu'une ronte?", nr. 4, Gallimard, 1998. * Atunci când smulge petalele unei margarete încercând să afle dacă este iubit(ă), francezul (franțuzoaica) dispune de cinci răspunsuri în ordinea: "un pic", "mult", "cu pasiune", "la nebunie" și "deloc". În fapt, patru șanse din cinci. (n. trad.) * Arbore din America, din familia euforbiaceelor care produce un latex foarte veninos. Mai este numit și "arborele otrăvii" sau "arborele morții". (n. trad.) * Révolution dans
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mic, cu o față de bufon și cu niște mustăți uriașe, bea de stinge și spune câte comedii toate de se tăvălesc de râs cucoanele. Tinerii joacă, parcă-s purtați de vârtejuri, joacă de nu mai pot, gâfâie și-s numai pic de apă; iar lăutarii țipă din scripci ca niște nenorociți cărora li se scot, cu clește de fierar măselele... Mă întorc în tabără cu cumătrul Zaharescu prin întunerecul slăbit al ceasului dinnaintea zorilor. Regimentele de artilerie și cavalerie duc caii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pentru stabilirea arenzei pământului, declarațiile proprietarilor înscrise în tabelele de recensământ. Venitul acesta ar înlătura nenumăratele comisii pentru stabilirea pe regiuni a maximului de arendă. 13 ianuarie 1907 [FĂLTICENI]* După zile de vifor și frig cumplit, o zi liniștită, fără pic de vânt, cu un soare de primăvară. Pădurile, în zări, se deslușesc negre pe cerul albastru șters; munții pietroși stau în fund acoperiți de zăpadă. O tăcere adâncă mă împresoară în căldura soarelui de amiază, aici, pe vârful dealului de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Botoșani, veseli și cu capetele cailor împodobite cu cordele. Chiuiau și strigau către cei care mai lucrau încă pe ogoare: Haideți, măi, la bătălie! În noaptea de Sâmbătă, noaptea mobilizării, cătră miezul nopții, pe o noapte senină, înstelată și fără pic de vânt, au prins a suna clopotele de alarmă întâiu în Rădășeni, clopotele dela biserica cea nouă, pe urmă în alte sate, la Baia lui Ștefan Vodă și mai departe spre Bucovina; ca prin vis veneau vuete metalice dela mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ca un Dumnezeu și tot ceea ce face este privit ca bine făcut: “Quia Dominus fecit”. M-am minunat cu câtă măiestrie și cu câtă rânduială își arată pricinile lor înaintea principelui, atât cei mari cât și cei mici, fără nici un pic de teamă sau încurcătură. Și țăranii au obiceiul, înainte de a se înfățișa la judecată, să se tragă deoparte într-un loc singuratic în fața unui copac și să își rostească de mai multe ori plângerea ca și cum ar fi în fața principelui.” Reichesdorffer
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
liderul Partidului Național Liberal este o persoană narcisistă, văzându-se în totul și în toate pe el însuși. N-am rezistat tentației și am realizat o epigramă, referitoare la comportamentul său narcisist: Crin, un delicat tulcean, S-a îndrpgostic un pic Dar, nu de doamna Vălean, Ci, de propriul său chip. Lăsând la o parte gluma, Crin Antonescu a fost în anul 2012 cel mai important adversar politic al lui Traian Băsescu, având o contribuție substanțială la suspendarea acestuia. Ca președinte
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-mpărății. Ș-avea ș-un lac cu apă dulce, într-o pădure foarte frumoasă. În ziua când trebuia să se scalde el cu soția lui - când să ducea-n zua aia, nu găsa pe nimeni. Adică nu mai găsea nici un pic dă lapte. Nu știu cum dispărea”. Împăratul viteaz este aici ipostaza posterioară a inițiatului, care a civilizat lumea și are drept seniorial asupra spațiului sacru reprezentat de pădure și lacul îmbăierii consacrante. Așa cum alți împărați posedă arbori din aur ca stâlp al
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
război mondial, căzut la 1916 în Munții Călimani. "Toate acestea mărturisește în scrisoarea amintită erau pornite din sufletul ales și hotărât al lui Stoleriu și la toate am luat și eu parte cu dragă inimă și ascultând de el fără pic de șovăială, căci, dacă n-am fost bun de comandant, apoi am fost foarte bun de ascultat și executat ordinele comandantului"13. Din aceste mărturisiri pline de modestie reiese în primul rând că N. Stoleriu se bucura de mare prestigiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Școalelor. Eu eram în echipa de dansuri naționale a cărui șef era Ion Radu de la Piatra Neamț, crescut de Dna institutoare Zulnia Isăcescu. Regele Carol I era de statură mijlocie, barbă rară parcă era pusă cu fusul. Și nu avea nici un pic de voie bună, era foarte gânditor, parcă-i lipseau toate cele trebuitoare. În schimb Regina Elisabeta, era roșă ca un rac și plină de viață și voie bună, parcă nu-i lipsea nimica. Directorul nostru Ioan Mitru a strigat pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Acasă înainte de plecare îmi închipuiam că aici va fi mereu caniculă, vor fi temperaturi toride dar realitatea este cu totul alta. Dimineața și seara ai mereu nevoie de ceva mai grosuț pentru îmbrăcat. înaintez prin aceleași lanuri de grâu fără pic de buruiană iar camino pare un fel de bandă albă, pietroasă ce șerpuiește prin câmpii, urcă dealuri nu prea înalte, coboară și iar urcă, mereu marcat de săgeata galbenă și de scoică. Cât de ușor este să scrii despre mersul
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
ceea ce-mi aduce aminte de viile din La Rioja. în jurul orei 13 ajung la Villafranca del Bierzo, unde mă grăbesc spre primul han, aproape la intrare. Zeci de pelerini așteaptă deja la rând, sprijinindu-se de ziduri, căutând un pic de umbră. Lângă mine, un tânăr cu barbă roșcată și cu două cruci mari la gât încearcă să intre în vorbă cu toți, dar nu prea reușește, căci ochii încețoșați și limba împleticită îmi spun că a consumat cam mult
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
pe dl. dr. Iancu Flondor, președinte al Congresului General. Dl. Dr. Iancu Flondor ia conducerea Congresului: „Prea stimaților domni, încrederea d-voastră alegându-mă președinte al acestei memorabile adunări, mi-a fi un nou imbold să pășesc, energic și fără pic de șovăire, pe unica cale care duce la limanul mântuirii neamului nostru. Vă mulțumesc din adâncul inimii. (Aplauze). Constat numărul necesar al membrilor Congresului și deschid Congresul. Invit pe dl. dr. Radu Sbiera să primească funcțiunea de secretar al Congresului
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
încât îmi este imposibil să o întocmesc fără să las pe dinafară nume importante de care mă leagă fie admirația de cititor, fie afecțiunea de prieten. Poate că voi recupera în perioada următoare. Aceste dialoguri pot fi citite, cu un pic de imaginație, drept o serie de piese de teatru în care două personaje discută despre starea lumii, a sinelui, a sinelui sinelui. E mult dinamism cultural și de viață în aceste dialoguri, e multă risipă de metaforă, de aforisme, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]