14,766 matches
-
din Stuttgart. În 1871, pentru a marca aniversarea a 25 de ani de căsătorie, Carol și Olga au numit exploratorul german de origine australiană Ferdinand von Mueller "Baron von Mueller". Olga s-a remarcat pentru demnitatea ei și purtarea ca regină. În 1881, Olga și-a scris memoriile intitulate "Traum der Jugend Goldener Stern"(tradus ca "Visul de aur al tinereții mele"), unde a descris copilăria ei la curtea rusă, durerea ei la pierderea surorii sale Alexandra, începutul vieții ei ca
Marea Ducesă Olga Nikolaevna () [Corola-website/Science/317705_a_319034]
-
grec Lycophron (sec. III î.Hr.), care a trăit în Egipt, fiind unul dintre cei șapte înțelepți care formau pleiada poetică de la curtea lui Ptolemaios Philadelphul. Din numele regelui Ptolemaios, Lycophron a realizat anagrama "Apomelitos" („care provine din miere”), iar numele reginei Arsinoe l-a anagramat ca "Ion Eras" („violeta Iunonei”), pentru a-i flata și a le câștiga bunăvoința. În secolele 12-13 anagrama a fost mult utilizată de evreii cabaliști. „Themura“ („schimbare”), a treia carte a Cabalei, prezintă arta de a
Anagramă () [Corola-website/Science/317759_a_319088]
-
() (10 mai 1788 - 9 ianuarie 1819) a fost al șaselea copil al Marelui Duce, mai târziu Țarul Pavel I al Rusiei și a celei de-a doua soții Sophie Dorothea de Württemberg. A devenit regină de Württemberg prin căsătoria cu verișorul său primar Prințul Moștenitor William care a devenit regele William I de Württemberg în 1816. Ecaterina a avut o copilărie fericită iar educația i-a fost atent supervizată de mama sa. A fost foarte
Marea Ducesă Ecaterina Pavlovna a Rusiei () [Corola-website/Science/317773_a_319102]
-
dragoste la prima vedere. Totuși, William era căsătorit cu blânda Prințesă Charlotte de Bavaria de care în cele din urmă a divorțat. William s-a căsătorit cu Ecaterina în 1816 la Sankt Petersburg. După ce soțul ei a devenit rege, acum regina Ecaterina de Württemberg s-a dedicat activităților caritabile în noua ei țară. Ea a fondat numeroase instituții în beneficiul oamenilor de rând. Cu regele de Württemberg, ea a avut două fete: Ecaterina a murit în ianuarie 1819 de erizipel complicată
Marea Ducesă Ecaterina Pavlovna a Rusiei () [Corola-website/Science/317773_a_319102]
-
au îndrăgostit la prima vedere. El a fost fermecat de naivitatea ei și a mers direct la împărăteasa Ecaterina să-și declare dragostea pentru Alexandra cerându-i mâna. În această bucurie, Ecaterina părea să treacă cu vederea chestiunea religioasă: ca regină a Suediei, Alexandra trebuia să se convertească de la ortodoxism la luteranism. Totuși, Ecaterina a considerat ca implicit faptul că regele Gustav va permite Alexandrei să-și păstreze religia ortodoxă din moment ce-o iubea așa de mult. Logodna fusese stabilită
Alexandra Pavlovna a Rusiei () [Corola-website/Science/317769_a_319098]
-
logodnă, unde se specifica faptul ca Alexandra își va păstra religia ortodoxă și după căsătorie, tânărul rege a explodat declarând că i s-a întins o capcană și că nu va fi niciodată de acord să dăruiască poporului său o regină ortodoxă. Acest eșec a scurtat viața Ecaterinei care a murit la mai puțin de două luni după negocierile de căsătorie. Mai târziu, Gustav s-a căsătorit cu Prințesa Frederica de Baden, sora mai mică a cumnatei Alexandrei, Elizaveta Alexeievna. În
Alexandra Pavlovna a Rusiei () [Corola-website/Science/317769_a_319098]
-
sora mai mică a Prințesei Louise of Baden, soția viitorului Țar Alexandru I al Rusiei. S-a născut la Karlsruhe. La 31 octombrie 1797, la Stockholm s-a căsătorit cu regele Gustav al IV-lea al Suediei și a devenit regină. soțul ei a aranjat căsătoria deoarece ea era sora împărătesei ruse, țară cu care Gustav a făcut o alianță chiar și după ce a refuzat să se căsătorească cu Marea Ducesă Alexandra Pavlovna a Rusiei, sora Țarului, însă în special pentru că
Frederica de Baden () [Corola-website/Science/317774_a_319103]
-
aranjat căsătoria deoarece ea era sora împărătesei ruse, țară cu care Gustav a făcut o alianță chiar și după ce a refuzat să se căsătorească cu Marea Ducesă Alexandra Pavlovna a Rusiei, sora Țarului, însă în special pentru că își dorea o regină frumoasă. În 1795 Gustav a refuzat să se căsătorească cu Ducesa Louise Charlotte de Mecklenburg-Schwerin deoarece auzise că nu este frumoasă. A fost tratată cu blândețe de soacra sa, Sophia Magdalena a Danemarcei, care și-a amintit cât de rău
Frederica de Baden () [Corola-website/Science/317774_a_319103]
-
și juca jocuri pentru copii cu doamnele ei de onoare. Căsătoria a fost considerată fericită însă regele era mult mai interesat de sex decât ea. După nașterea fiului ei în 1799, s-a simțit mai bine în poziția ei de regină. În 1800 a fost încoronată la Norrköping iar în 1801 a primit o vizită de la părinții ei. În timpul unei călătorii în Finlanda, a trecut granița în Rusia pentru a-și vizita surorile Elisabeta și Amalie. În 1803-1805, ea și soțul
Frederica de Baden () [Corola-website/Science/317774_a_319103]
-
folosească influența pentru a-l sfătui pe rege să facă pace cu Franța. Frederica a încercat să facă asta însă regele a văzut acest lucru ca o modalitate de a-l influența; s-a creat un conflict înre rege și regină. Ea și soțul ei au fost detronați în 1809; inițial Frederica și copiii au fost ținuți la Haga. În timpul arestului la domiciliu, a primit mai multă simpatie decât în întreaga perioadă când a fost regină pentru comportamentul ei demn. A
Frederica de Baden () [Corola-website/Science/317774_a_319103]
-
un conflict înre rege și regină. Ea și soțul ei au fost detronați în 1809; inițial Frederica și copiii au fost ținuți la Haga. În timpul arestului la domiciliu, a primit mai multă simpatie decât în întreaga perioadă când a fost regină pentru comportamentul ei demn. A fost deseori vizitată de noua regină, Hedvig Elisabeth Charlotte, care simțea simpatie pentru ea și voia să păstreze dreptul la tron pentru fiul Fredericăi. S-a reîntâlnit cu soțul ei după încoronarea noului rege. Familia
Frederica de Baden () [Corola-website/Science/317774_a_319103]
-
fost detronați în 1809; inițial Frederica și copiii au fost ținuți la Haga. În timpul arestului la domiciliu, a primit mai multă simpatie decât în întreaga perioadă când a fost regină pentru comportamentul ei demn. A fost deseori vizitată de noua regină, Hedvig Elisabeth Charlotte, care simțea simpatie pentru ea și voia să păstreze dreptul la tron pentru fiul Fredericăi. S-a reîntâlnit cu soțul ei după încoronarea noului rege. Familia s-a stabilit în exil la Baden, însă soțul ei era
Frederica de Baden () [Corola-website/Science/317774_a_319103]
-
exil la Baden, însă soțul ei era agitat și n-a vrut să stea. Frederica a refuzat relațiile sexuale cu soțul ei deoarece nu dorea "să nască în exil". De asemenea ea dorea să ducă o viață în stil de regină, în timp ce el prefera o viață simplă de familie. S-au separat în 1810 și procedura de divorț a început în 1811. Frederica și Gustav au divorțat în 1812. În secret ea l-a susținut financiar după separare. După divorț, ea
Frederica de Baden () [Corola-website/Science/317774_a_319103]
-
început în 1811. Frederica și Gustav au divorțat în 1812. În secret ea l-a susținut financiar după separare. După divorț, ea a încredințat tutela copiilor ei Țarului Rusiei. Ea a continuat corespondența cu fosta soacră, Sophia Magdalena și cu regina Hedvig Elizabeth Charlotte căreia i-a încredințat interesele ei economice în Suedia. În conformitate cu doamnele ei de onoare, Frederica a refuzat propunerile de la cumnatului ei Frederic Wilhelm de Braunschweig-Oels și Frederic Wilhelm al III-lea al Prusiei. S-a zvonit că
Frederica de Baden () [Corola-website/Science/317774_a_319103]
-
) (22 ianuarie 1797 - 11 decembrie 1826) a fost împărăteasă a Braziliei și, pentru două luni, simultan, regină a Portugaliei. A fost străbunica pe linie maternă a regelui Ferdinand I al României. S-a născut la Viena, Austria, ca fiică a lui Francisc al II-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman și a celei de-a doua lui
Maria Leopoldina a Austriei () [Corola-website/Science/317777_a_319106]
-
de la grajduri au fost pavate iar ploile tropicale au transformat rapid totul în noroi. Erau peste tot insecte, inclusiv în hainele lor, uniformele și podoabele regale din catifea au putrezit. Maria Leopoldina a devenit prima împărăteasă consort a Braziliei și regină consort a Portugaliei. Ea a jucat un rol important în procesul Declarației de Independență. Două luni mai târziu Pedro a fost obligat să renunțe la tronul Portugaliei în favoarea fiicei lor Maria în vârstă de șapte ani. Leopoldina a murit la
Maria Leopoldina a Austriei () [Corola-website/Science/317777_a_319106]
-
Louise a Prusiei, Ducesă de Braunschweig (; 13 septembrie 1892 - 11 decembrie 1980) a fost singura fiică din cei șapte copii ai împăratului Wilhelm al II-lea și a împărătesei Augusta Viktoria de Schleswig-Holstein. Prințesa Victoria Louise este bunica maternă a reginei Sofia a Spaniei și a fostului rege Constantin al II-lea al Greciei. Ernest Augustus, moștenitor al titlului de Duce de Cumberland și nepot al regelui Christian al IX-lea al Danemarcei prin mama sa, Prințesa Thyra a Danemarcei, a
Prințesa Victoria Luise a Prusiei () [Corola-website/Science/317794_a_319123]
-
(, ; 27 aprilie 1806-22 august 1878), a fost regină a Spaniei (1829-1833) și regentă a Spaniei (1833-1840). Născută la Palermo, Sicilia, Italia la 27 aprilie 1806, a fost fiica regelui Francisc I al celor Două Sicilii și a celei de-a doua soții Maria Isabella a Spaniei. Prin tatăl
Maria Christina a celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/317792_a_319121]
-
Parma. După moartea celei de-a treia soții, la 27 mai 1829, disperarea lui Ferdinand de a deveni tată și de a avea un moștenitor pentru coroana Spaniei l-a împins spre o nouă căsătorie după numai șapte luni. Noua regină, Maria Christina, a născut rapid două fiice, Isabella (viitoarea regină Isabella) și Infanta Doña María Luísa Fernanda (1832-1897). Când Ferdinand a murit la 29 septembrie 1833, Maria Christina a devenit regentă pentru fiica lor Isabella. Pretenția Isabellei la tron a
Maria Christina a celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/317792_a_319121]
-
mai 1829, disperarea lui Ferdinand de a deveni tată și de a avea un moștenitor pentru coroana Spaniei l-a împins spre o nouă căsătorie după numai șapte luni. Noua regină, Maria Christina, a născut rapid două fiice, Isabella (viitoarea regină Isabella) și Infanta Doña María Luísa Fernanda (1832-1897). Când Ferdinand a murit la 29 septembrie 1833, Maria Christina a devenit regentă pentru fiica lor Isabella. Pretenția Isabellei la tron a fost contestată de unchiul ei, Infantele Don Carlos María Isidro
Maria Christina a celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/317792_a_319121]
-
să moștenească tronul. Unii suporteri ai lui Don Carlos au mers atât de departe încât să pretindă că Ferdinand a lăsat de fapt coroana fratelui său, dar că Maria Christina a suprimat acest fapt. De asemenea, s-a afirmat că regina a semnat în numele soțului ei mort un decret de recunoaștere a Isabellei ca moștenitor. Încercarea lui Carlos de a acapara puterea a dus la războaiele carliste. În ciuda sprijinului considerabil acordat de Biserica Romano Catolică lui Carlos și a elementelor conservatoare
Maria Christina a celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/317792_a_319121]
-
Mariei Christina și a fiicei ei au favorizat o constituție liberală și politici sociale progresiste. În schimb, suporterii lui Carlos (numiți carliști) au favorizat o întoarcere la societatea tradițională și la monarhia absolută. În cele din urmă, loialitatea armatei pentru regina Isabella a II s-a dovedit problema decisivă în război. La 28 decembrie 1833, la scurtă vreme după decesul lui Ferdinand al VII-lea, Maria Christina s-a căsătorit în secret cu un fost sergent al gărzii regale, Agustín Fernando
Maria Christina a celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/317792_a_319121]
-
Maria Amalia Teresa a celor Două Sicilii (26 aprilie 1782 - 24 martie 1866) a fost regină a Franței ca soție a regelui Ludovic-Filip. Prințesa Maria Amalia s-a născut la 26 aprilie 1782 la Palatul Caserta în afara Neapolelui, Italia. Părinții ei erau regele Neapolelui și Siciliei, Ferdinand al IV-lea și soția lui, fiica împărătesei Maria
Maria Amalia a celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/317790_a_319119]
-
a născut la 26 aprilie 1782 la Palatul Caserta în afara Neapolelui, Italia. Părinții ei erau regele Neapolelui și Siciliei, Ferdinand al IV-lea și soția lui, fiica împărătesei Maria Tereza a Austriei, Maria Carolina. Sora mamei sale, Maria Antoaneta, era regină a Franței în momentul nașterii sale. Frații ei au fost: Prințul Carlo, Duce de Calabria, care a murit de variolă în 1778; viitorul rege Francisc și Prințul Leopold, Prinț de Salerno. Surorile ei au fost: împărătesa Sfântului Imperiu Roman, Marea
Maria Amalia a celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/317790_a_319119]
-
sale. Frații ei au fost: Prințul Carlo, Duce de Calabria, care a murit de variolă în 1778; viitorul rege Francisc și Prințul Leopold, Prinț de Salerno. Surorile ei au fost: împărătesa Sfântului Imperiu Roman, Marea Ducesă de Toscana, Maria Cristina, regină a Sardiniei și Prințesa de Asturia. Ca tânără prințesă italiană a fost educată în tradiția catolică. Mama ei, Maria Carolina, a încercat să facă parte din viața fiicei ei, așa cum anterior, faimoasa ei mamă, Maria Tereza a Austriei, a încercat
Maria Amalia a celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/317790_a_319119]