11,735 matches
-
de călini, vin să se odihnească și să creeze scriitorul Serghei Batura, laureat al Premiului Stalin și pictorul Nicolai Verba. În timpul șederii în colhoz ei vor asista la un proces tipic în societatea sovietică: reacția sănătoasă, combativă a colhoznicilor împotriva rămânerii în urmă a conducerii colhozului care vrea să se țină «pe o linie mijlocie» și care nu dorește neapărat să se miște mai repede înainte «spre linia întâia» (...). Între concepția oamenilor sovietici despre morală, despre slujirea fără preget în orice
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
în puternice imagini artistice aspecte de viață, idei și sentimente tipice zilelor noastre. Totuși literatura noastră nu este încă la înălțimea vieții, a realității patriei noastre, deși, de fapt, ea ar trebui să fie cu un pas înaintea vieții. Această rămânere în urmă este vizibilă în primul rând în îngustimea tematicii lucrărilor noastre literare (...). Trebuie spus că monotonia, cenușiul, schematismul, sunt incompatibile cu tipicul în literatură. Arta realistă îi cere scriitorului oameni vii, complecși, multilaterali, cu caractere puternic individualizate. Să luăm
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
o lege obiectivă a creației artistice, nu a subliniat că tocmai spiritul de partid face cu putință ca scriitorul să cunoască just realitatea, să sesizeze tipicul. I. Vitner a încercat să inoculeze criticilor un spirit de înfumurare și autoliniștire cu privire la rămânerea în urmă a criticii literare. Vorbitorul a subliniat faptul că în majoritate, criticii resping tendința lui I. Vitner de a prezenta în culori roze, demobilizatoare situația criticii noastre literare. I. Vitner a încercat să arate că diferitele sale lipsuri ar
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
la înălțimea celor mai înaintați oameni ai vremii noastre, situându-se pe pozițiile de luptă ale clasei muncitoare (...). În continuare Maria Banuș s-a referit doar în treacăt la lipsa ei îndelungată de pe frontul literar, evitând să analizeze cauzele serioasei rămâneri în urmă a creației sale literare, și nu a luat poziție față de manifestările ideologiei burgheze în literatura noastră (...). Kovacs GYÖRGY s-a ocupat de unele probleme ale literaturii maghiare din R.P.R. subliniind cu tărie faptul că Uniunea Scriitorilor nu acordă
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
N. Tăutu, de pildă, este un aspect al cenușiului din literatură (...). În cuvântul său, scriitorul Eusebiu CAMILAR a luat poziție autocritică față de gravele greșeli semnalate de Scânteia cu privire la conținutul ideologic greșit al reportajului Întâmplări de pe Călmățui (...). Ion MIHĂILEANU, abordând problema rămânerii în urmă a criticii literare față de cerințele vieții, a combătut poziția potrivnică dezvoltării literaturii și criticii noastre literare adoptată de Ion Vitner. Amintind că Ion Vitner, care se prevalează de cercetările sale în domeniul istoriei literare, nu numai că nu
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
a recunoscut greșelile, că a promis că le va repara prin fapte nu este suficient, mai ales că ea a repetat declarații pe care le-a făcut și înainte cu câțiva ani. Maria Banuș ar fi trebuit să analizeze cauzele rămânerii ei în urmă pe frontul literar, să arate căile concrete prin care înțelege să facă o cotitură în creația ei (...). Mihai BENIUC a combătut poziția neprincipială adoptată de I. Vitner care a militat pentru introducerea unui spirit liberalizat în munca
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
exclusiv în cadrul Uniunii Scriitorilor, limitându-se adesea la discuții individuale cu scriitorii (...). Luând în finalul dezbaterilor din nou cuvântul, Ion VITNER a arătat că zilele dezbaterilor au rămas pentru el zile de grea învățătură care l-au făcut conștient de rămânerea sa în urmă față de viață și față de creația noastră literară. Vorbitorul s-a adresat acelora care s-au grăbit «să-l consoleze» pentru critica primită, tuturor «mieroșilor consolatori», arătând că, datorită ajutorului criticii principiale, scriitorii noștri nu sunt lăsați să
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
că, datorită ajutorului criticii principiale, scriitorii noștri nu sunt lăsați să alunece pe panta ideologiei burgheze. Ion Vitner a arătat că își însușește criticile care i-au fost aduse și că va căuta ca prin activitatea sa să învingă propria rămânere în urmă față de problemele construcției socialismului și față de creația noastră literară. Aurel MIHALE a combătut poziția lipsită de principialitate a acelor tovarăși care (...) au încercat în fel și chip să «împace» ideologia socialistă cu ideologia burgheză (...). Referindu-se la principalele
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
să ia atitudinea hotărâtă față de poziția greșită a acestuia (...). De aceea considerăm că este necesar să atragem atenția unor tovarăși ca Al. Jar, Aurel Baranga, Mihail Davidoglu, Radu Boureanu, Ion Istrati și alții a căror dezvoltare literară este amenințată de rămânerea în urmă din punct de vedere teoretic - să lichideze cât mai grabnic această situație (...). Dezbaterea a dat un prețios ajutor critic conducerii Uniunii Scriitorilor. Conducerea Uniunii Scriitorilor trebuie să rupă cu metodele sectare de muncă, cu discutarea problemelor de creație
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Condiția esențială a dezvoltării literaturii: Lipsurile în creație ale unor scriitori valoroși ca Al. Jar, Aurel Baranga, - care au adus un aport slab și în discuții - M. Davidoglu, E. Camilar și alții se datoresc în cea mai mare parte tocmai rămânerii lor în urmă - criticată cu asprime în cadrul dezbaterii - în ceea ce privește studierea marxism-leninismului (...)”. Importanța ajutorului dat de partid prin acest articol din Scânteia este subliniată în numărul proxim al Contemporanului 15, tot într-un editorial; revista dă și alte îndrumări secțiilor de
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Șelmaru: „Chiar și numai prin simplul fapt al apariției ei, recenta culegere de articole și studii critice a lui Traian Șelmaru (Pe drumul culturii noi, E.S.P.L.A., 1952) reprezintă un eveniment important și semnificativ al vieții noastre literare. Pentru că, în ciuda realei rămâneri în urmă care caracterizează dezvoltarea în ansamblu a criticii, editarea acestei culegeri - ca de altfel și a celor care strâng la un loc o seamă de studii privitoare la opera lui Caragiale, și a lui Sadoveanu, ori a antologiei. Probleme
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
poate fi stabilit un raport al lor. Astfel, o entitate patrimonială poate fi asimilată unei multitudini de raporturi ale eforturilor de producție pe baza cărora producția se poate unifica și cuantifica pentru o perioadă îndelungată. Condiția care se impune este rămânerea neschimbată a condițiilor economice de desfășurare a producției respective. Procesul de producție este descompus și văzut ca un ansamblu de operații elementare teoretice de muncă, acestea echivalând cu o definire strictă și în cele mai mici detalii a tuturor caracteristicilor
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]
-
prin așa-numitul fenomen de „solvent drag”. Odată ajunsă în interstițiu, apa se reabsoarbe extrem de rapid prin capilarele peritubulare, deoarece sângele de la acest nivel este același sânge care a trecut prin glomerul și care are o presiune osmotică crescută datorită rămânerii în lumenul capilar a proteinelor plasmatice ce nu au putut trece prin filtrul glomerular. Glucoza și substanțele înrudite precum acetoacetații, acidul ascorbic, β-hidroxi butiratul, carboxilatul, lactatul, piruvatul, precum și aminoacizii și vitaminele se reabsorb în aceeași manieră, printr-un transport activ
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
În Teba, cetatea din care a pornit reunificarea Egiptului: tot de aici proveneau și suveranii Regatului de Mijloc, dar ei au părăsit acest loc pentru a se Înscăuna la Memphis, loc tradițional al regalității, aproape de centrul cu funcție teologică, Heliopolis. Rămânerea la Teba, Într-un mediu necondiționat, cu o tradiție statală și mai ales religioasă proprie, reprezintă o inovație vizibilă. La Teba regii moșteneau, prin faptul că erau conducătorii cetății, o Înaltă funcție sacerdotală În templul local. Iar acestui templu local
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
păstraseră pur și simplu o veche credință indo-europeană, ale cărei urme se găsesc și În Grecia; de aici, teama că această boltă foarte grea ar putea cădea peste umanitate: nu există deci nici o formă de iraționalitate, ci numai o anumită rămânere În urmă În privința unor elemente culturale, care odinioară fuseseră comune tuturor popoarelor indo-europene. Acesta este un element căruia trebuie să i se acorde cea mai mare atenție: polemica clasicocentrică Împotriva celților folosește elemente culturale de origine indo-europeană sigură, care au
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
că orice gest important presupune această colaborare și deoarece, pentru a se defini ca eu și a-și da un destin, el are nevoie să împlinească gestul, cel nehotărât cunoaște melancolia infinită ce izvorăște din luciditatea și neputința sa. Orice rămânere în spațiul ruminativ al conștiinței este însoțită de melancolie. Căci nehotărâtul cunoaște vacuitatea oricărei hotărâri. Din fapte, el reține agitația, aburul inconsistenței lor. El presimte depărtarea în care toate deciziile se întâlnesc și se anulează, oboseala finală a celui care
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
mele, ele sunt din capul locului investite afectiv și acceptate ca atare. Eu nu mă recunosc decât în mine și în tot ce îmi aparține și deci (și cu atât mai mult) în pretențiile mele de a ajunge la adevăr. Rămânerea într-un moment al subiectivității este decretată, printr-un act de supremă iubire, adevărul însuși. Pentru că s-a născut în viscerele mele, pentru că l-am plămădit în ființa mea, orice proiect sub care îmi așez viața devine un obiect al
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
circularitatea propriului său proiect, pe care nu-l poate părăsi și nici realiza, eul meu este incapabil să se distanțeze și să se debaraseze de el și rămâne prins în insistența proprie prostiei. Prin natura ei, prostia este in-sistentă, este rămânere tenace în interiorul proiectului, așezare ferventă în el. Privirea liberă care domină proiectul și care își are sursa în sciziunea necesară a eului - obligat pe de-o parte să se livreze fiecărui proiect și totodată să rămână desprins, în identitatea sa
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
parte să se livreze fiecărui proiect și totodată să rămână desprins, în identitatea sa suverană - se pierde acum definitiv, hipnotizată de unica limită de atins pe care o presupune proiectul meu himeric. Prostia, în sensul ei major și grav, este rămânerea necritică în proiectul propriu. Devii prizonierul proiectului pe care l-ai moștenit, l-ai adoptat sau l-ai inventat. Într-un fel sau altul, el a devenit al tău, prin educație, prin contacte umane, prin fâșia restrânsă a experienței tale
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
slujindu-le bolile și exprimând astfel o perversiune obiectivă, răsturnarea și distorsiunea lor în spațiul libertății. Din vina celui mereu supus, care a căzut în uitarea căutării, „cel mai puternic“ și „cel mai supus“ au devenit acum „cei mai neliberi“. Rămânerea indefinită în regimul comenzii și al supunerii transformă relația de comandă- supunere în relație de constrângere. Relația de constrângere este esența puterii pervertite. Însă întrucât anularea mișcării în spațiul libertății nu poate fi proclamată ca atare, puterea pervertită nu se
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
syngeneia și homoiosis) este una peratologică, deși cuvântul peras nu apare niciodată în acest context. Ambele teme sunt teme ale „încercării limitei“, ale lui peratos peira (neformulate însă nicăieri ca atare), dintre care prima pune în joc principiul static al rămânerii sub limita cunoscută, iar cealaltă un principiu dinamic și transcendent, problema lui nous ca ceea ce se află în noi de dincolo de noi (to en hemin theion) și care nu poate fi atins decât printr-o transformare a umanului în vederea asimilării
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
că își trădează etimonul pentru a face saltul într-o vastă zonă heuristică și explicativă, înăuntrul căreia tot ce îl privește în mod esențial pe om - limitele sale și ale lucrurilor care îi stau în preajmă, afirmarea sau contestarea lor, rămânerea sub ele sau pășirea dincolo - se poate reorganiza coerent în jurul unui centru unic. Astfel înțeleasă, peratologia poate deveni nu numai axa antropologiei antice, ci axa antropologiei filozofice în general. Însă pentru aceasta va trebui să acceptăm că încărcătura ideatică a
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
că românii sînt cei mai orientali latini, iar cehii cei mai occidentali slavi 209. O asemenea postură precară i-a învățat atît pe cehi cît și pe români să devină virtuozii supraviețuirii. Capacitatea de supraviețuire a românilor transformă chiar și rămînerile în urmă în oportunități și reușește întotdeauna să-i facă să rămînă în picioare, ceea ce scapă uneori capacității de înțelegere a occidentalilor. Așa cum am văzut, Brătianu și-a intitulat cartea O enigmă și un miracol istoric: poporul român. Este adevărat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sau implementate În cursul Primăverii de la Praga, aceasta este singura care a supraviețuit „normalizării” ulterioare. După ce au tratat inițial Slovacia catolică și rurală ca pe un teritoriu ostil, autoritățile de partid au ajuns chiar să o favorizeze (vezi capitolul XIII). Rămânerea În urmă a Slovaciei - sau, mai bine zis, absența concentrărilor urbane cu locuitori educați din clasa de mijloc - era acum În avantajul ei. Având mai puține automobile sau televizoare și comunicații mai proaste decât provinciile mai dezvoltate din vest, Slovacia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
direct deciziile luate În republicile din nord. Deși soarta albanezilor le stârnea cel mult o compasiune moderată, Zagrebul și Ljubljana erau Îngrijorate de ascensiunea autoritarismului sârb. În alegerile din Slovenia din aprilie 1990, s-a văzut că majoritatea votanților preferau rămânerea În Iugoslavia, dar Îi favorizau pe candidații necomuniști, care se opuneau fățiș aranjamentelor federale În vigoare. Luna următoare, un nou partid naționalist a câștigat cu o majoritate zdrobitoare În Croația Învecinată, iar liderul său, Franjo Tudjman, a devenit președintele republicii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]