11,752 matches
-
vizir Damat Ferid Pașa, ambasadorul Hadi Pașa și ministrul educației Reșid Halis. Tratatul nu a fost trimis pentru ratificare Parlamentului otoman, care a fost dizolvat de trupele britanice pe 10 august 1920, în timpul ocupației Constantinopolului. Tratatul nu a fost niciodată ratificat de otomani La semnarea tratatului de pace nu au participat Statele Unite ale Americii și Rusia. Rusia a fost exclusă datorită semnării Tratatului de la Brest-Litovsk din 1918. În cadrul Tratatului de la Sèvres, la insistențele marelui vizir Talat Pașa, Imperiul Otoman a reprimit
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
Dixon Grahame a semnat pentru Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei, Alexandre Millerand pentru Franța și contele Lelio Bonin Longare pentru Italia. Grecia, una dintre puterile aliate, nu a acceptat granițele așa cum au fost trasate de tratat și nu a ratificat niciodată înțelegerea. Din partea Republicii Democrate Armeene a semnat Avetis Aharonian, același care semnase și primul tratat al noului stat armean, Tratatul de la Batumi din 4 iunie 1918. Liderii Franței, Regatului Unit și SUA aveau poziții diferite cu privire la soarta Imperiului Otoman
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
sub administrația Puterilor Centrale. Acest lucru provoacă nemulțumiri în rândul opiniei publice bulgare împotriva guvernului, care este acuzat că nu a apărat interesul național bulgar în cadrul negocierilor anterioare încheierii tratatului de pace cu România. Totuși, tratatul nu a fost niciodată ratificat de Parlamentul României sau promulgat de Regele României, iar după ce Puterile Centrale au fost învinse în noiembrie 1918, înțelegerile au fost anulate de guvernul Marghiloman. În septembrie 1918, armatele reunite sârbo-britanică-franco-elenă au spart frontul din Macedonia, iar țarul Ferdinand a
Bulgaria în timpul Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/320188_a_321517]
-
lăsat lui întregul Imperiu Spaniol, și nu doar părțile alese de Anglia și Franța. Problema a devenit și mai gravă după ce Iosif Ferdinand a murit de variolă în 1699 la șase ani, redeschizând chestiunea succesiunii spaniole. Anglia și Franța au ratificat la scurt timp tratatul de la Londra, prin care tronul Spaniei era lăsat moștenire arhiducelui Carol. Teritoriile italiene aveau să fie anexate de Franța, în vreme ce arhiducele avea să primească restul imperiului Spaniol. Austriecii, care nu erau parte a tratatului, au fost
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
care susținuse revendicarea arhiducelui și a aliaților în 1705, a capitulat în fața armatei Bourbonilor la 11 septembrie 1714 în urma unui lung asediu, punând capăt prezenței aliaților în Spania. Ostilitățile între Franța și Austria au continuat până în 1714, când au fost ratificate tratatele de la Rastatt și Baden, punând capăt Războiului Succesiunii Spaniole. Spania a ratificat mai greu tratatele de pace; conflictul ei cu Austria a continuat până în 1720, după ce a fost învinsă de toate puterile în Războiul Cvadruplei Alianțe. Războiul pe mări
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
Bourbonilor la 11 septembrie 1714 în urma unui lung asediu, punând capăt prezenței aliaților în Spania. Ostilitățile între Franța și Austria au continuat până în 1714, când au fost ratificate tratatele de la Rastatt și Baden, punând capăt Războiului Succesiunii Spaniole. Spania a ratificat mai greu tratatele de pace; conflictul ei cu Austria a continuat până în 1720, după ce a fost învinsă de toate puterile în Războiul Cvadruplei Alianțe. Războiul pe mări și în Indiile de Vest a fost unul mai ales economic. Flotele de
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
Armeană) evenimentele au evoluat într-o manieră neașteptat de dramatică. În toată Georgia au izbucnit demonstrații, ajungând la un punct culminant în Tbilisi la 14 aprilie 1978, ziua în care Sovietul Suprem al RSS Gruzine s-a întrunit pentru a ratifica noua lege. Circa 20.000 de oameni, în principal studenți, au ieșit în stradă. Mai mulți intelectuali, inclusiv respectatul lingvist octogenar Akaki Shanidze, au scris petiții împotriva modificării articolului 75 (privind statutul de limbă oficială al georgienei), și pe străzi
Demonstrațiile din Georgia din 1978 () [Corola-website/Science/321187_a_322516]
-
participarea Rusiei Bolșevice. Este considerat tratatul succesor al convenției semnate la Moscova în 1921. Acest tratat a stabilit odată pentru totdeauna granițele dintre Turcia și statele din sudul Caucazului. Tratatul a fost semnat la Kars pe 12 octombrie 1921 și ratificat la Erevan pe 11 septembrie 1922. Cele mai multe teritorii cedate Turciei ca urmare a semnării acestui tratat fuseseră ocupate de Imperiul Rus după înfrângerea Imperiului Otoman în timpul războiului din 1877 - 1878. Singura excepție a fost regiunea Suermalu, care fusese anexată de
Tratatul de la Kars () [Corola-website/Science/321227_a_322556]
-
guvernele locale comuniste din republicile sovietice ar fi legitime doar după această dată. După prăbușirea Uniunii Sovietice din 1991, guvernele Turciei, Georgiei și Azerbaigeanului au acceptat validilitatea tratatului. În schimb, Armenia a adoptat o poziție diferită. Guvernul Armeniei nu a ratificat tratatul, iar oficialii armeni s-au declarat public împotriva lui. Deputatul Levon Mkrtchyan (Federația Revoluționară Armeană) a declarat pe 3 februarie 2005 că problema recunoașterii sau respingerii tratatului de la Kars nu se află pe agenda politicii externe a Erevanului. El
Tratatul de la Kars () [Corola-website/Science/321227_a_322556]
-
predat autoritatea de șef de stat, dar și-a reținut posturile de prim-ministru și ministru al apărării. La 4 iunie, Lon Nol a fost ales în funcția de președinte al Republicii Khmerilor într-un scrutin trucat. În urma noii constituții (ratificate la 30 aprilie), partidele politice formate în noul stat au devenit rapid o sursă de facționalism politic. Generalul Sutsakhan a declarat: „semințele democratizării, ce fuseseră aruncați în vânt cu atâta bunăvoință de liderii khmeri, au dat Republicii Khmerilor o recoltă
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]
-
demobilizeze și dezarmeze cea mai mare parte a forțelor, să cedeze mai mult de jumătate din teritoriul pe care îl avusese în perioada antebelică și să cedeze toate teritoriile pe care le obținuse prin Tratatul de la Sèvres, care nu fusese ratificat de parlamentul Armeniei Democrate, datorită invaziei sovietice. La sfârșitul lunii noiembrie 1920, a avut loc o altă rebeliune în Armenia sponsorizată de sovietici. Pe 28 noiembrie 1920, după ce a acuzat Armenia că ar fi invadat Sharur (20 noiembrie) și Karabakh
Războiul turco-armean () [Corola-website/Science/321282_a_322611]
-
aproape fără împotrivire Tratatul de la Sèvres din 1920. Declanșarea de către naționaliștii turci a Războiului de Independentă i-a forțat în cele din urmă pe Aliați să renegocieze condițiile de pace. Aliații și Marea Adunare Națională a Turciei au semnat și ratificat un nou tratat de pace, cel de la Lausanne din 1923, cu prevederi mult mai favorabile turcilor. Problemele nerezolvate au fost mai apoi negociate în cadrul Ligii Națiunilor, așa cum a fost cazul provinciei Mosul (1925). Dezintegrarea Imperiului Otoman a dus la formarea
Împărțirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/320525_a_321854]
-
armeni și care erau deja ocupate de primii - Provincia Kars, Provincia Iğdır, Provincia Ardahan și Provincia Artvin. În schimb, sovieticii au primit regiunea Adjara și capitala Batumi. Turcia și nou formata Uniunea Sovietică, împreună cu RSS Armeană și RSS Georgiană, au ratificat Tratatul de la Kars din 11 septembrie 1922, prin care s-a trasat definitiv frontiera nord-estică a Turciei și s-a stabilit pacea în regiune. Mai apoi, Tratatul de la Lausanne din 1923 a pus capăt în mod oficial stării de război
Împărțirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/320525_a_321854]
-
pe care Grecia trebuia să le evacueze. De aceea, schimbul a privit în principal grecii din centrul sau sudul Anatoliei și din Pont, adică aproximativ 190.000 de persoane. The total number of Muslims involved was 354,647. Convenția a ratificat în acest fel un fapt deja împlinit : din cei aproximativ 1.300.000 de greci implicați pe hârtie în acest schimb, doar 150.000 au fost transferați în mod pașnic, deoarece majoritatea grecilor își părăsiseră în fugă locuințele odată cu retragerea
Schimburile de populație dintre Grecia și Turcia () [Corola-website/Science/320737_a_322066]
-
regiunii puteau să ceară în următorii cinci ani prin intermediul reprezentanților aleși unirea cu Regatul Greciei. Liga Națiunilor trebuia să organizeze în acest caz un plebiscit prin care să se decidă unirea sau rămânerea sub suzeranitatea sultanului. Tratatul nu a fost ratificat niciodată de Imperiul Otoman sau de Grecia. Armata elenă a înaintat mult spre estul Anatoliei în octombrie 1920, această acțiune având binecuvântarea premierului britanic Lloyd George, care dorea în acest fel să forțeze conducerea otomană să ratifice Tratatul de la Sèvres
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
nu a fost ratificat niciodată de Imperiul Otoman sau de Grecia. Armata elenă a înaintat mult spre estul Anatoliei în octombrie 1920, această acțiune având binecuvântarea premierului britanic Lloyd George, care dorea în acest fel să forțeze conducerea otomană să ratifice Tratatul de la Sèvres. Înaintarea armatei elene a început în timpul mandatului guvernului Venizelor, dar la scurtă vreme cabinetul acestuia a fost înlocuit cu echipa guvernamentală a lui Dimitrios Gounaris. Obiectivul strategic al acestei operațiuni era înfrângerea naționaliștilor turci și obligarea lui
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
pe de alta, care a forțat convocarea alegerilor generale în 1915. Alegerile au fost câștigate de [[Partidul Liberal (Grecia)|Partidul Liberal]] al lui Venizelos. Acesta din urmă și-a recâștigat funcția de premier al Greciei, dar regele a refuzat să ratifice numirea noilor miniștri până în august. În acest timp, relațiile sârbo-bulgare s-au deteriorat în asemenea măsură, încât Bulgaria a declarat război vecinului său. Noul conflict amenința stabilitatea în provincia recuperată de curând de Grecia, [[Macedonia (Grecia)|Macedonia]], inclusiv securitatea importantului
Schisma Națională () [Corola-website/Science/320749_a_322078]
-
capturare a Lhasei prin Nathu La. Aceasta a condus la înființarea unor puncte comerciale la Gyantse și Gartok în Tibet, și la preluarea controlului asupra văii Chumbi de către britanici. În luna noiembrie a anului următor, China și Regatul Unit au ratificat un acord prin care se aproba comerțul între Sikkim și Tibet. În 1947 și 1948, un referendum popular de unire a Sikkimului cu proaspăt independenta Indie a eșuat, și premierul indian Jawaharlal Nehru a acceptat un statut special de protectorat
Nathu La () [Corola-website/Science/321649_a_322978]
-
Tratatul de la Westminster din 1674 a fost tratatul de pace care a pus capăt celui de al Treilea Război Anglo-Olandez. El a fost semnat la 19 februarie 1674 (stil nou) de Carol al II-lea al Angliei și ratificat de Adunarea Stărilor Generale ale Țărilor de Jos la 5 martie 1674. Anglia a fost obligată să semneze tratatul, deoarece Parlamentul nu a mai permis cheltuirea de fonduri suplimentare pentru război și aflase de tratatul secret de la Dover prin care
Tratatul de la Westminster (1674) () [Corola-website/Science/320839_a_322168]
-
spaniol în valoare totală de de dolari și al renunțării la revendicările teritoriale din Texas la vest de râul Sabine și din alte zone spaniole. Tratatul a fost definitivat la 22 februarie 1819, la Washington, D.C., după care a fost ratificat și a intrat în vigoare la 22 februarie 1821. Comisia americană înființată pentru a adjudeca revendicările a luat în considerație circa 1800 de astfel de revendicări și le-a evaluat la . Întrucât tratatul limita plata la 5 milioane de dolari
Tratatul Adams-Onís () [Corola-website/Science/320857_a_322186]
-
planurile de modernizare și extindere a armatei propuse de secretarul de război John C. Calhoun. Tratatul a fost respectat de ambele părți până când a fost înlocuit cu tratatul de la Guadalupe Hidalgo din 1848, după ce SUA au învins Mexicul. Spania a ratificat tratatul în 1820, iar Statele Unite în 1821 (perioadă în care Spania și Mexicul erau implicate într-un război prelungit). a fost semnat cu Spania, iar Războiul Hispano-American a fost amânat cu 77 de ani. Spania a recunoscut în cele din
Tratatul Adams-Onís () [Corola-website/Science/320857_a_322186]
-
iar Războiul Hispano-American a fost amânat cu 77 de ani. Spania a recunoscut în cele din urmă independența Mexicului prin tratatul de la Córdoba semnat la 24 august 1821. Deși Mexicul nu a fost inițial parte a tratatului, acesta l-a ratificat în 1831, inclusiv cu acceptarea paralelei 42 ca graniță nordică a Californiei. Până la jumătatea anilor 1830, însă, a apărut o controversă privind granița cu Texasul, controversă în care Statele Unite au arătat că râurile Sabine și Neches fuseseră schimbate între ele
Tratatul Adams-Onís () [Corola-website/Science/320857_a_322186]
-
garanți ai pactului de la Locarno ajung la acorduri bilaterale contrare spiritului pactului de la Locarno, ne vom vedea obligați să ne reconsiderăm atitudinea”. Răspunsul lui Eden la amenințarea voalată a lui Neurath că Germania va remilitariza Renania dacă Adunarea Națională Franceză ratifică pactul franco-sovietic l-a convins că dacă Germania trecea la acțiune, Regatul Unit va lua partea Germaniei împotriva Franței. În ianuarie 1936, cancelarul german, "Führerul" Adolf Hitler a hotărât reocuparea Renaniei. Inițial, Hitler planificase remilitarizarea Renaniei în 1937, dar a
Remilitarizarea Renaniei () [Corola-website/Science/320931_a_322260]
-
guvernului de unire a Ciprului cu Grecia, în favoarea susținerii independenței Ciprului. În 1958, guvernul său s-a angajat în negocieri cu Regatul Unit și Turcia, care au culminat cu Acordul de la Zürich ca bază a independenței Ciprului. Acesta a fost ratificat în 1959, la Londra, de Arhiepiscopul Macarie al III-lea. Max Merten a fost un „Kriegverwaltungsrat” (consilier din administrația militară) al forțelor de ocupație naziste în Salonic. În 1959 a fost luat prizonier în Grecia și condamnat la 25 de
Konstantinos Karamanlis () [Corola-website/Science/320938_a_322267]
-
înființată în Nord, cu Scaun Episcopal ce urmează a fi desemnat de comun acord între Sfântul Scaun și Guvernul Regal. Din această Dioceză vor face parte și greco-rutenii cu administrație specială”". Concordatul a fost încheiat la 10 mai 1927 și ratificat la 10 iunie 1929. În anul 1930, după încheierea Concordatului cu Sfântul Scaun și ratificarea sa de către Parlament, Papa Pius al XI-lea a desființat administratura apostolică. Prin bula papală „Sollemni Conventione” din 5 iunie 1930 a fost înființată Eparhia
Vicariatul Greco-Catolic Ucrainean din România () [Corola-website/Science/317452_a_318781]