11,971 matches
-
este așadar retorizarea definiției literaturii orale și implicit scrise. Primele definiții tehnice ale poeziei văd în aceasta „arta de a vorbi bine”. Literatura rămâne în continuare un concept educativ, produsul școlii și al universității. Este perioada de cel mai mare prestigiu al gramaticii și al culturii literelor. Literatura capătă o îndoită accepție ce rezumă întreaga evoluție semantică de până acum: 1. cunoștința, știința literelor scrise, știința de carte și 2. arta, știința învățării literelor, a gramaticii în sens de disciplină și
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
carte și 2. arta, știința învățării literelor, a gramaticii în sens de disciplină și instrument pedagogic. Există această vocație a totalității și literatura este percepută drept cultura totală având două simboluri centrale: limba latină și grammatica - știința pilot, de enorm prestigiu intelectual și universitar, prezidând toate artele vorbirii. Evul Mediu constituie în cultura europeană momentul maxim al ideii enciclopedice. Voința de cuprindere a totalității cunoașterii este, practic, fără limită. Cartea devine nu doar simbol al literaturii, ci al culturii în general
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
bineînțeles invenția tiparului. Utilitatea sa rămâne incomparabilă, chiar dacă circulația manuscriselor va continua și vor mai fi voci care vor susține importanța acestora. Scrierea, cartea și tiparul devin sinonime. Răspândirea scrierii și mai ales a tiparului nu anulează încă tradiția și prestigiul expresiei orale. Oralitatea continuă să facă parte din tehnica literară cea mai evoluată: Boccaccio simulează stilul oral, umaniștii vor să reînvie tradiția retorică și cultivă procedeele sale, Rabelais mimează sau dă curs impulsului de povestitor oral. Oralitatea rămâne mijlocul natural
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
reînvie tradiția retorică și cultivă procedeele sale, Rabelais mimează sau dă curs impulsului de povestitor oral. Oralitatea rămâne mijlocul natural, tradițional, fundamental și permanent de expresie. Conștiința literară a vremii continuă să vadă în scriere, redactare, o formă de vorbire. Prestigiul elocvenței rămâne în continuare extrem de mare, idealul estetic bine codificat retoric. Se face însă disocierea, tot mai netă, a conceptelor, a celor două tipuri de literaturi. Se produce despărțirea definitivă dintre limba scrisă și cea vorbită și totodată și teoretizarea
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
scrierilor într-o limbă națională. În acest context se deschide drumul unor noi concepte și semnificații ale ideii de literatură: tradiție, specific, istorie literară națională etc. Recunoașterea realității limbilor popular naționale trece printr-o lungă perioadă de incertitudini și controverse. Prestigiul culturii și limbii latine este încă dominant. Sensul cultural fundamental își adaugă noi semnificații. Literele nu sunt numai umane, liberale, bune, ci și frumoase. Formula este urmarea relației tradiționale bine-frumos, în spirit antic, reapărută cu putere în orizontul spiritual al
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
familia de azi? Am identificat patru dintre acestea, în relație una cu cealaltă, și țin cont de o referință creștină, impregnată de o reflecție culturală liber acceptată. - Căsătoria și familia ca vocație: criteriile principale ale alegerii nu pot fi bunăstarea, prestigiul social sau frumusețea exterioară, ci calitățile care permit ca să existe o iubire fidelă, respectul reciproc al conștiinței și absența oricărui tip de manipulare care să diminueze propria libertate interioară. De asemenea, căsătoria și familia ca vocație presupun ca persoanele să
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
față de atracțiile deosebite ale zonei. Pot fi indicate strategiile de cooperare, care leagă zonele dificile de atracțiile mai puternice. Turismul joacă un rol important în regenerarea zonelor dificile. Poate oferi locuri de muncă la un cost relativ scăzut și crește prestigiul și respectul de sine al zonei. Posturile create sunt în general pentru persoanele necalificate, adică exact tipul de post de care este mai multă nevoie în zonele dificile. Managementul procesului este esențial și este necesară o abordare bine organizată și
AMENAJAREA TURISTIC? A TERITORIULUI by Irina Teodora MANOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/83493_a_84818]
-
arhitectură de renume internațional, unele cu recunoaștere internațională în perioada interbelică (Sinaia, Constanța, Vatra Dornei, Slănic Moldova, Herculane) și includerea acestora în lanțuri internaționale de cazinouri. Efecte: atragerea de clientela cu venituri mari, diversificarea ofertei și crearea unei oferte de prestigiu. Programe turistice cu caracter social Se vor continua programele sociale lansate până în prezent: „Litoral pentru toți”, „1 Mai la mare”, „Refacere în stațiuni balneare”. Efecte. Crearea unui sistem de turism social și îmbunătățirea utilizării structurilor turistice în tot timpul anului
AMENAJAREA TURISTIC? A TERITORIULUI by Irina Teodora MANOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/83493_a_84818]
-
orașelor și societății prezente și viitoare. În Franța, se vorbește adesea de "meseriile orașului" (la noi, "meserie" se definește mai curând ca ocupație manuală sau mecanică, o activitate recunoscută de societate ca utilă și care conferă celor care o practică prestigiu, o anumită poziție socială și resurse pentru a se întreține). Profesie ar fi un termen mai potrivit la noi, deoarece trimite la mai multă autonomie, polivalență, aptitudini organizatorice, tehnice, gestionare, la lărgirea câmpului de acțiune, la raționalizarea cunoștințelor și aplicarea
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
trebuiau să dea seama de toate cheltuielile, pe care nu le puteau face decât cu consimțământul regelui. Inspirația egalitară a mișcării comunale nu a rezistat multă vreme tensiunilor provocate de luptele pentru dobândirea responsabilităților municipale. Aceste responsabilități devin surse de prestigiu, de recunoaștere socială și de îmbogățire, ceea ce determină oligarhiile urbane să se lupte pentru a ajunge la conducere. Dacă în secolul al XIII-lea notează Jacques Ellul încă există o reînnoire constantă a burgheziei cu fiecare generație, la sfârșitul secolului
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
fost făcută în numele statului monarhic, fie în numele Bisericii sau al burgheziei, guvernarea orașului a constat mult timp doar în înfrumusețarea sau în dotarea sa cu comodități suplimentare. În secolele al XVI-lea și al XVII-lea, ghidate de considerente de prestigiu și de agrement, dar în aceeași măsură și de finalități speculative, intervențiile asupra orașului nu au plecat de la o concepție globală privind dezvoltarea urbană cu câteva excepții datorate voinței lui Henric IV de a transforma Parisul. Pe vremea aceea, transformarea
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
să se detașeze de responsabilitățile privind curățenia, decât să aloce mijloace în acest sens). Iluminatul public a constituit o altă preocupare a autorităților care urmăreau amenajarea urbană. Așa cum amplasarea fântânilor voia să reunească utilul cu plăcutul, iluminatul stradal îmbina căutarea prestigiului cu asigurarea securității publice. Primele măsuri în această direcție datează din 1504, când locuitorilor li se cerea să-și doteze ferestrele cu felinare. Au urmat alte măsuri, în 1558 și 1594, care prevedeau instalarea unor felinare pe fiecare stradă etc.
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
în intervenția publică decât un obstacol în calea implicării actorilor privați, dar în aceeași măsură și de către tehnocrații și arhitecții care, asociați orelor importante ale planificării urbane de după cel de-al Doilea Război Mondial, au ținut să rămână rezervați în privința prestigiului atribuit deschizătorilor de drumuri. Astfel, Alain Cottereau a descoperit în istoria construcției metroului parizian "exemplul cel mai frapant și cel mai vechi al acțiunii voluntare și colective de dezvoltare urbană"1. Urbanismul apare aici ca o depășire a simplei ajustări
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
1 % din bugetul lor316. În practică însă, se remarcă emergența unor politici globale de dezvoltare economică ale căror elemente nu răspund posturilor bugetare specifice. Intervenția economică nu se mai disociază acum de campaniile de marketing teritorial, de operațiile culturale de prestigiu, de investițiile comerciale, de programele de renovare urbană, care urmăresc toate să facă orașul mai atractiv, pe scurt, nu se mai disociază de ansamblul diversificat de acțiuni ale căror bugete le aflăm înscrise la capitolul "dezvoltare economică"317. Cu excepția mu-nicipalităților
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
afiș publicitar al unei companii aeriene înfățișa turiști strâmbând din nas la ideea de a merge să viziteze orașul Limoges); ersatz al "interesului general local", imaginea de marcă a orașului devine "referențialul" politicilor municipale în ansamblu. Evocarea imaginii orașului, a prestigiului, a rangului său tinde să devină argumentul ultim chiar și în cazul celor mai oneroase arbitraje în care e implicată municipalitatea. Mai mult decât prin intervenția economică propriu-zisă, competiția între orașe a ajuns să se traducă în imperativul integrării imaginii
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
tramvai în detrimentul autobuzului decurgea din aceeași logică a distincției și afișajului, cuplată eventual cu considerații protecționiste de politică industrială 333. Această grijă pentru imagine se traduce, începând cu anii 1980, și prin punerea în act a unor acțiuni culturale de prestigiu. Pentru că dezvoltarea economică a orașelor pare să fi trecut, în era postindustrială, la atragerea întreprinderilor înaltei tehnologii, se cuvine să se ofere personalului calificat al acestora ideea că au a munci și trăi într-un mediu cultural elevat. Suntem departe
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
mari firme internaționale (IBM și Grace) și-au ales domiciliul la Paris, celelalte au preferat Londra sau Bruxelles-ul, unde fiscalitatea și demersurile administrative sunt mai puțin greoaie. Marele Arc din La Défense sau Opera Bastille au fost inițiative de prestigiu dar a căror eficiență economică nu e încă verificată"335. Împingând analiza mai departe, Philippe Genestier se îndoiește de posibilitatea ca un oraș să-și mărească prestigiul printr-o politică activă de edificare a unor clădiri monumentale. Contrastul între valorile
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
greoaie. Marele Arc din La Défense sau Opera Bastille au fost inițiative de prestigiu dar a căror eficiență economică nu e încă verificată"335. Împingând analiza mai departe, Philippe Genestier se îndoiește de posibilitatea ca un oraș să-și mărească prestigiul printr-o politică activă de edificare a unor clădiri monumentale. Contrastul între valorile contemporane ale "civilizației în schimbare" (ubicuitate, fluiditate, circulație, mobilitate, viteză, efemeritate) și ființa arhitecturii (imuabilitatea unui loc) face monumentalitatea depășită. Într-un asemenea context, marile echipamente construite
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
în empirism și oportunism"458. În acest context, managementul de către marile grupuri private al portofoliilor lor de activitate le face să neglijeze segmentele mai puțin rentabile ale pieței colectivităților locale, precum habitatul social, pentru a se dedica operațiilor complexe de prestigiu, mai rentabile, agravând astfel diviziunea locală a spațiilor. Raportat la problema dezvoltării democrației, "miza pentru puterile publice locale nu mai este aceea de a "stăpâni" ansamblul inițiativelor private privind orașul (cum a fost cazul anumitor documente de urbanism), ci de
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
opoziție cu exemplul oferit de Grenoble, Jacques Ion a arătat cum municipalitățile din Nantes (oraș al capitalismului comercial) și din Saint-Étienne (oraș al capitalismului industrial) au încercat să se integreze sociocultural în vechi instituții ideologice și să utilizeze pentru propriul prestigiu modernitatea pe care acest sector o îngloba. 266 Pierre Bolle, Catherine Pouyet, Sociologie et urbanisme. Participation et unions de quartier, Ministerul Echipamentului și Locuinței, DAFU, septembrie 1967, p. 6. 267 Catherine Pouyet, "Les comités de quartier", în Aménagement du territoire
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
pasiune a cărei dezlănțuire ori stăpânire marchează societățile cu o amprentă de neșters. În timp ce bețivul dar se poate abuza și de ceai, de cafea, ba chiar și de cartofi! oferă un spectacol trist, degustătorul avizat câștigă încredere în sine și prestigiu: mers grațios, surâs dionisiac, ochi clar și malițios, acesta este o încântare pentru sine și pentru ceilalți. Spune-mi ce fel de vin bei, cât, cum și când îl bei și îți voi spune ce fel de om ești. Vinul
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
tehnicile vitivinicole, mai ales pe cele care priveau vinificarea, dar și simbolistica însăși a viței de vie: "Pe lângă conservarea și transmiterea metodelor de cultură moștenite din Antichitatea romană, Biserica a făcut un serviciu viticulturii prin faptul că i-a mărit prestigiul. Ea a plasat vița-de-vie la vârful ierarhiei simbolurilor"63. Atunci când regele german Otto I cel Mare a restabilit, în 962, la Roma, Imperiul care se va numi de acum înainte Sfântul Imperiu Romano-German (Sacrum imperium nationis Germanicae)64 și a
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
de preocupări. Într-un Apel adresat intelectualității satelor, viitorii colaboratori sunt invitați să culeagă producțiile folclorice direct de la sursă și să le noteze „întocmai cum le știe poporul”. Respectându-și cu fidelitate programul, Ș. avea să devină o publicație de prestigiu, cea mai valoroasă revistă de folclor care a apărut la noi, spre care nu o dată și-au îndreptat privirile cărturari iluștri, români și străini, precum Titu Maiorescu, A. Philippide, B. Delavrancea, M. Gaster, Jan Urban Jarník, W. Meyer-Lübke, Gustav Weigand
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289654_a_290983]
-
în acea vreme de George Ivașcu. Între anii 1950 și 1983, a depus o remarcabilă activitate ca redactor la secția de poezie a Editurii pentru Literatură și, apoi, a Editurii Eminescu. A debutat în publicația liceală „Revista noastră”. Editoare de prestigiu, B. a îngrijit ca redactor mai toate volumele de poezie din acea epocă, începând cu poeți reprezentativi, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Eugen Jebeleanu, Gellu Naum, Ștefan Aug. Doinaș ș.a., până la tinerii debutanți grupați în jurul colecției „Luceafărul”, ca Marin Sorescu, Ana
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285962_a_287291]
-
personalitate se înțelege uneori o persoană remarcabilă, excepțional înzestrată, cu o poziție de conducere și autoritate în societate; orice personalitate este persoană, dar numai unele persoane sunt personalități. Plehanov folosește termenul de personalitate tocmai în acest înțeles de persoană cu prestigiu și autoritate în societate. Preluat din practica teatrului, termenul de persoană a fost utilizat de-a lungul timpului de filosofi, teologi, eseisti, sociologi, fără a-și pierde, până în prezent, nimic din importanța lui. Evoluția termenului de persoană s-a realizat
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]