14,215 matches
-
caracter, ducând în același loc al retragerii de lume, chiar în cele mai comune locuri, când toți ceilalți reacționează în așa zisa normalitate: Pe când colegii jucau cărți, râdeau, beau și povesteau anecdote care de care mai frivole și mai de râs, de Pepelea, de țigani, de popi, eu îmi mânam viața cu capul așezat între mâni, cu coatele răzimate de marginea mesei, neascultând la ei și citind romanțe fioroase și fantastice cari-mi iritau creierii 276. Delicatețea sufletească a copilului se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
bani, el era o individualitate care neci nu avea cunoștința de sine, care nu numai că nu știa, dar neci că, voia să știe la ce trăiește. Mie-mi părea cu toate astea că această veselie era silită, că aceste râsuri adeseori nenatural de nemăsurate și nebunești nu erau decât trista și desperata prefăcătorie a unui suflet rupt de durere 292. La fel se întâmplă și în proza intitulată La curtea cuconului Vasile Creangă, când amestecul dintre schimbarea numelui foarte cunoscut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
vreau, pot să fiu și antrenor la Steaua!", îl cârâie pe bizarul patron timișorean Iancu, îl compătimește pe Hagi (deși-i de aceeași părere cu Zdrobiș, că "Hagi, ca antrenor, n-are nici o treabă cu fotbalul!") și-l face de râs pe ștabul dinamovist Borcea, care, în toată casa, n-are... nici o singură carte! Ambele apariții ar merita exclamația lui Hagi "Regret, dar n-a ieșit", însă întoarsă pe dos: ne bucurăm, cărțile "au ieșit" cu bine și au drum sigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
putut să se întâmple dacă s-ar fi speriat calul... Altă dată, cu câțiva păstrăvi frumoși tăinuiți în sânul lui Neculai, ne grăbeam să ne arătăm isprava acasă... Am colindat apoi prin poieni, am văzut muma pădurii, am văzut urma râsului și ne întorceam pe lângă podul lupului, obosiți și morți de foame. Pe la cinci ani, Neculai învăța buchiile, iar la șase ani, citea de-acum "Capra cu trei iezi"... A venit apoi războiul; când am avut răgazul să stăm iarăși de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
plin, complexul semidoctului: el vorbește, nu gândește. Dornic să aibă o exprimare îngrijită, se repede, bietul, ca vântul și ca gândul (pardon: ca și vântul, ca și gândul), atent să nu rateze vreo inovație și, astfel, să se facă de râs conversând în societate (dar, mai ales, în fața microfonului.) E-atât de convins că se exprimă impecabil fiindcă așa a auzit la TV! că ar fi în stare să ceară și modificarea versului eminescian "Trecut-au anii ca norii lungi pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
camera de alături, o croitorească adusă tot de Tăutu scurta cu 1 cm. pantalonii lui Băieșu. Teribil de încântat, autorul cuplului renumit atunci, "Tanța și Costel" își admira cocoșește în oglindă creșterea cotidiană, în vreme ce confrații, după ușă, se prăpădeau de râs... În deceniu 6 al veacului trecut, cei care lucrau la revista "Cronica" erau renumiți pentru poantele (unele, de-a dreptul crude!) cu care-și păcăleau colegii de redacție și de breaslă. Suplimentul "Odată-n e anul nou!" publica delicioasele parodii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Brrr! Securitatea redivivus, sau e vorba doar de-o traducere bleagă și-ar trebui să se citească "analist politic"? Dar ce spuneți de "chevrasames", ori "dusisator-polizator", "gardinator", "majghian", "formator mănuși fibre liberiene"? Breasla confecționerilor înfățișează o listă... de te umflă râsul: "confecționer gămălii de chibrituri" (1824005), ori "confecționer cretă școlară" (733109), ori "confecționer plute" unde-or mai fi plutind plutele meșterite de specialiștii 723104? Interesant este că sunt considerate meserii distincte aceea de călugăr (348001) față de călugăriță (348002), de unde sugestia că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
să vie iar Și lacrimi cad ca picurii de ceară. O teamă rece mă așteaptă-n prag. Întind spre clanță mâna, mi-o retrag. Nu simt decât pustiu. Și chem și strig. Și mă-nfior de-al neființei frig. Ecou de râs și jocuri de copii Colindă prin odăile pustii. Atât a mai rămas din tot ce-a fost Căsuța mea, când altu-i al tău rost. Și ochiul tău privește mustrător Și florile-au căzut de pe pridvor. De ce mă chemi cu amintiri
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
din partea opusă, dinspre sat, din direcția casei, a ajuns la cinci pași de tulpina copacului, un flăcău de pe ulița noastră, vecin cu părinții, Jănel Munteanu, cu o furcă în mână, care, însă, zâmbind, și-abia reușind să-și oprească un râs sănătos și zgomotos, pe care i-l cunoșteam, îmi zice, compătimindu-mă: Măi, Nicușor!... Coboară! Să nu-ți fie teamă! Nu-i nici un lup... E vaca voastră, pe care bădița Costache și mătușa Mălina au luat-o astă dimineață s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cu cărbuni aprinși și păr de la vaca noastră. Și m-am făcut sănătos. Și n-am uitat de acei Filipi, din luna noiembrie, care se țin pentru a te feri Dumnezeu de lupi. Și nici n-am mai luat în râs sfaturile bunicii. TURTĂ DULCE Era pe la începutul lunii octombrie. Coborâse peste Valea Siretului, peste câmpia întinsă din preajmă, peste dealurile molcome și terasele râului, o toamnă de aur, bogată, blândă, liniștită, cochetă, încărcată cu toate darurile pământului. Mă aflam în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Relule, spuse el pe un ton Înțepat, din care puteai Înțelege că viața lui s-a schimbat definitiv. Jupuise el capre o vreme, vezi, dar de-acum se specializase definitiv În șlefuirea diamantelor. Soarta i s-a luminat, e de râs, râde chiar. Râsul lui e un jet puternic de apă curată În stare să spele zgura atâtor eșecuri. Mi se pare neverosimil de senină fața asta nebărbierită și mocofănoasă. — E foarte bine că Înveți, dragul meu. Învățătura e un lucru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pe un ton Înțepat, din care puteai Înțelege că viața lui s-a schimbat definitiv. Jupuise el capre o vreme, vezi, dar de-acum se specializase definitiv În șlefuirea diamantelor. Soarta i s-a luminat, e de râs, râde chiar. Râsul lui e un jet puternic de apă curată În stare să spele zgura atâtor eșecuri. Mi se pare neverosimil de senină fața asta nebărbierită și mocofănoasă. — E foarte bine că Înveți, dragul meu. Învățătura e un lucru bun. Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
la bătut tuburi. Văd că nu-mi mai vin zilierii... Nu mai știi de azi pe mâine. Azi facem grilaje, mâine tuburi ori camioane ori avioane... Și doape de cur o să facem dac-o fi nevoie. Se prăpădește Laur de râs. Îi merge la inimă gluma asta deșteaptă a stăpânului. — O să primim comandă, bre, când or să dea ăștia decret să nu se mai Împută aeru’. Hă-hă-hă-hă... O să scoatem un ban grămadă pe doape de cur. — S-au aglomerat comenzile la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
urmă a dat căldura, parcă tot În necazul meu și al lăcomiei mele. Pe la mijlocul lui iunie am ajuns și eu treptat la ritmul lor de șaizeci-șaptezeci de lei pe zi. Tot e bine, nimeni nu-ți dă banii ăștia pe râs, sfinte Dumnezeule, de râs să fim cum ne holbam În toate părțile și noi și meșterul ăla de doi bani după zilierii care nu mai apăreau. Eu și văru’ Laur rămăsesem de altfel singurii zilieri printre angajații permanenți ai Unității
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
parcă tot În necazul meu și al lăcomiei mele. Pe la mijlocul lui iunie am ajuns și eu treptat la ritmul lor de șaizeci-șaptezeci de lei pe zi. Tot e bine, nimeni nu-ți dă banii ăștia pe râs, sfinte Dumnezeule, de râs să fim cum ne holbam În toate părțile și noi și meșterul ăla de doi bani după zilierii care nu mai apăreau. Eu și văru’ Laur rămăsesem de altfel singurii zilieri printre angajații permanenți ai Unității, cu carte de muncă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
motanului ăsta? N-are altă treabă decât să mănânce și să fută, asta ar fi fost soarta lui dacă ar fi rămas titular În bătătura Motănicăi, ar fi dus-o așa până la adânci bătrânețuri. Motănica abia de se molipsi de râsul nostru, n-o Încânta o asemenea perspectivă, știam bine că se văzuse scăpată de neamul lor de țigani. Nu m-am putut abține apoi să n-o Întreb cât au costat-o operațiile pisicilor. Păi doar o mie de lei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
subteran pe care-l dărâmam și-l reclădeam neîncetat și-l populam cu mii de figuri familiare și necunoscute. Ele mă asaltau și dădeau să mă strivească sub gemetele și văicărelile lor, mă-mpresurau cu chiotele și hohotele lor de râs, râdeau de mine, mă scuipau și-mi trăgeau șuturi În dovleacul de căpățână, se ușurau pe masa mea și-n patul meu, abia de mai puteam respira de duhorile lor Înecăcioase. Aș fi vrut să ies și să fug, chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
da’ nu pune mâna pe el, spun. Arată-i fără să pui mâna. Ce naiba! Nu fi de la țară! Părințelul Își retrăsese mâna și râdea ca prostu’ și-am râs și eu și n-a mai avut Încotro nici Viorel. Din râsul lui simțeam cum dispoziția i se răsucește. Strângea din dinți pe dinăuntru Îndeplinindu-și obligația de a se foi printre noi, În timp ce Andrei Îi făcea capu’ mare: — Totu-i pregătit, o să meargă brici când o să vii cu piesele, am dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pe mâine cine pe unde scapă, facem grilaje și tuburi și camioane, da’ de mâine Încolo nu se știe dacă n-o să facem doape să le poarte lumea ca să nu Împută aeru’, și iar era bine că iar râdeam, de râs să fim și-n hohote să ne perpelim, astea erau vremurile pentru toți și până și pentru moșu’ cu buzunarele lui pline cu bani, acolo-i ținea, e cel mai sigur și cel mai sănătos. Luminează-mi mintea cu Înțelegerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Cooperativei Glina. Pândeam din marginea ferestrei. Cât aș fi putut vedea ferindu-mă să nu fiu văzut, și deja vedeam ca ziua În Întuneric cele două siluete apropiindu-se. — Stai că trag! Țipătul lui Andrei irupse Într-un hohot de râs. Parcă ar fi dirijat cu țeava saltul dezarticulat al celui din fața sa. — Ha! răcni plutonierul Cosmescu. Îl vedeam pipăindu-se Între picioare, probabil după pistol, dacă nu cumva făcuse pe el. Tu erai?... — Io, dom’ major! Io și cu Relu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
sudoare. — Or să intre ei la bănuieli, face, pe un ton de o conspirativitate contrafăcută. Mai ales când or vedea căcatu’ ăla pe birou. — Or să miroasă ei ceva, zic. Duduie pământul sub picioarele noastre și noaptea se zguduie de râsul nostru. I-am ruinat! — Ba vezi de treabă, c-or să-și revină ei. Se pune Viorel cu mă-sa să bată la tuburi și până-n primăvară or să-și cumpere un camion nou. Nu mă mai frământa ce lăsam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mustră Laur. Nu-l vezi că-i supărat? Toți suntem supărați și tu-i dai Întruna cu ocna aia greaua. Păi la câteva luni câte zice părințelu’, să știi că nici În pulă nu m-ar durea. Laur Își bălăcește râsul lui de curviștină nătângă În ciorba pe care o toarnă În el de-a valma cu bere, da, Andrei are banii, cu ăsta se duce, trebuie la o adică să vegheze să-i tihnească. — Să mănânce, vere, mâncați și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de pe scaun cu farfuria și cu berile-n brațe și verii mei au sărit amândoi să m-aducă În simțiri, la care bufnița aia din local a sărit una-două la noi să ne bată, hihihihi... Râdem și noi, ne-alăturăm râsului de greieraș al lui Laur, da’ vă-nverziserăți, vere, și tu și părințelu’, când ați auzit-o p-aia de miliție. Mă piș pă miliție! Nu v-am spus că dacă vă iau cu mine să nu vă fie frică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
rulată până deasupra sânilor și deja unduia lent și precis și imprevizibil din tot trupul, Într-un ritm străbătut de propria-mi erecție crescând până-n pragul leșinului. Tremuram, țiuitul din urechi pornise cu avânt sporit, și-mi bubuiau tâmplele de râsul lui ? și nu se mai oprea gurița aia a lui deloc deloc deloc. — ... și ce m-aș mai râde, vere, să cadă-mbârligați pe cratița aia clocotită... Ba să nu se fută peste mâncare, că să fiu dacă nu-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
chestii asemănătoare și nu ne mai gonea foamea kilometri Întregi de nisip cu coșul de floricele În spinare, ca niște catâri, și nu te râde vere că la o adică nici fiertura asta nu ți-ar da-o nimeni pe râs, și țigările, da, și două jumătăți de rom În patru inși seară de seară... După trei zile și trei nopți În care nu l-am auzit scoțând o singură vorbă, Andrei i-a spus lui Laur să facă dracului rost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]